FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
SURU’
Text postat de Liviu S. Bordas

SURU’



Poteca șerpuia pe malul pîrîului, îngustă, strîmtorată de steiurile ascuțite ce albeau în lumina soarelui de dupăamiază. Deasupra, departe, către Piatra Dracului, pluteau vulturii cei mari. Cît priveai cu ochii, numai țancuri neumblate și iarbă aspră, foșnind prelung în unduirile vîntului. O liniște dureroasă, întreruptă doar de bocănitul rar al copitelor...

Bărbatul călca apăsat, cu fruntea în pămînt, parcă nepăsător la tot ce era în jur. Pornise de acasă hotărît, iar acum îl măcinau îndoielile. Auzea în urmă răsuflarea grea a calului bătrîn, tropăitul împiedicat al copitelor pe drumul de piatră...
Își pipăi din nou tăpărișca din cingătoare, își purtă palma aspră peste tăișul ascuțit, apoi peste coada lucioasă de atîta folosință și simți din nou acel fior rece pe șira spinării. Mormăi, mai mult pentru sine:
- Hai, Surule, hai… Hai, boală...

Se împlineau treizeci de ani de cînd îl avea pe Suru... Cu el își furase nevasta de la părinți, cu mulți, mulți ani în urmă... Calistrat, tatăl fetei, nu voia în ruptul capului să i-o dea:
- Sărăntoc, rostise aspru cînd s-a dus să i-o ceară. Nu-i de nasul tău!
Și i-a arătat poarta. În casă, după perdea, Ileana plîngea în pumni...

La o săptămînă, în miez de noapte, a șuierat-o din uliță. A ridicat-o pe cal, a chiuit de a răsunat satul și pe-aici ți-e drumul... Suru îi purta ca vîntul, tropotind sub lumina lunii spre culmile Drăgotesei. Acolo-și încropise Gheorghe sălaș. O colibă din bîrne, învelită în coajă de brad, să n-o străbată vîntul și ploaia.
Calistrat și cei doi feciori ai lui i-au urmat îndeaproape. Aveau însă cai obișnuiți mai degrabă cu muncile grele decît cu alergatul. În fața lor, Suru zbura de-a dreptul. Așa că de la o vreme i-au pierdut...

Bărbatul își întoarse privirea către animalul care sufla greu în spatele lui. Urcau din nou acel drum, de asta asta fără grabă. Nu-i mai urmărea nimeni. Poate doar amintirile zilelor scurse în amarul de ani. O lumină tristă îi străbătu obrazul.

- Hai, Surule, hai…

Apoi se întunecă din nou la față. Pipăi iar ascuțișul toporului cu vîrful degetelor. Nu omorîse în viața lui, nici porcul nu-l înjunghia, chema cîte-un vecin priceput iar el își căuta de lucru prin spatele casei, chipurile să aducă paie...
Acum însă era altceva... Îi era milă de calul bătrîn, care se stingea pe picioare. I-l ceruseră niște țigani, să-i ia pielea. I-a înjurat cum n-o făcuse niciodată, de dumnezei, de anafură și născătoare, de-au plecat tuciuriii nedumeriți și speriați.
Atunci s-a hotărît. Mai bine s-o facă el, cu mîinile lui, să-i curme suferința cu mîinile alea cu care-l hrănise și țesălase vreme de treizeci de ani...

De după cotul drumului le apăru în față o poiană strîmtorată între țancurile albe. Coliba putrezise demult sub ploile și zăpezile anilor. Bărbat și cal se opriră. Fumegau amîndoi în răcoarea care începuse să se lase peste munte. Soarele se trăsese după culmea semeață a Drăgotesei, iar aerul devenise aspru sub vîntul care unduia smocurile rare de iarbă.
Gheorghe își pipăi, pentru a cîta oară, coada toporiștii. Apucă dîrlogii cu un gest blînd, iar Suru își întinse botul către pieptul stăpînului. Ochii mari, urduroși, păreau fără lumină...
Pentru o clipă, bărbatul se simți descumpănit. Privi peste creștetul calului la coama rară, la spinarea văduvită de păr, la crupa altădată lucioasă și plină...
- Hai, Surule, hai…

Tîrziu, în lumina înserării, o umbră adusă de umeri cobora poteca abruptă.

Departe, sub culmea Drăgotesei, dădeau roată vulturii cei mari...



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Adrian, văd că nu te lași. Are Suru' ăsta un lipici :))


Mulțumesc pentru urări și pentru revenirea la pagina asta. Deși, hm... Suru' e tot mai gloabă, eu tot mai rar la vorbă...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-09-21 22:02:58
         
 
  Sănătate și sănătate!
La mulți ani!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-09-21 16:14:00
         
 
  Multe multe :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 23:54:13
         
 
  TS, Veronica îți transmite multe salutări :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 23:52:48
         
 
 
Temporarul Suspendat,
Ca si tine...avocat...

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-21 23:35:35
         
 
  Răzvan, nu pot decît să mă bucur de efectul textului de mai sus asupra ta. L-am scris atunci cînd am simțit că sunt pregătit să comunic ceva prin el. Acea durere de care ai amintit. Îți mulțumesc.

Amelia, mulțumesc pentru urări.

Veronica, zvonurile au mereu un sîmbure de adevăr în ele. Se pare că și de data asta. Îți mulțumesc.
Îi voi transmite salutările tale lui TS după ce voi afla despre cine e vorba. Poate mă lămurești?...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 23:30:49
         
 
  La Multi Ani de departe (uite cum umbla zvonurile pana dincolo de Ocean! :)))

Si, daca poti, transmite-i te rog lui TS multe, multe salutari de la mine....

Petrecere frumoasa!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-21 21:15:12
         
 
  Liviu, eu n-am mai fost prin zona de la vârsta de trei ani jumate când tataie, ardelean de frunce, și-a dus nepoțica la rude. Nu mai e nevoie să precizez că și atunci eram la fel de genială. Ardelenii au fost încântați cum purtam băsmăluța.

Sper că nu mă vei "eluda" atunci când vei face lista cu invitații. Voi urca Feleacul cu mare drag, ca și colegii mai jos prezenți (sau mai sus).

La mulți, mulți ani!!!

 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-09-21 20:59:12
         
 
  Un text frumos ce-mi aminteste de El-Zorabu`` lui Cosbuc. Si-atunci ca si acum, am ramas cu un gust amar dupa ce am citit. Nu din cauza ca nu mi-a placut ci doar pentru ca povestea e dureroasa pana la ceruri. Si aici ca si acolo sunt imagini cutremuratoare...
In rest.. ma abtin. Nu vreau sa va stric petrecerea asa ca.... betie frumoasa!
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-09-21 20:50:12
         
 
  Gheorghiță, pînă urcați voi Feleacul, eu îl cobor de două ori :)))
Servus! Mulțam. Să fie primit!


Răzvan, nu te lua după aparențe. Nu mi-am dat niciodată musafirii afară din casă. Dimpotrivă. Ești binevenit, chiar dacă peste cinci minute ne vom ciondăni iar. Am uitat că ai spus undeva că eu nu scriu. Sau nu am uitat? :))
Îți mulțumesc și ție pentru urare.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 20:15:06
         
 
  PS Nu mă mai urmări poate mă duc unde și regii merg neînsoțiți  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-09-21 19:50:48
         
 
  Așa Răzvane,
Învață să prețui "bătrînii" sitului (în tre paranteze fie spus, Liviu e mai vioi decît o duzină de aspiranți cu facultatea de Litere-n jeb)
Suru e o bucată "clasică": atît de multe spuse în doar cîteva foi!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-09-21 19:48:59
         
 
  Probabil prezenta mea aici e nedorita. Ma arunc si io.. in mijlocul padurii. Sau cum se arunca aia la poker si n-au nimic in mana. N-am o intentie rea, cu ocazia asta mai citesc din textele tale. La multi ani! Reche, imi cer scuze ca te-am urmarit - defect profesional!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-09-21 19:39:32
         
 
  Presimt (ca în subiectul unei proze ce în care pastișez un film american, n-am postat-o aici că mi-o spîrcuiați)că odată și-odată, cînd europeea va fi doar un nume într-un nomeclator informatic, vom urca(cîțiva dintre veteranii ei), dealul Feleacului cu cîteva volume în traistă să ne lăudăm lui Tristan ce talentați am devenit.
Pînă atunci vinul va curge-n pocale doar virtual, dar ciocnesc și eu :
Servus ! La mulți ani Liviule!(cei eurpeici se socot dublu)
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-09-21 19:34:02
         
 
  Vin să hie. Știu io o podgorie bună, tu doar fă-te-nco'! Pe Suru', ori pe jos, totuna...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-09-21 15:51:32
         
 
  Bere? Nț... Poate o vadră de vin. Sau, și mai bine, cu vin :))

Mulțumesc, Adrian. Văd că nu te lasă Suru'. Te urmărește mereu...



 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-09-21 15:49:11
         
 
  Coboară așa un zvon printre colinele Iașului; cică se lasă de-o bere, două...

La mulți ani, Liviule!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-09-21 15:40:59
         
 
  Așa este, Mitică, volumul (așa cum a fost atunci publicat) se numea Întîlnirea din pămînturi. L-am citit și eu și nu pot spune că nu m-a marcat. Așa cum m-au marcat multe alte scrieri și mulți alți autori asupra cărora m-am aplecat de-a lungul timpului.

Îți mulțumesc pentru că te-ai oprit în pagina asta. Ești, ca întotdeauna, binevenit.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-14 09:09:21
         
 
  Nici caii nu mor la fel

Liviule,
Si pe mine m-a impresionat soarta lui Suru, dar cel putin acest cal de munte avea un nume de botez
iar stapanul lui foloseste o secure, refuza s-i negocieze pielea si il conduce pe ultimul drum spre un loc idilic.
Cu mult mai dura a fost soarta "Calul"-ui lui Marin Preda de care nu stiam dar de care am dat intapmator intr-o antologie germana de proza scurta romaneasca pe care am pus mana acum 40 de ani cand eram la studii in tara teutonilor. Schita respectiva cred ca a aparut in volumul de debut al lui Marin Preda (titlul e "Intalnirea din pamanturi" dar s-ar putea sa ma insel) Si stapanul acelui nefericit cal pleaca cu el, ba il duce si la o fantana sa-i dea apa, numai ca atunci cand animalul vrea sa ciuguleasca cateva fire de iarba stapanul il ia din scurt:
-Hai ba, acum ti-ai gasit sa pasti, hai sa mergem ca avem treaba.
Drumul are si un ocolis fiindca acel taran din baragan se pare ca ar fi avut nevoie si de o secure pe care nu o poseda, deci se abate pe la un personaj care fiind fierar se pare ca dispunea de o astfel de unealta.
La poarta il striga nu dupa numele de familie (povestirea petrecandu-se in secolul 20 sunt sigur ca avea) ci dupa numele pe care i-l daruise satulul:
-Chiorule, ba chiorule?
Neprimind nici un raspuns taranul suparat incepe sa se lege, ce-i drept in gand, de romi:
-Unde dracului o fi fiind tiganul?
Nevasta fierarului ciclop ii striga fara sa iese la poarta ca Chiorul nu e acasa, iar omul dandu-si seama ca ea nefiind imputernicita sa-i imprumute o secure pleaca far acest instrument care i-ar fi fost de trebuinta. Ajung intr-o rapa
unde taranul prins deodata de o ferocitate neasteptata se napusteste asupra bietului animal cu un par.
In urmatoarea fraza care este si finalul povestirii, niste sateni care trec pe marginea rapei incep sa strige:
-Uite pe unul care beleste un cal.
Concluzia la care am ajuns eu comparand cele doua povestiri este ca soarta calului din Baragan a fost mult mai vitrega decat soarta lui Suru.

 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2009-08-14 01:27:24
         
 
  nu E singurul text...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:46:59
         
 
  nu E singurul text...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:46:58
         
 
  Și intre noi și suta de useri fie vorba, nu singurul text care-ți aparține (ori, mai curând, căruia îi aparții) asupra căruia revin. Doar că aici încep și aici mă opresc :). Uneori simt nevoia s-o spun. Ca acum. Dar călătoriile sunt dese. :)  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:45:25
         
 
  Toată plăcerea și mulțumirea e de partea mea. La fel de sincer.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:43:24
         
 
  Îți mulțumesc sincer, Adrian.

Poate că nu realizezi cît de mult înseamnă pentru mine. Și Suru', și plăcerea cu care revii asupra textului.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-08-13 22:40:27
         
 
  "Tîrziu, în lumina înserării, o umbră adusă de umeri cobora poteca abruptă."

Rămân fan :) Înfocat.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-08-13 22:27:34
         
 
  Vă mulțumesc tuturor. Și celor din lumină, și celor din umbră [ :) ]. Cu drag,

Liviu


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2007-11-07 18:59:41
         
 
  - de ce-mi faci una ca asta până-n ziua, Liviule?!

- îmi plec fruntea...

- cu prețuire,


r.k.

vot (e tot ce...mai pot)
 
Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-11-07 06:04:36
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Liviu, dacă ai lăsat-o pe Anda fără grai, ești bun, dom'le !
Uite, pentru asta vin și eu cu o steluță.

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2007-11-06 23:40:00
         
 
  Fără grai... adică eu!

Cine a dat stelutele a facut-o pe buna dreptate!

Nu pot sa spun nimic decat ca ar trebui sa le aduni intr-o carte, ar fi pacat sa traiasca doar pe net povestirile tale!
 
Postat de catre Anda Andries la data de 2007-11-06 22:14:04
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE