PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Veronica Pavel cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Multumesc, Mariana! Stefan Hrusca e grozav! E aici, in Canada si chiar ma gandeam sa-i dau volumul meu de pozii sa foloseasac poate vreuna pentru muzica lui.... Mi-ai facut o surpriza grozava! Noapte buna, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-24 23:35:55               Cu sau fără tehnologie, ne intersectăm existenţele. Urmele, ori ale iubirii, ori ale indiferenţei, rămân... în amintire, în inimă... Simt nevoia să-ţi las un dar, Vero. Să mai adaug o urmă; în mod cert, nu a indiferenţei... http://audio.neogen.ro/user/corihans3004/ca8o5vx4fh5jkylaii2q6ge2u466lp4x/   Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2007-11-24 21:54:33 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Multumesc, Monica, vorbele tale sunt calde si dovedesc ca putem inca fi optimisti, iata ca exista sensibilitate, caldura si rezonantza in omameni! Sa-ti fie sufletul impacat! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-24 16:26:57               Foarte adevarat, un text foarte profund si frumos. Tehnologia ne face in curand ca noi insine sa devenim roboti. Superficialitatea a luat locul sentimentelor adevarate. Dragostea adevarata e ca si speciile rare pe cale de disparitie. M-a atins la suflet textul tau, O zi frumoasa, Monica   Postat de catre Monica Trif la data de 2007-11-24 15:36:28               Gina, Foarte interesant comentariul tau. Sigur, generatia urmatoare va fi deja adaptata, pentru ca si sensibilitatatea umana, atat cea sufleteasca cat si cea fizica, va contine un grad de "robotizare", rasfrangere de IT asupra fiintzei umane. Cred. Pana una alta, noi, astia din "tranzitie", suntem lovitzi de tendintza spre indiferentza robotica a umanitatii. Dimpotriva, insa, prezentza si comentariul tau m-au uns la inima! Sau, ca sa fiu in ton cu limbajul tau, mi-au mangaiat aorta !! Multzam mult! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-23 23:30:30               erata:rintoarcerea - reintoarcerea g.   Postat de catre nula nada la data de 2007-11-23 23:04:34               textul ca o tranzitie dinspre o generatie spre cea urmatoare...nu ideea de cronologie persista ci ideea de schimbare cu impact uman filtrata IT...dinspre clasic inspre moderna tehnologizare cu siguranta omul este adaptabil...sentimental exista/o sa existe o adaptare cu sens de prezent insa ma gandesc - strapunsa-n aorta- rintoarcerea inspre 'simplitate' o sa fie pilon...interactiunea umanului o sa pastreze cu siguranta 'geneza' - ideea de dormitor nu o sa fie inlocuita veci - si cand spun dormitor ma aplec inspre intimitatea cu sens de consum- cu rasfrangere care trece prin coaste...suntem probabil generatia de tranzitie- de aceea simtim schimbarile insa cu siguranta nu putem 'invalida' adaptarea generatie viitoare...indoiala este sensul gandirii- este rostul prezentului- am invatat sa reduc termenul 'fericire' din meniul zilei - este apropiat existentei... atat spun- indoita regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2007-11-23 23:02:48               RK, multumesc mult pentru trecere si apreciere. Dar de ce spui " te rog din suflet să nu te superi dar la asta nu mă aşteptam..." Sa nu ma supar ca nu te asteptai sa scriu ceva atat de profund???? Nu suntem cu totii purtatorii (si simultan victimele) noii tehnologii? Dar, fara noua tehnologie, ar fi ajuns vreodata VP sa stie de RK?.... Admiratie pentru ce scrii, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-23 21:11:50               - Vero dragă, - te rog din suflet să nu te superi dar la asta nu mă aşteptam... -textul tău m-a răvăşit de-a binelea... - nu ştiu ce să zic: sunt din ce în ce mai sigur că nimic nu este întâmplător pe lumea asta... - este într-adevăr un text de *** - cu preţuire şi drag, r.k.   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-11-23 21:00:44               Cami, ma bucur sa te revad pe pagina mea! Multumesc mult pentru oprire, comentariu si apreciere! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-23 20:52:53               Mult adevăr aici în rândurile tale, Vero. Mă bucur mult că nu am pierdut textul tău. -Iubiri fericite există. Nefericiri amoroase vor mai exista. De ce însă indiferenţa pune stăpânire din ce în ce mai mult pe vieţile noastre?- - Dar atunci cum rămâne cu nevoia fundamentală a oamenilor de a fi iubiţi?- Am selectat doar câteva dintre rândurile care m-au pus pe gânduri. Felicitări pentru coerenţa gândurilor.Atât, că mai mult nu pot. Cami   Postat de catre camelia silea la data de 2007-11-23 20:16:26               Cat de darnica a fost lumea cu mine!!! Mariana, Spui multe adevaruri despre imaginatie. Am putea sa o folosim si la iubire? Nu cred! poate ca este singurul lucru pe care nu-l putem "imagina", iubirea prietenilor. Multumesc pentru trecere si vot, nu era gresita urarea ta de "zi fericita", pentru ca am vazut comentariul abea azi dimineatza :)))) Adriana, O stea de la tine e o intreaga galaxie pentru mine! Sunt de-adreptul coplesita...Foarte multumesc! Adelina draga, Ce frumos spui "doua masti nu pot comunica".... Si ce bine ca te simt alaturi... Multzam mult de aplecare, sunt onorata de vizita si aprecierea ta! Cristi, generosule, Ceea ce stiu sigur este ca tu nu poti fi INDIFERENT, si asta e grozav si pentru tine si pentru cei din jur! Multzam mult pentru apreciere! Tea draga, Sigur, completarea ta e mai mult decat adevarata, e mai mult decat aplicabila si e mai mult decat trista, e, zic eu (sentimanetala), tragica! Multzam mult pentru trecere si comentariu, Aprecieri ca intotdeauna, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-11-23 17:14:11               Daca ar fi numai "mijloacele tehnicii moderne" ( cauza insingurarii) cred ca ma putea incerca o remediere, dar..... am senzatia unei alunecari in gandire.....o deteriorare fundamentala a modului de a fi- ca oameni- si.... dece? stiu eu? poate istoria , poate gandirea filozofica, poate oboseala rasei (umane) poate viteza...alergarea nebuna catre ceva- nedefinit- implica un anume consum...uneori epuizant....... s.a.m.d. Si inca ceva: se intampla tocmai ca proces invers momentului actual cand se trambiteaza "ansamblul"- ak globalizarea .....grija fata de celalalt...etc. Felicitari, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-11-23 15:12:59               Măi să fie... Cu asemenea întrebări poţi scrie atâtea... Voi încerca să nu rămân indiferent la aceste idei, sau mai bine spus, la aceste întrebări care fac parte din umila noastră existenţă! Am rămas ancorat la o stare a sufletului puţin tratată de oameni, scriitori... Este vorba despre nevoia oamenilor de a fi iubiţi, care, fără doar şi poate, este o nevoie fundamentală! Dar şi celelalte nu rămân mai prejos! Este mult de vorbit, de spus, şi eu cred că poţi trata separat fiecare aspect, fiecare problemă! Admiraţie, prietenă, pentru cele scrise! Şi cu lumină! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-11-23 13:48:22               ’’ O prea mare dragoste ucide. La fel însă şi indiferenţa.’’ Nu ştiu a vorbi despre fericire… Ştiu însă că o poveste de dragoste chiar dacă nu se profilează mereu pe diorama fatidicului, o precede absenţa… şi câtă durere! Durerea este aceeaşi, durerea este egalizatorul fiinţelor umane. Ea ne aşează la pământ, în genunchi, pe toţi, în acelaşi mod. Cu umilinţă. Durerea subminează ierarhiile. Desfiinţează privilegiile, clasele sociale, invalidează orice bogăţie de pe lumea aceasta. Cei care nu au curajul să-şi recunoască durerea sunt încă în stadiul pervers al negării de sine. Negarea de sine creează o stare de falsitate. Cei care au curajul să-şi înfrunte durerea, s-o recunoască, scapă de tortura la care îi supune subconştientul, depăşesc întunericul ascunzişurilor. Permit naşterea conştienţei. Şi doar atunci când oamenii îşi pot privi durerea în faţă, se simt egali, învaţă să rostească adevărul din experienţa lor. Toate relaţiile, indiferent de natura lor, deci implicit şi cea de prietenie, bazate pe negare reciprocă sunt cu adevărat temniţe ale trupului, sufletului şi minţii, cele mai cumplite închisori emoţionale. Şi asta doar pentru că două măşti nu pot comunica… Nevoia de dragoste? Cine poate măsura nevoia de dragoste? Câţi dintre noi mai sunt dispuşi să se plece asupra nevoilor celorlalţi? Iarta-mi disertaţia Vero, dar textul tău m-a dăruit gândurilor, depărtărilor… Cu lumină, Adelina   Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2007-11-23 11:41:23               diagnostic riguros, pus cu amaraciune. *, Vero   Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2007-11-23 11:08:26               După ce te trezeşti. Iar n-am fost atentă. Somn uşor.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-11-23 07:23:53               Pline de adevăr aceste gânduri ale tale. Omului, poate mai mult decât hrana, apa şi adăpostul, îi e necesară imaginaţia. Fără ea n-ar fi reuşit să creeze tot ce vedem azi real sau doar în muzee şi cărţile de istorie. E un creator de spaţii, indiscutabil, de lumi ale lui, uneori reale, în care se cuprind oameni. Nimnei nu poate să creeze, chiar în imaginaţie, lumi goale de semeni sau ceva, cineva care să le urmărească această creaţie, să se bucure sau să pizmuiască. Iubirea e nevoia omului de întregire - din păcate, nu destul de constantă şi poate că în niciun moment din viaţa lui sau a omenirii pentru eternitate. Eternitatea e doar a sufletului, dar şi pe el îl cred uneori în stare să înfulece la o masă o porţie de sarmale cu mămăligă fierbinte, uitând că cineva îl aşteaptă! Votez. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-11-23 07:07:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE