FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
M-a părăsit prietenul meu bun…
Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin
Mă caut de lacrimi și nu le găsesc,
aș plânge-n surdină dar nu reușesc...
Tu stai ca de piatră în lemnul damnat,
răspunde-ne Dane, de ce n-ai mai stat?

Te plâng generații, familia e-n negru.
Când carul cu ciocli pornește funebru,
copiii au lacrimi și zâmbetul tău
înalță spre lume părerea de rău...

În prapuri și mir găsești călăuze,
și-n brațe de flori, spre ceruri confuze.
Să dormi mângaiat în stele de îngeri
ca malul spălat de-uitatele plângeri...

Paharul de vin slujit de părinte,
când jalea în gheare amar ne cuprinde,
n-aduce-mpăcarea... Copii si nepoți
se-adună să plângă, sub sfeșnice, toți.

Tu ești în pământ, și candela arde
în vechiul sălaș cu mici bulevarde...
Durerea parșivă ce mistuie-n noi
o ducem, povară, călcând prin noroi.…
…
Regrete toți avem și scuze,
zâmbim prin ochi plângem prin buze,
doar viața asta-i efemeră;
prin spini și lacrimi, ce-ți oferă?

Am găzduit amar și sentimente,
sută la sută dor- procente,
cei dragi de-o vreme sunt triați
la Domnul sus, ei sunt chemati,

Și noi le plângem astăzi devenirea,
uitând că asta ni-e menirea…
să mergem drepți pe drumul ăsta drept,
strângând doar dinții la dureri în piept...

Lăsăm nevoi lăsăm avere,
când Tata-cer asta ne-o cere,
lăsăm familia în dor
și trupul gaj credinței lor,
în plâns și în durere...
…
A plecat lăsând doar dor,
în lacrimi calde descompuse,
în amintirea lui un puișor
își vede visele distruse.

Si mama lui bătrână, doamnă,
îl plânge-n pumni și în batiste,
nu mai avea decat o toamnă…
în bătrâneți toiage triste!

și mult suspină la icoane,
în ruga ei de mamă-n doliu;
"așteaptă-mă pe mine Dane,
în rai la ușă, în fotoliu".


25.10.07
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Tavy drag,

Nimic pe lume nu e mai ingrozitor decat pierderea unui prieten drag. Cum sa te mangai?

Ai cuvinte frumoase si puterea de a le scrie si te admir pentru asta. Pe mine, durerea pierderii unui prieten ma lasa muta....

Dar, ca si-ntr-un copac plin de flori, cand cade una, infloreste alta, ai si aici multi prieteni care te iubesc.

Sunt foarte tare, chiar de peste ocean, langa tine,

Cu drag,
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-10-29 21:21:15
         
 
  Dragă prietene,
Alături sunt de sufletu-ți întristat!
Poemul tău este de o sensibilitate aparte!
Gândurile bune să te întărească!
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-10-29 20:59:19
         
 
  da Radu este bine cum spui tu, crede-ma sunt f. multumit ca ai corectat-o exact cum trebuia...
iti multumesc mult si o s-o transcriu asa cum e mai bine,
daca nu te superi...
:)

cu drag, tavy

ps spune-mi tavi, aici suntem toti de-o varsta...
:))
ma bucur ca te-a interesat. apreciez ca te-ai aplecat sa m-ajuti.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-28 15:29:48
         
 
  Domnule Ciurtin,

durerea dvs. m-a emoționat

sper că nu vă veți supăra că am facut câteva corecturi direct pe text, pentru curgerea mai firească a ritmului

poate că mai târziu le-ați fi făcut chiar dvs, atunci când durerea ce vă stăpânește acum se va mai fi indepărtat


Mă caut de lacrimi și nu le găsesc,
aș plânge-n surdină dar nu reușesc...
Tu stai ca de piatră în lemnul damnat,
răspunde-ne Dane, de ce n-ai mai stat?

Te plâng generații, familia e-n negru.
Când carul cu ciocli pornește funebru,
copiii au lacrimi și zâmbetul tău
înalță spre lume părerea de rău...

În prapuri și mir găsești călăuze,
și-n brațe de flori, spre ceruri confuze.
Să dormi mângaiat în stele de îngeri
ca malul spălat de-uitatele plângeri...

Paharul de vin slujit de părinte,
când jalea în gheare amar ne cuprinde,
n-aduce-mpăcarea... Copii si nepoți
se-adună să plângă, sub sfeșnice, toți.

Tu ești în pământ, și candela arde
în vechiul sălaș cu mici bulevarde...
Durerea parșivă ce mistuie-n noi
o ducem, povară, călcând prin noroi.

Radu
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-10-28 15:09:15
         
 
  regrete toti avem si scuze
zambim prin ochi plangem prin buze
doar viata asta-i efemera
prin spini si lacrimi, ce-ti ofera?

am gazduit amar si sentimente
suta la suta dor- procente
cei dragi de-o vreme sunt triati
la Domnul sus, ei sunt chemati

si noi le plangem astazi devenirea
uitand ca asta ni-e menirea
sa mergem drepti pe drumul asta drept
strangand doar dintii la dureri in piept...

lasam nevoi lasam avere
cand Tata-cer asta ne-o cere
lasam familia in dor
si trupul gaj credintei lor
in plans si in durere...


multumesc draga Corneliu, multumesc de trecere si de cuvintele sfinte pe care le-ai scrijelit in durerea mea...
:)
cu drag, tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-28 14:04:16
         
 
  Din prietenii de breaslă, sute sau. . .poate mii,
Au mai rămas vreo zece și. . . multe nostalgii,
Cu ei mai schimb o vorbă că . . ceilalți m-au uitat,
Unii de bătrânețe, dar mulți au și. . . plecat,
Pe drumul fără capăt, ce are doar un sens,
Cu zile veșnic negre și. . . un pustiu imens.

Dragă tavy, acesta e drumul. Regrete, lacrimi, flori, jerbe, coroane, un copârșeu funebru (nu pot folosi ghilimelele).Din păcate, mai devreme sau mai târziu,îl vom urma.
Cu bine, CVorneliu

 
Postat de catre corneliu zegrean la data de 2007-10-28 13:15:36
         
 
  A plecat lasand doar dor
in lacrimi calde descompuse
in amintirea lui un puisor
isi vede visele distruse

Si mama lui batrana, doamna
il plange-n pumni si in batiste
nu mai avea decat o toamna
in batraneti toiage triste

si mult suspina la icoane
in ruga ei de mama-n doliu
"asteapta-ma pe mine Dane,
in rai la usa in fotoliu"

multumesc draga Mariana
trecerea ta peste umbra lasata de pierderea "fratelui meu" ma onoreaza si ma intareste
multumnesc
cu drag tavy

 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-28 12:08:27
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ploile-acestea plâng, plâng pentru toate sufletele care nu mai pot plânge; spală pleoapele îmbibate cu lut ale celor care dorm sub pietre; eliberează ceruri care se vor oglindi în arderea stelelor și vor ninge albe iertări și liniști peste toate. Liniște sufletului care a rămas gaj zăpezilor, dăruind trup învins de boli pământului. Frumoase versuri triste. Votez. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-28 11:53:03
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23889
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE