FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Veronica Pavel
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cristi...baiatule mare!!!
Chiar ma intrebam daca lacrima lui Mos Craciun o fi ajuns si la baietzeii tai si-mi spuneam: cu sigurantza ca DA!
M-au emotionat cuvintele tale...noroc ca le-am vazut, textul fiind deja plecat in lume...sa-i bucure pe copiii care astazi scriu scrisori Mosului!
Sigur ca lacrima lui e SPERANTZA, ce bine ai vazut!
Sa nu uiti sa pui in pomul tau si bucatzica din sufletul meu pe care ai incalzit-o cu gandul tau bun!
Multzam mult,
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-29 14:41:06
         
 
  Vero!!!
Dacă nu era Rudolph(The Red Nose, unul dintre reni, a nu se confunda cu R.K.) ca să mă anunțe de apariția acestui text, cred că nu mai ajungeam la timp!
Consider că textul tău este unul de rezonanță, ținând cont de faptul că el ne vorbește despre o mare sărbătoare a sufletului, una dragă nouă, tuturor, atât copiilor cât și adulților...
Nu am crezut niciodată decât într-o realitate...
Că există cineva care aduce mângâiere, bucurie, pace și lumină tuturor sufletelor, măcar preț de o clipă!
LACRIMA ACEEA ERA A SPERANȚEI...
Că mai există inimi care iubesc!!!

Să călătorească aceste cuvinte călăuzite de-o lumină!!!
Admirație!
Cu suflet, de la Cristi...
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-11-29 08:55:50
         
 
  Mariana, Tavy, va raspund pe rand:

Mariana, ma bucur ca te-ai oprit la povestirea mea. Imi place ideea unui Mos Craciun al fiecarei vietati. Daca fiecare vietate stie sa inventeze fericirea....:)))

Iti multumesc pentru vot si pentru urari, de care astazi in mod special am nevoie....

Tavy,

Regasirea ta pe pagina mea a fost o supriza placuta! Bun sosit, drumetzule, te asteptam!

Multzam mult de caldele cuvinte si aprecieri!

Cu drag si pretuire voua,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-28 16:24:53
         
 
  fain dragă Vero.
am citit cu plăcere și mi-am amintit de moș, de credința acumulată în copilărie, în puterea moșului și în greutatea desagilor pe care cred și azi ca încă-i merit și încă-i aștept...
;)

vot pentru un poem care mi-a mers la suflet.

cu drag,

tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-11-28 13:44:34
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Gândit frumos, Veronica. Un obicei-mit de acum care trece în fiecare an viața prin poveste și povestea în viață, rămânând însă în limitele impuse de valoarea în bani a existenței. Bine ar fi să meargă cu traista lui plină de obiecte neapărat necesare vieții și acolo unde nu merge, poate, nimeni niciodată. Și ar mai fi grozav să existe un Moș Crăciun al fiecărei vietăți. Poate chiar există. Lacrimile lui se preschimbă în viață. Votez. O zi fericită, după noaptea în care-ți doresc să visezi frumos mai departe.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-11-28 06:11:26
         
 
  Anda, poezioara e EXCEPTIONALA, mi-a placut la nebunie, m-am amuzat copios!!!

Merita un milion de stele, sa-ti dea Dumnezeu sanatate!

Cu un zambet pana la urechi,
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-27 21:01:03
         
 
  Veronica, din doua motive vreau sa las cateva cuvinte sub textul tau! Primul ar fi acela ca si eu mai cred in Mos Craciun ;) si al doilea ar fi acela ca textul tau este putin cam prea trist si merita sa fie inveselit nitel de un altul pe aceeasi tema:


Credeți în Moș Crăciun? de Jupp B.Itter

(Orice asemănare cu un bine-cunoscut banc este reală,
orice asemănare cu realitatea este un banc răsuflat)



La Agigea, astă vară,
O poetă (nu spui care!)
A ieșit așa, -ntr-o seară
Singurică la plimbare.

Pe cînd ea pășea agale,
(La momentul oportun)
S-a-ntîmplat să-i iasă-n cale
Chiar numitul Moș Crăciun.

''Moș Crăciun?! Tu ești, măi nene?''
Întrebă surprinsă doamna.
''Păi ce cați așa devreme
Că doar n-a venit nici toamna?''

''Uite care este treaba,
De aproape-o săptămînă
Nu puteam să stau degeaba
Și mi-am luat un job de... zînă.

De atunci, copilă dragă,
La fetițe mă opresc,
Nu cu daruri în desagă
Ci dorințe să-mplinesc.

Trei la numar, ca-n poveste,
Le realizez doar dacă
Mie, fără de proteste,
Una or să-mi satisfacă.

Ia așează-mi-te-n poală
Și șoptește-mi ce-ți dorești
C-am așa o bănuială
Că la multe îmi rîvnești.''

''Moșule, eu scriu poeme,
De cu seara pînă-n zori.
Dar îți spun, inima-mi geme
Că nu am admiratori.''

''Te rezolv fin și discret:
De acum, orice vei scrie
Va avea pe internet
Accesări măcar o mie!''

''Bravo moșu’! Păi atunci
N-o să-mi mai încap în piele.
Ce-ar fi ca să îmi arunci
Și vreo patru pumni de stele?''

''Stele roșii sau gălbui
Vei avea cu prisosință.
Haide, spune-i moșului
Care-i ultima dorință.''

''Mi-aș dori... să fiu ca Nia,
Editor pe site-ul tău...
Oooops... pardon... pe AGONIA,
Să fiu înger sau călău.''

''Păi de mîine, ai, n-ai treabă,
Te voi pune, vrei nu vrei,
Nu ca Nia, mai degrabă
Chiar în locul dumneaei.''

''Ah, ce bine, Moș Crăciune,
Plină-s de recunoștință.
Cum ești 'nalt și încă june,
Îți accept orice dorință!''

''Vezi tu, pofta mea secretă
E ca moșul să te-adore
Că n-a mai avut poetă
De... ho... ho... vreo patru ore!''

................................................
C E N Z U R A T
................................................

Șade Moșu-ntins pe spate,
Bînd nostalgic din lulea,
Se ridic-apoi pe coate,
Se întoarce înspre ea

Și-i șoptește-așa, în șagă:
''Fata taichii, cum să-ți spun...
Tu, la vîrsta asta, dragă,
Tot mai crezi în Moș Crăciun?''

***

Poanta-i veche, vorba ceea,
Însă eu rămîn uimit:
Cum, dorința cea de-a treia,
Totuși... s-a îndeplinit?!

 
Postat de catre Anda Andries la data de 2007-11-27 20:52:12
         
 
  Elia, foarte multumesc pentru vot!! de altfel, numai datorita poezioarei tale am postat textul!

Constantin Puiu,

Sigur ca am avut ezitari sa postez povestioara, pentru ca imi spuneam ca subiectul a fost arhi si arhi exploatat.

Acuma, sincera sa fiu, desi multa lume imi spusese ca povestirea e simpatica, nu prea am crezut. Drept care comentariul tau m-a emotionat de-abinelea, cu atat mai mult cu cat iti citesc poeziile cu regularitate si te apreciez pe tacute-lea :)))

Stiu cat esti de exigent (cu tine si cu altii), asa ca m-ai luat prin surprindere cu laudele, drept care iti foarte multumesc!!!

Multzam!

V.

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-27 19:54:08
         
 
  Sigur, Moș Crăciun la fel ca Eterna Iubire, rămâne un subiect inepuizabil, chiar dacă moderniștii mileniului trei consideră " fumate " astfel de subiecte. Lipsa de talent și șablonismul tind uneori să bagatelizeze temele clasice astfel încât, din teama de ridicol, evităm să ne lăsăm sensibilizați de creațiile artistice pe această linie.
În cazul povestioarei Veronicăi Pavel, abordarea originală prin lacrima lui Moș Crăciun, reia tema clasică într-o lumină nouă. Scrisă cu talent, evocarea moșului, trece nepăsătoare peste pericolul penibilului și face să vibreze inevitabil coarda sensibilă a oricărui cititor.

Mi-a plăcut, felicitări.
 
Postat de catre Constantin Puiu la data de 2007-11-27 19:29:11
         
 
  Acum ramane de aflat cine e copilul din poezia Eliei David. :)
Un vot in bradutul tau.
 
Postat de catre elia david la data de 2007-11-27 18:17:16
         
 
  Aceasta povestioara a fost scrisa de mine anul trecut. Cred ca Mos Craciun s-a tint de cuvant si, din lacrima lui s-a nascut copilul din poezia Eliei David "Ruga pentru Mos Craciun"

VP.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-27 17:39:34
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE