PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Din versurile lui Valeriu Barbu (6) Text postat de Mariana Fulger 3 noiembrie 2007 LUMEA CELOR… STRÂMŢI (nepoezie) traiectorii noi libertatea capătă sensuri anume impuse – democratic mi-am ales călăul… nu nu-mi rostogoleşte ţeasta în coş, ori pe caldarâm mă vrea aproximativ viu de ajuns de viu cât să fiu păpuşă precisă sforii sale inoxidabile, ignifuge, transparente, rezistente… surâde magistral telegenic sau ia mime grave «alesul» preocupat de traiectorii am fost încolţit – ca să nu spun curtat cândva de către ecologişti credeam că pentru consumul excesiv de hârtie…! …renunţ la scris, nu-i nicio scofală însă – am priceput voiau să şlefuiesc bine cu pielea mea o traiectorie nţ, nţ ba şi de către cei de la putere – azi – credeam că pentru ceasul nepotrivit de la mână… ehei nu, nu-i acolo rana voiau o «categorie-Iudă» contrast tabloului libertăţii anume desenată vrerii mele astfel voi credeţi că există justiţie în ţara lor şi chiar există, pe bune… undeva!!! nu voi fi docil, nici miel – nici lup, nici contra voi face un salt sub talpa lor îmi voi face înviorarea – complexul 2 – gâdilându-i, vor râde ca proştii şi se vor prinde în propria plasă de traiectorii fiii şi fiicele lor vor împărţi cu mine iertarea şi lumina cândva …………………………………….. _________________ SUNTEM CRE(Ş)TINI SAU NE-AM RĂTĂCIT CU «Ş»-UL?! (nepoezie) iertare, toleranţă, înfrăţire a fost mereu puţină ţiganii sunt un «fenomen social»?! …marginalizare, determinare, integrare… fâs! Să-i aruncăm în ghetouri? Nu Să-i ucidem, să-i învrăjbim…? Nuuu! ce-i de făcut: le cerem… Da le cerem «şi nu doar lor», «nu doar lor» să intre în competiţie «Cine-i mai demn de respect», «cine-i…» «Cine iubeşte viaţa şi lumea» «Cine ştie să ierte şi să ceară iertare» (Să-i dăm Domnului restul judecăţii – cine-i cel care aruncă întâiul piatra, ia să văd?!) Ţiganilor, dovediţi-vă valorile veniţi alături de noi, românii, europenii, pământenii afirmaţi-vă demnitatea arătaţi lumii că ştiţi să munciţi şi munciţi bine trăiţi din creaţie, a voastră Nomad nu înseamnă cinci ani într-o baracă infectă Nomad nu înseamnă cerşetor Nomadul este autonom, nu face jaf pe unde trece gunoi şi fecale Nomadul este spirit liber pasiunea lui este viaţa, veniţi în faţă iar dacă nu reuşiţi şi nu aveţi demnitate ascundeţi-vă în pustiu în ruşine… în ruşine Eu vă apăr ca fraţi, dar nu-i de ajuns la voi este «problema» *(Dezinstrumentaţi incidentele gen Tor Di Quinto – deşi realitatea-i urâtă = comunitatea română din Roma din care am făcut parte: un costum frumos, alb (Armani cel puţin!), pătat cu… maro, îl speli şi pata rămâne – s-a dus naibii costumul atât de greu croit!) _________________ AUD IN… JUR… II (nepoezie) nu-mi asum niciun risc, pur şi simplu «sunt» şi nu fac vreo favoare cuiva astfel invoc divinitatea ca om – dincolo de orice scop… literar «Dumnezeu nu există», ba există, le spun iată problema: pur şi simplu «sunt», ei bine până acum nu am făcut decât să-i înmulţesc motivul răbdării, îngăduinţei… milei… la o adică, personal mi-ar conveni să pot crede că Nu-i astfel, nu aş mai avea păcate, nici frică, nici speranţă Cine nu crede nici nu-l înjură Cine crede nu are cum să-l înjure «Doar cine i se opune…» iubirea ţine timpul în miezul ei şi-n coajă teama, grija …………………………. pierde-mi-aş auzul în mlaştina asta crescând crescând ………………………….. nu-mi asum niciun risc, «sunt» tind dând lustru vanităţii pur şi simplu… _______________ PIERCING orăckăială, manelism, burice date cu sclipici, cravate banale, serviete care se înmulţesc prin înmugurire, batiste scuturături de ţeste cu sau fără plete, fese fluturând lasciv explozii, maşini rostogolindu-se în flăcări, pistoale, automate tonomate cu boli, bâte de baseball, glugi, semne tribale ţoale largi, zdrenţe, supraelastice, plastic, oţel, lanţuri din ce în ce mai groase, la 12 ani deja femei frumoase nasc, pasc iarbă, trag pe nas, se-nţeapă, sex în scris şi oral, cocktail-uri, gumă, ouă Kinder, PS2, 3… MPeg4, MMS, OMG, nţ, nţ, nţ, nţ… pastă cleioasă… mă înfurii, arunc evul şi tv-ul pe geam… ba nu îl dau pe un canal cu purici şi stau aşa 2 ore mă uit: iată lumea flash demonic, cultura demenţei, nicăieri, nicăieri nicăieri simplitatea lui «iartă-mă», unui pas normal vrem salturi, ţopăit extrem, extreme extraordinariatul musai în vreme ce pe dinăuntru suntem goi desculţ în proprii pantofi, ecou la ecou… de ghiorăit de maţe planetar plâns molcom – fără X-Bass – de copii bolnavi bolnavi, bătrâni deja la 50 de ani la 30 de ani la 20 de ani, la 12 ani… spectacol Poftiţi dar nu-i gratis… ha, ha, ha, ha… nu receptaţi strâmb, nu cer revoluţii, e bine aşa e cool, trend, mişto, beton, şukar, fain de belea… mâncaţ-aş… _______________ SEGMENT - PREIARNĂ vara trecută am plâns doar bănuindu-mă orb, am mestecat aproape toamna întreagă – pot da, pot fi şi orb, nu-mi mai pasă, surd chiar mut înainte de toate ciung, şchiop… tu care parte din trup ceri, vultur «jobard»?! vara trecută am plâns doar bănuindu-mi femeia că ar putea privi al om desfrunzit azi – poate face orice – moralitatea este imoralitatea privită de unde-ţi convine când de fapt nu-ţi convine!?! …nimeni nu poate pune «kilometraj» respiraţiei… o navă s-a rupt de ţărm, două semne lungi… lângă zid, afară, un trecător vomită este frig, în sârma ghimpată «pare» un puf de păpădie – de unde naiba… în noiembrie – o fi vreun vis beteag vara trecută am plâns doar pentr-un flash identic – mişună înăuntrul meu gardieni zgribuliţi vine iarna, să le duc mantale noi şi câte o cană cu ceai fierbinte …………………………. Trecătorul era acel «jobard», băuse… cana lui ţinuse zaruri – scobiţi genunchii îmi sărută obrajii îmi sărută fruntea: «cinci-cinci»… «doi-unu» potul jumătăţi de lacrimă tăiate oblic vântul vâră dincoace o rază frântă consumată… o pungă din plastic goală… adio aproximativ * jobard – nerod (fr.) (Haplea) _______________ PĂSTAIE ÎN CIOB DE STICLĂ citeam pe o frunză desenul venelor mele – mă-nspăimânt de atunci la fiece toamnă nu există o lume anume a durerii, stigmatul îl plimbăm triumfalist: iată – îmi şopti din ciob oglinda «cât de frumos sufăr» Hohotul de râs nu-i erezie doar trupul meu nisipos – râd de umbra mea, azi nu a îmbătrânit niciun pic ţopăie, o ia-nainte, haihui… uu – ooo – eeee aş plânge – aşa de poftă – fără motiv temeinic mai fac o tumbă, un «dus-întors» pe sârmă, iarăşi… ………………………….. vai vaaii… umbra unde mi-am risipit umbra… eeee – ooo – uu citeam pe-o frunză, vârtejul din ochi ochi dezghiocându-se prelins o mărgică rostogolindu-se Un Pământ dintr-o nervură _______________ Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Aş vrea eu să scriu ca el! Sunt doar redactorul textelor lui, primul cititor în libertate (oare primul?) şi cel care le trimite, direct sau prin intermediari, oamenilor. Mulţumesc pentru lectură şi comentariu. Valeriu se bucura mult, sincer. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-11-14 18:51:11               Mariana, am citit cu nesat aceste poeme ale tale! Nici eu nu ma pot opri la unul sa-l comentez, fiindca ar fi o nedreptate pentru celelalte...insa iti admir modul in care scrii, modul libertin al cuvintelor cu care te desfasori...Iti doresc o zi minunata! Cu mult drag, Vali   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2007-11-14 16:36:56               Că doar nu e creaţie pe o temă dată! Scrie omul cu foile pe genunchi, acolo unde găseşte un strop de linişte (nu ştiu dacă şi acolo!), impresii adunate privind pe freastră sau în minte, la oamenii din jurul său sau la cei de departe. Mulţumeşte tuturor cititorilor şi doreşte sănătate şi succese. Şi eu mulţumesc şi vă doresc să veniţi mai des! Glumesc, dar dumneavostră nu ştiţi! Mulţumesc pentru comentariu şi vot. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-11-14 15:19:54               Fiecare poezie în parte exprimă ceva... Fiecare are o frumuseţe interioară, un mesaj, un sens... N-aş vrea să aleg una, în mod special, cu toate că tendinţa există! Dat tendinţa o am, în aceea de a spune că Vali excelează într-un farmec special, capodoperele sale se află pe podium, iar câştigătorul îşi primeşte cununa! Pot să afirm clar: iată o nouă dinamică a cuvântului! Felicitări amândurora! Vot! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-11-14 14:43:08	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE