PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
A trecut amar de vreme Text postat de Mihail Buricea La aniversarea absolvirii liceului Mircea Cel Bătrân din Râmnicul Vâlcea A trecut amar vreme Peste sufletele noastre Învăţând la teoreme Sub curburile albastre Am umblat dupa himere Dupa stele trecătoare Uneori fără repere Am rămas sub astrul soare Am atins piscuri de munte Pe a lumii sfântă roată Ne-am trezit eroi de frunte Într-un joc făcut de soartă Am crezut în nemurire C-am atins Nirvana vieţii Când eram în fericire Pe tărâmul tinereţii Dar s-au dus pe nesimţite Un şirag de ani de clipe Lăsând urme-ncărunţite Pe-ale noastre vechi aripe Iar acum că s-a scurs vremea Mi-amintesc cum se cuvine Întâmplări ce par aievea Celor ce vor fi şi mâine Mi-amintesc de Borosan Proful meu de geografie Un om bun, un moldovean Aşa cum mi-a plăcut mie Învăţam destul de bine Formele de reliefuri Ape, munţi, păduri, coline Bogăţiile din şesuri Dintr-o grabă, din eroare Când podişul sucevean Era temă de lucrare L-am tratat pe-l someşan Eu speram să iau un zece La ce am tratat pe foi Şi-am rămas blocat la voce Când mi-a spus c-am luat un doi Pentru ca eram mă rog Un elev de notă mare Nota doi în catalog N-a mai fost pusă se pare Doamna Borosan i-a spus Rătăcirea să mi-o ierte Că altfel am presupus Că va mânca mierte fierte Doamnei Borosan să-i fie Amintirea-i neştirbită Era om de omenie Bunătate inedită Ne preda trecutul ţării Ne-nvăţa să luam aminte La eroii apărării Strămoşeştelor morminte Iar istoria străveche Cu Georgescu o făceam Iar dintr-o poreclă veche Babarezul îi ziceam Când de bavarezi vorbea Printr-o dicţie confuză Babarezi el îi numea Consfinţind porecla pusă Unde-o fi acum Georgescu Când monede ruginite Le-aducea Victor grotescu Ca vestigii inedite? Renunţa să ne testeze Le privea cu luare-aminte Încercând să le plaseze În epoci de mai-nainte Şi aşa trecea un ceas De istorie hilară Că am dus proful de nas Şi-am scăpat de oră iară Lăzărescu unde este Ce ne învăţa de plante? Parcă-ar fi într-o poveste Un degustător de poante Mi-amintesc de bunăoară Când i-am dus floarea ţigăncii Într-o zi de primăvară Şi-am expus-o în capul băncii S-a apropiat de mine Şi mi-a zis-o-n latineşte O cunosc cum se cuvine Purpureea se numeşte Pentru dragostea-i abilă Închinată multor plante I s-a zis domnu’ Zambilă De cei ce veneau la carte Ne-nvaţa polenizarea Divizarea celulară Cum se face-ncrucişarea Pentru viaţa planetară Dar în urbe printre şoapte Se zvonea ca Lăzărescu Era fluture de noapte Ce-o iubea pe Cutărescu Numele nu i l-aş spune Din motive delicate Era doamnă cu renume Şi ar fi peste se poate Într-o noapte-ntunecoasă A pătruns în miez de noapte La domniţa cea frumoasă Al său soţ fiind departe Dar în zori dupa şuetă Când a vrut să plece-acasă S-a urcat pe motoretă S-o pornescă şi să iasă În zadar dădea la cheie Faţa-i era stacojie Nu avea măcar idee Că n-avea nicio bujie Speriat că vremea trece Şi că soarele răsare A-ncercat pe jos să plece Având o surpriză mare Cu bujiile în mână Soţul doamnei iubitoare L-a rugat să mai rămână Ca să scrie o dictare Ce-a urmat se presupune Întâmplarea ca o bilă S-a rostogolit anume Povestind de domn’ Zambilă Eu v-am spus un zvon ce este După trecerea de vreme Un crâmpei dintr-o poveste Printr-o gaură de vierme Domnişoara Nisipeanu De română profesoară Ea mi-a cultivat aleanu Dorul meu din inimioară M-a făcut să scriu poeme Să cânt zbaterile mele Amintirile boeme Noaptea cerul plin de stele Pe distinsa profesoară Ce ne pregătea la mate O ţin strâns la inimioară Şi-o stimez cum nu se poate Profunzimea minţii sale Încadrată-n frumuseţe Mi-a fost steaua mea pe cale Ce m-a dus pe culmi semeţe Logica şi cu rigoarea De Gibescu semănate Mi-au fost mie alinarea Căutărilor prin noapte Fizica predată-n şcoală Pentru viaţă mi-a fost casa Când ne-o prezenta la tablă Profesorul Preoteasa Fără magica chimie Din Ababi-nvăţătură Ar fi fost vrăjitorie Aventura din natură Dar distinsa profesoară O maestră-n combinaţii Ne-a-nvăţat întâia oară O mulţime de reacţii Unde-o fi acum Crăciun Un boier făr’ de pereche Cu un suflet cald si bun Ce preda latina veche Şi acum imi vin în minte Pilde spuse în latină De profesor prin cuvinte Răspândind în jur lumină Amore, more, ore, re Probantur amicitie Au rămas sfinte repere În orice relaţie Profesoara de franceză Care se numea Zinelli Ca o dulce-apoteoză Apărea în pragul sălii Când în limba de pe Sena Ne vorbea despre cultură Ne simţeam cuprinşi de tema Aventurii din natură De o rară frumuseţe Elegantă şi distinsă O visam în tinereţe Ca pe-o flacară aprinsă Limba dulce de pe Volga Din poveşti şi basme ruse Ne-o preda Ţurcanu Olga Prin tratatele impuse Însa doamna de la rusă Având har, dezinvoltură Ne-nvăţa ca limba-i pusă S-accesăm marea cultură Pe Stătescu n-am sa pot Să-l exclud din a mea viaţă Ne-nvăţa să facem sport S-avem zâmbetul pe faţă Dar un loc aparte-n mine Doamna Gibea l-a indus O iubeam cum se cuvine Dar la nimeni nu am spus Ne-nvăţa la sociale Lucruri de regim impuse O sorbeam din ochi agale Şi-o iubeam pe sub ascunse Profesoarei de desene Păpuşica poreclită Îi făceam glume nedemne De o bună conduită Un coleg ce n-a luat zece I-a pus clei pe taburete Iar când a-ncercat să plece I-am văzut forme discrete Un echer ce bunăoară Sta pe tablă să lucreze Un coleg cu-o lungă sfoară L-a legat să-l manevreze Când a vrut să deseneze Păpuşica cu renume A-nceput să defileze Un echer ca o minune I-am citit pe faţă spaima Neputând echerul prinde Iară noi râdeam cu faima Unor dirijori prin unde Muzica minunea lumii Mi-a fost veşnic o canonă Neputând cânta luminii Dintr-o tară zis-afonă Ca să iau o nota mare Mă-nscriam la corul clasei Şi mimam piesa-n cântare Ca să-i fiu pe plac Taisei Într-o zi un muritor Un coleg din internat A voit în dormitor Ca să-şi ia ceva uitat Uşa era încuiată Când plecam cu toţi la carte Prin tablia descleiată Ne târam cum nu se poate În timp ce intra pe coate Internistul Năglăbiţă A primit un şut în spate De la domnul Negoiţă Supărat de întâmplare Că n-am spus cine-a-spart sala Ne-a pus uşa în spinare În careu cu toată şcoala Ca pedeapsă şi mai mare Să ne fie-nvăţătură Am luat nouă la purtare Din această tevatură Viaţa mea din internat N-aş putea s-o uit vreodată Şi ar fi mare păcat În a vieţii mele roată Domnişoara Pogăceanu Pedagog de modă veche Ne ţinea din scurt tot anu’ Să nu fim într-o ureche Vasilescu pedagoga Cea frumoasă şi cochetă Când îl invăţam pe Goga Ne-a fost mamă indulgentă Iar Stoicescu doamnă mare Se făcea că nu observă Că iubeam la domnişoare Pe Capela cea superbă Dirigintele de an Pshiholog iscoditor Era Sever domn Morjan Un bărbat impunător Radia respect şi teamă Când cădeam în rătăcire Trecea drept un prof de treabă De erai elev subţire N-am putut uita vreodată Pe a vieţii mele spiţă Un director ca un tată Cum a fost domn Negoiţă Dumnezeu să-l ocrotească În grădina sa cu îngeri Pentru fapta pământească Ce-a făcut-o pentru tineri Şi acum a venit vremea Să ne-ntorcem în prezent Să ne bucurăm aievea Că ne-am strâns pentru-un moment Să oprim timpul pe cale Din albastra veşnicie Să turnăm vinu-n pocale Şi să-l bem în veselie Că de mâine curge iară Într-un ritm necontenit Pe a lumii sfântă scară Spre reperul infinit Iară noi frunze de toamnă Vom fi duşi de vântul sorţii Spre genunea diafană Din împărăţia nopţii Vom lăsa în urma noastră Amintiri rătăcitoare Ca şi pasărea măiastră Ne vom stinge în uitare În momentele solemne Cei ce-n urmă vor rămâne Îşi vor aminti pesemne C-am trecut şi noi prin lume Vom fi nume-n pomenire Pe-o bucată de hârtie La o sfântă mânăstire Dacă va mai fi să fie Iar când timpul se va scurge Inundând valea genunii Orice urmă se va şterge Din memoria luminii Va fi cum nici n-am fi fost Prin oceanul de lumină Scânteieri fără de rost Pe a cerului cortină Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE