FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Adina Ungur
Luminiþei Suse


acolo pe culme se învaþã
anatomia corpurilor stelare
de-aceea geometriile imanente nouã
vor fi invariabil
singulare

existã acolo un anotimp al mirãrii
o lume spre sus
spre departe
nimic nu rãmâne la voia-ntâmplãrii
când vom poposi
într-o carte

dacã plânsul în pumnii tãcuþi ai iubirii
se-alinã pe umeri spãlaþi
decantaþi
înzidita durere-n preaplin
se aninã
în vers
spre iubiþi
mult prea cruzi
sau spre fraþi

pe inimi de munte se sprijinã umbre
acolo pe culme
sã secere
dar noi vom aprinde lumini sus-departe
de carte
cu semne de trecere


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Poemul s-a nascut in urma unor placute lecturi care mi s-au oferit de-a lungul anilor, este si o replica la o frumoasa poezie dedicata mie si un indemn, totodata.

Multumesc pentru trecere, Peta si Marinela!
 
Postat de catre Adina Ungur la data de 2005-12-19 03:55:18
         
 
  'nimic nu rãmâne la voia-ntâmplãrii' este si un crez al meu.
Remarc prima strofa, ca rezultat matur al unui indelungat exercitiu poetic.

peta.

 
Postat de catre l;'l da la data de 2005-10-05 14:47:59
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Adina, un poem super!
Mã bucur cã ai scris asemenea versuri Luminiþei, e atît dedeosebitã, de blândã, de finã.
Cât de frumos zici
"pe inimi de munte se sprijinã umbre
acolo pe culme
sã secere
dar noi vom aprinde lumini sus-departe"
"existã acolo un anotimp al mirãrii
o lume spre sus
spre departe
nimic nu rãmâne la voia-ntâmplãrii
când vom poposi"


 
Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2005-09-18 13:31:56
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE