PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Carlos III Text postat de Andrei Ghejan (continuare) Cap. 6. Lucrătura { Locaţie: Apartamentul lui Nadi. În sufragerie, răstigniţi pe canapele, stau de vorbă Nadi şi Baba. Uve şi sora lui, Caroline, sunt nişte prieteni de-ai lui Nadi, veniţi în vizită } Nadi Bă! vreţi să vă dau una să vă dea pe spate? Baba Varsă! Nadi Carlos e ... ... ... noul director de marketing la?... la?... la? Baba Zi bre!... nu ne mai ţine în diapazoane, că fac astm păduchii... Nadi ... Cabaret ‘Cazino’! Uve Mă laşi?... nu pun botul! Nadi Pe bune! Caroline De când are ‘Ka-Ka’ serviciu de Markeţ? Nadi Uite că are... de azi! de când s-a dus Carlos s-o vadă pe Afro la lipăială. Baba Păi ce, mă!? Afro e dansatoare? Nadi Mamăăă!... ia-l p-ăsta d-aici! Pe ce lume trăieşti fosilă? Ba-le-ri-nă! Crezi că se uita Carlos aşa, la una de pe stradă? N-ai diclit şi tu ce înaintare are fata? şi ce bul? Baba Am citit-o eu că-i uşchită... dar habar n-am avut! Of... o avea şi ea nişte coleguţe??... a mers pe blat nepoata... Nadi Are! da' sunt pentru premianţi! Baba Laaaaasă bă! Vă spun eu! Ne-am scos! Carlos, certamente va avea nevoie de echipă... Ich benevol!... şi mult e până iau primul interviu... p-ormă o să fie bătaie pe microfon. Uve (se distrează de dialog, dându-i un cot lui Caroline, care deja zâmbeşte bănuind ce va urma) Nadi Ştim! Geta anunţă cu lacrimi în ochi: ...moartea mamei. Baba Să fie la tine, acolo, mânca-ţi-aş coliva! Nadi Cu lumânarea de nuntă cu tot? Baba Vorbeşti de fitilul ăla ars?... p-ăla şi ciorile-l vomită pe post de râmă expirată. Nadi Ai... tu! micro- fonă... afonă... bufonă, adică de râs... colonă... daltonă... e... după alfabet, pardon : abac deshidratat cu o păsărică decedată pe sârmă. Uve Hai bă handicapaţilor, terminaţi! Uite-l pe Carlos! Carlos (tocmai intrat pe uşă, cu un trabuc de mare greu în clanţă): Carlos De câte ori vă văd, staţi ca babele-alea la taifas, adică, scuzaţi-mă por-favore, bârfe. Diles pe feţele voastre proaste c-aţi aflat deja... Baba Hai! Decartează tot: e loc şi pentru noi??? Carlos E! Dar tre' să treceţi de interviu cu directorul ăla nou...’JE’... şi e cam naşpa. Nadi Mamă!... şi-ăsta cu interviu'... v-aţi vorbit? Carlos Kaine broblem! Săriţi la cap şi se rezolvă. (trântindu-şi ostentativ nelipsitul joben cu roatele-n sus pe masă). Sunteţi trei. Am doar două posturi, unul rămâne pe jos. Să-nceapă licitaţia! Nadi Caută-te la bucuţă! Nicio strigare! Babeta a decretat că vine benevol! Carlos Să fiţi de pârât şi de bătaie de joc! Ziceam că fac şi eu o şpagă... Baba N-ai să vezi! De la atârnătorii ăştia doi? Nadi Tu vorbeşti bă Clănţănilă!? Ţi-ai operat estetic aricii ăia din buzunare? (gesticulând ca şi cum ar băga mâna în buzunare şi înţepându-se) Le-ai scos ţepii, i-ai bărbierit? Carlos Bineee mă... vă iau pe toţi. Da' dacă o daţi cotită, la prima candineală nasoală, fac alergie şi strănut cu eject! Baba Gata Şefu'! Shaolin atacă Ninja... am pus-o! Carlos Mâine... la şapte ace! Care n-ai costum, vii la mine să te butonez, da' să-mi deschizi uşa cu capul, că eu n-am răgălii. A doua zi. Respectând întocmai regia lui Carlos, la 9 fix, urcam toţi trei treptele de la Ka-Ka, şpilcuiţi de ziceai că ne-a căzut dulapu-n cap: Nadi Ia uite bă ce de băşini la ăştia! Io n-am mochetă d-asta în sufragerie, cum şi-au pus gâgâiţii pe scară. Baba Sel! dă sonoru' mai încet, că poate aşundes vreun şa-u p-aici. Nu m-ar mira să aflu că tablourile alea sunt Philips. L-ai dilit p-ăla de la intrare? Nadi Mopsul? Baba Îhî! ...avea urechelniţă d-aia, ca alea de le-am văzut la Werner. Nadi Cam greu s-o tai de-aici pe blat. Baba Asta e...!... or avea şi coteţe? ştii tu pentru ce... Nadi Ai avut dreptate cu Shaolinii... nu se mai termină treptele-astea (gâfâind) - Ai... îmbătrânit... nenică... Baba Las'... că nici cu tine nu mi-e ruşine: sportistul mieu! Nadi Băga-mi-ai... Baba Aha... Nadi Băga-mi-aş...! Biroul lui Carlos, era taman ultimul. Numai uşi capitonate, fiţe şi harbuze peste tot. Un malac, mai malac ca ăla de la intrare, ras în bidon şi cu un costum fără o cută, ne-a gâdilat de ouă înainte să intrăm. ‘Clear!’ Înăuntru, Carlos stă la o masă de consiliu imensă, tolănit pe un scaun în echilibru instabil, oblic, cu picioarele şi un laptop pe masă. Două fâţe impecabile şi-un tamponat de soartă, c-o meclă de şoarece pe un butoi înfipt în două beţe, atârnau pe alte scaune, fiecare cu câte-un bloc-notes în faţă. Se fac prezentările. Carlos Candidaţii... şi comisia din partea managementului Ka-Ka. Focul încrucişat care a urmat, demn de o adevărată bătaie cu pistoale cu apă într-o grădiniţă, a fost cel puţin penibil. Noi ne făceam că suntem surprinşi de întrebările puse, asistent-managerii se făceau că înţeleg răspunsurile, evaluându-le, iar Carlos juca spider pe laptop. În fond, era prima lui zi de muncă ca angajat... la o firma de prestigiu: Ka-Ka! La noi... la fel. [Fade out] [Fade in]. { Locaţie: Cabaretul Ka-Ka. La o masă, într-un colţ, Carlos e înconjurat de toţi artiştii din program } Carlos Ce zi e azi? Afro Marţi... trei ceasuri rele. [Flash] Trecuseră vreo două săptămâni de la angajare. Serviciul de la cabaret, numai marketing nu fusese pentru noi, pentru ei, nici atât. Aveam practic două alternative, ori inventam ceva rapid să ne păstrăm izmenele cu sigla ‘ka-ka’ pe crengi, ori eram istorie. Balaurii erau deja cu geana pe destabilizatori, mai ales că deranjasem nu numai ierarhia interioară cu relaţiile ei intime, de care se cam alesese praful, dar şi o anumită dezordine ce se instalase odată cu venirea noastră, exact acolo unde disciplina fusese pe primul plan. Se lucrează greu cu artiştii: fetele mai ales, începuseră să simtă pe limbă gustul liberului-arbitru, iar dorinţa lor de distracţie bătea la cur cu brio bruma de echilibru instabil oferită de promisiunile balaurilor aleatorii cu care erau încurcate. Totul risca să devină cât de curând o anarhie generală şi hai să fim serioşi: nu găseşti pe toate gardurile balerine de cabaret: chestie care o ştiau şi-ăia, şi fetele, şi mai ales Carlos. Cred că pe asta mizase încă de la început. Era diabolic: cu complicitatea lui Afro, reuşise într-un timp atât de scurt să le apropie dincolo de limita admisă, practic pe toate. Abia aştepta toată gaşca nou creată să se termine orice s-ar fi făcut ‘la fabrică’, să ieşim împreună ad-libitum prin alte cluburi şi discoteci unde distracţia se transforma de fiecare dată într-un live-show atât de natural, tocmai prin absenţa oricăror îngrădiri şi bineînţeles... nebunia aferentă. Locaţiile în cauză se umpleau la refuz imediat cu cea mai pestriţă clientelă, pentru că nu vedeai în fiecare zi o trupă de şaisprezece balerine făcându-şi de cap şi un Carlos în cea mai adevărată formă: era inepuizabil. Orice ieşire, era practic o aventură şi nu rare erau cazurile când body-guarzii aveau serios de lucru să potolească spiritele ce se încingeau peste bara de măsură. Isteria generală nu se făcea cu compromisuri: o anumită stare de euforie o obţineai numai dacă fiecare îşi uita limitele şi complexele, acasă. Bineînţeles şi fiţele erau la locul lor. Ţoalele, majoritatea producţie ‘carlos’, se mulau perfect pe manechinele impecabile ce ştiau cu precizie să-şi pună în valoare avantajele unor forme ce stârneau priviri hămesite şi nu numai... Una peste alta, efectul şi distracţia erau garantate într-un instant-show fără reţetă standard, iar dac-ai fi lipsit, pierderea era numai a ta. Orchestrator desăvârşit, Carlos renunţase temporar la privilegiul reflectoarelor, preferând să pună în evidenţă tocmai acest tablou complex, de o nuanţă pe cât de incitantă, pe-atât de realistă prin nativitatea frumuseţii fetelor, dezinvoltura lor şi nu în ultimul rând prieteniile proaspăt legate. Exista o singură regulă: nicio regulă. N-avea nimeni nevoie să impună condiţii: veneai de plăcere, te distrai cum ştiai tu mai bine într-un mediu în care geloziile, orgoliile şi invidia nu aveau ce căuta, şi orice-ai fi făcut, era din filmul ăla: nu te judeca nimeni, oricât de excentric ai fi fost... poate ăsta era chiar farmecul. Privit din afară, spectacolul era unic şi era o adevărată bătaie să poţi juca pe-aceeaşi scenă. Oricine era binevenit la gem-session atâta timp cât avea un singur scop: să se distreze şi credeţi-mă: amatori erau destui. Totul funcţiona ca un magnet, exact precum campania de marketing iniţiată de Carlos, pe care iniţial nimeni nu a înţeles-o, decât în final, când, sistând toate ieşirile, mutase cartierul general doar în locaţia cabaretului. Să poţi participa la un astfel de party, devenise o problemă de relaţii, numai cu rezervări din timp şi cozi interminabile la intrare. Să poţi prinde un loc înăuntru, era un adevărat bulan: cazinoul era FULL! Când toate zilele încep însă să semene periculos de mult între ele, e primul semn că ceva, undeva tocmai e pe cale să scârţăie şi, de cele mai multe ori, intuiţia nu este suficientă să ungi mecanismul. Cred că asta-l diferenţia pe Carlos cel mai mult de ceilalţi: anticiparea momentului şi imaginaţia (arta improvizatorică ‘on the fly’), capacitatea lui de a crea ramificaţii din mers, împingând de cele mai multe ori această inventivitate la limita absurdului, acolo unde un om obişnuit nu ar fi văzut decât un ‘dead-end’, mai precis o linie moartă, fără perspective. Cred că cel mai potrivit exemplu să vă descriu această abilitate a lui, ieşită din comun, ar putea fi în cele ce urmează: Eram toţi strânşi în barul de noapte, în care, deşi spaţios fiind, preferasem să ne înghesuim claie peste grămadă la câteva mese mai retrase de privirile indiscrete. Carlos ne convocase, neobişnuit de matinal, semn că ceva era în neregulă. Toată lumea îl acceptase necondiţionat şi-l îndrăgise ca leader, fără ca el să-şi fi dorit măcar vreo secundă calitatea pe care toţi i-o atribuiseră, poate tocmai de aici şi responsabilitatea pe care şi-o asumase vis-a-vis de toată gaşca şi dorinţa lui de-a ne vedea pe toţi bine. Repetase întrebarea, ca şi când răspunsul pe care-l auzise de la bun început, n-ar fi dorit să-l audă: Carlos Ce zi e astăzi? O voce Marţi. Carlos Ne-au pus pe liber. Se pare că serviciile noastre nu mai sunt necesare. Vor să tragă numai pe cazino, profitul este uriaş comparativ cu ce le aducem noi la cabaret şi dacă tot le-am umplut mustăria cu fraieri, vor să transforme şi nightbarul în sală de jocuri... mama lor de nenorociţi: le-am făcut treaba şi-acum ne servesc cu marele şut în cur. Afro Dar... nu pot să facă asta!... cu noi...cum rămâne? Carlos Ba bine ca nu! Îi doare fix în pix şi de noi şi de faliţii care se pierd p-aici. Lăcomia n-are frontiere... la ăştia, cel puţin. e cronică. Ar vrea să mai ţină doar câteva fete: Afro, Aimee, Carolin şi Niky pe post de animatoare, plasatoare, etc, iar restul raus, cu alte cuvinte să spargă gaşca, iar vouă, celor care rămâneţi, să vă dea salariu mărit. Aimee S-o creadă ei! Nu rămânem niciuna: nu-i aşa fetelor? Afro Howgh! Aimee are dreptate... ne uşchim toate: shaize cu ei! Carlos Gândiţi-vă bine... nu vă pripiţi. S-ar putea să nu găsim aşa uşor în altă parte. Afro Am zis! Nu ne sucim, orice-ar fi! Carlos K! În cazul ăsta, uite ce m-am gândit: există două variante: ori ne cărăbănim toţi... şi vedem noi ce-om face, ori îi facem la dinţişori în stilul ‘carlos’ . Baba Orice-ai alege, mergem pe mâna ta. Carlos Hai s-o-ncercăm pentru început pe-a doua, mă munceşte de câteva săptămâni, şi dacă vedem că nu ţine, de disperare o s-o aplicăm pe prima, dar asta ar însemna să plecăm în Caraibe şi ştiu că mulţi dintre voi ar prefera să rămână până una-alta acasă, să fie aproape de cei dragi. Greşesc? Nadi Nu! E perfect cum ai sucit-o, dar spune-ne ce-avem de făcut... mai ştii... poate iese-aşa. Carlos OK!... Fiţi atenţi, dar nu vă garantez nimic: Manevra e cam în felul următor: ieşim câteva seri la rând şi facem spectacole pe stradă, cu costumele noastre, chemăm şi câţiva prieteni de la circ, pe care însă o să-i plătim din banii noştri, cum o-m putea (dac-or să vrea să ia ceva, deşi nu cred) şi toată liota o invităm după reprezentaţie la barul lui Werner, care e dispus să dea un rând gratuit în fiecare noapte, cu condiţia să mergem de fiecare dată numai la el, cel puţin o săptămână. Show-ul se va numi ‘Black Jack’ şi va simboliza povestea lui Ralph, ăla de s-a spânzurat în pivniţa de la Macaroni după ce a dat faliment, bolnav fiind de jocuri. O ştie tot Koln-ul, ştiţi cât a fost de mediatizată... Afro S-ar putea să nu fie prea distractiv... Carlos Pe asta mă bazez şi eu... reacţia presei... poate nu vom trece chiar neobservaţi. Încercăm? Toti Hai! [Fade out]. [Fade in]. { Locaţia: barul unde a început nararea } .................................................................................................................................Reacţia a depăşit aşteptările şi previziunile cele mai optimiste, iar efectele nu au întârziat să apară, odată cu ameninţările. Cronologic, lucrurile s-au precipitat cam aşa: - presa, radiourile şi televiziunea au găsit un nou subiect de scandal, - lui Werner nu i-a mers niciodată mai bine, - la cam toate recepţiile mari, Carlos & Co era invitată să susţină programul de entertainment, - încasările la Ka-Ka au scăzut dramatic, iar fostul nightbar, transformat în sală de jocuri, a devenit ‘muzeu’, - ne-am câştigat noi prieteni şi ne-am făcut noi duşmani ce n-au întârziat să apară volens-nolens cu noi oferte de colaborare, unele mai atractive ca altele, cu o singură clauză stipulată: Show-ul ‘Black Jack’ este şi va rămâne VERBOTEN... forever! În Caraibe... am fost nişte simpli turişti ce s-au distrat pe cinste, dar nu mai mult de o săptămână: noua conducere de la Ka-Ka, n-a vrut să audă de niciun minut de concediu în plus... oferta, bineînţeles pe banii lor..., în fond şi-n definitiv, managerul nostru era: Carlos... [Fade out]. Cap. 7. Încă trei jokeri în galeria personală [Fade in]. { Locaţia: o terasă oarecare } Carlos Ai geambilit-o mă p-aia? Nadi Naşpeta? Port ilegal de motoretă Carlos Ştii cine e? Nadi Îî…? Carlos Ne-ngroapă pe toţi fraţilor, cu lovelele: buricoasa de la Hegre StadtPalace, mai are acţiuni şi la Aldi. Baba Mamutul?… să nu spui că ai intrare la băbăciune… Carlos Vezi de treabă!… nici nu ştie că m-am născut. Baba A naibii balenă circumscrisă… o pârâm? Carlos Cam greu… e haladită cu toate alifiile. A fost încurcată cu un diplomat cu frişcă din gaşca lui Uve. Nadi Dă-i o servă! Vezi dacă vine la fileu. Carlos Îţi spun eu: nu pune botul la ciupalăi de tuşă… altfel trebuie lucrat: la subsol. Baba Irigaţii de sezon? Carlos Habar n-am! Da’ să mă vezi pătrat de n-oi încerca… măcar să vad dacă nu mi-am pierdut digitaţia. Baba Te dai rotund? Carlos Sferic, în cheia fa. Nadi Baftopulos! ……………………………….. Baba Cazemată? Varsă tot! Carlos Ce cazemată!?… caz de puşcărie! Bastilia joacă la pitici: n-am văzut în viaţa mea murătură mai skent. M-a fumat cu filtru cu tot la ai mai prima gâlgâială: cred că mi-a scanat şi jokerul din şotron. Nadi Am văzut că era cu periscopul numai pe pupa când ai revenit în port. Baba Sel! Diles că vine şaveica cu submarinul pe arătură! Ce cârmă are… Carlos Da-ţi-vă greci, fără porta-voce! Haristopoli. Nadi Oooo!… stimată doamnă, vă rugăm: luaţi loc la masa noastră. Onoraţi de prezenţa dvs. Balena Ce-i mă de capul vostru? Vreţi să fiţi în schemă şi voi? (arătând spre Carlos) : Das ist maine gigolo! Aveţi dotare şi sus? Sau numai jos? (între noi, pe altă limbă): Nadi Mamă! Zici că-i sorcovă, să moară Gimpirică. Cum tarantela mea a făcut asta atâtea cotoare? Cu motoreta cred că l-a speriat şi pe Popey. Baba Yaso! Mergem cu bacul. Balena Wass? Care din voi e Popey? Carlos V-am zis că-i surmenată de toate înţepăturile. (politicos, pe înţelesul bostanului, arătând spre Nadi): El e Popey, că e vegetarian: se-ntreţine, cică. Singura hrană animală care-o consumă, sunt doar consumabilele de la conservate. Balena Aaaa…! Am văzut eu că-i place gramatica internaţională. Ei, hai nu roşi puiule. S-o găsi ceva pasteurizat şi pentru tine. Baba Hai c-aţi dat-o-n mangleală! Vă spun eu: ne-am găsit naşu’ cu meşterita asta. Ce „năclău’ aveţi Sanctitate! Vi l-a asamblat Picasso? Balena Wo ist Picasso? Tu? (arătând spre mine) Carlos Da! Lui i se zice Pictorul: nudizează tot ce prinde. Balena Pictaţi şi la domiciliul clientului, domnule Pablo(s)? Baba Numai cu uleiurile subiectului, stimată doamnă. Spre deosebire de prietenii mei, eu sunt sărac. Balena Artist, care va să zică… Baba Cu voia dumneavoastră, jales. Balena Sunteţi peşte, presupun. Şi-n aquarium, şi-n afara lui? Baba Numai de apă sărată. Trebuie să recunosc, aveţi o l’intuition magni-ficus cu ţepi. Dar să ştiţi: Carlos pictează şi mai frumos. Ştie şi cu piercing-ul. Balena OK! Atunci, dacă tot am nimerit printre pictori, poate-mi faceţi şi mie un nud. Contra alte servicii, presupun… Carlos Depinde numai şi numai de dumneavoastră. Doriţi să deschideţi o galerie personală de artă abstractă, sau numai o lucrare ocazională? Balena Să vedem mai întâi cum staţi cu penelul. Nadi Aţi prefera o paletă coloristică variată, sau poate alb-negru, eventual sepia? Balena Cât mai variat! Baba Eu sunt discromat. M-am lăsat! Carlos Să vă imortalizăm en-gros, en-detail? Balena Prefer renascentiştii întârziaţi. Carlos Secolul 19990 vă convine? Balena Orice secol, numai să fie XXL. Nadi Vă stăm la dispoziţie! Balena Ospătar!!… Nota, te rog… [Fade out] [Fade in] { Locaţia: din nou la bar } Baba Mai dă-mi o bere… mototolind pachetul de ţigări rămas gol. În timp ce aşteaptă berea, se pipăie după un nou pachet de ţigări pe care în cele din urmă îl găseşte. Desface tacticos pachetul şi scoate prima ţigară pe care o rupe, aruncând-o în scrumieră. Barmanul văzând gestul: Barmanul De ce-ai rupt-o?, întinzându-i băutura Baba Era a 21-a pe ziua de azi. Barmanul Şi? Ştiu că fumezi de rupi, dar nu aşa… Baba Urăsc cifra douăzeci şi unu… [Fade out]. [Tranziţie water/sepia] Cap. 8. Casă bună cu moartea la nr. 21 [Fade in]. { pe stradă } Carlos Îl mai ţii minte pe Uve? Baba Vag… mai mult pe soră-sa, crupiera. E-ntr-un fel nepoata: belea! Carlos Era… Baba Cum aşa, s-a nasolit? Carlos Ba era chiar frumoasă când am văzut-o ultima data, numai că mi-a zâmbit îngheţat. I-a făcut cu ochiul lui Black Jack, mai precis, Black a pariat pe ea. Baba Băi, nu se poate!… păcat… mare păcat… Carlos Păcatul a fost de fapt a lui Uve. A luat-o într-o seară cu maşina, machit fiind, şi-a făcut accident, exact pe 21 iulie 2001, pe Moltkestrasse la nr 21, la ora nouă seara. El a scăpat ca prin minune… ea nu. Baba Naşpa faza! Cred că e terminat şau’… ţinea mult la ea… Carlos Eu mă mai vedeam cu el. Era schimbat total: o epavă în derivă. L-am invitat odată la o bere, să-l mai scot din starea aia. M-am măscărit în toate felurile: doar, doar. Era total absent. Ba, în loc să-l distrag de la gândurile-alea negre, parcă mă trăgea el. Ţi se făcea şi frică şi milă dacă-l studiai mai atent: citeai aşa un fel de tatuare interioară. Dincolo de ambalaj, era altcineva: o imagine răsturnată. Brr… mă trec şi-acum fiorii când a deschis portofelul şi s-a uitat la o poză de-a ei minute în şir: numai că ţinea poza invers, cu capul în jos. Baba Mamăăă… e pe dos: astea-s semne! E dus tipul definitiv. Şi nu spunea nimic? Carlos Mai îngâna el câte ceva, dar nu-nţelegeam decât pe ici, pe acolo, era mai mult incoerent. L-am auzit totuşi spunănd: „ dac-aş şti că mă iartă Dumnezeu, mi-aş lua gâtul acum, pe loc’. Am încercat bineînţeles să-i ridic moralul, să-l conving că ar fi o prostie, să-ncerce să uite, etc, dar el îi dădea-nainte cu iertarea. Ştia că păcătuieşte, chiar numai şi cu gândul. Baba Da! E păcat mare. Până la urmă, a fost blestemul, sau destinul ei. El a fost doar o unealtă. Carlos În fine… acum trei săptămâni, ştii, când a fost furtuna aia mare… Baba Aşa, da… Carlos … s-a suit gagiu exact pe blocul ăla, la intersecţia unde a făcut accidentul. Cică l-ar fi văzut cineva din blocul vecin pe fereastră şi a anunţat poliţia. Au venit imediat, cu pompieri, mă rog… toată liota. Ţipau la el prin porta-voce, încercând să-l convingă să renunţe, că sunt clinici specializate… e şi mâine o zi… El nu zicea nimic, întinsese doar mâinile şi se uita în gol. Da’ l-a iertat, îţi spun eu… n-a mai apucat să se arunce… l-a trăznit. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE