FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Scrisori de la un prieten (24)(fragmente)
Text postat de Mariana Fulger

6, 7 octombrie 2007

NAȘTEREA UNEI LACRIMI – (experimente)
tăvălită-n sare privirea mușcă un colț
de nor, lumina crește, se cristalizează…

un fir de praf sau fum
ori ceapă crudă și gata
roua pe obraji!

aseară am adormit stând la pândă
o stea ca o gaură în cortina dintre soare
și aici-ul meu vremelnic părea că
se apropie vertiginos – n-avea colțuri
rotundul ei, inele rotund amețitor, mă absorbi
la trezire aveam bruma pe pleoape
de aici a pornit totul, am vrut
să îmbunătățesc ceva, am repetat experimentul
norul, privirea… detalii aparent în plus, inutile
cortina săpată în sare… am înțeles
de mi-aș pierde văzul, pipăind o lacrimă aș ști că
nașterea ei nu contează
iubire, neîmplinirea ei, bucurie neașteptată, compasiune
fie și de paradă sau iritație nici acestea
nu mai au însemnătate… în coaja unei lacrime
să nu poposiți
nu-i faceți disecție și n-o mai bănuiți c-ar fi
limbă clopoțelului care
trezește «speranța» la ora exactă pentru voi
am găsit
am găsit acolo muzica
aceeași ca la nașterea mea!
______________

OM DE CUVÂNT
Cuvântul meu
dacă se face țăndări în drum spre Dumnezeu
nu-i nimic, va căpăta mii de traiectorii…
o silabă va ajunge totuși fie «am»
sau «in»
El știe
că am rămas legat țărânii și-n încercarea
de a zbura n-am reușit să mă țin
strâns agățat de cuvânt

repetiția pe oricare din glasuri e inutilă
la unul din capetele călătoriilor mele
voi fi gol
toate cuvintele se vor rătăci
mustind de iubire inima mea nu o va da
unui cocor, nici unei gărgărițe, tot unui OM
și aș fi mulțumit
măcar de ar avea altfel
unghiile
________________

TOATE ACESTEA ÎNTR-UN FLASH
tare aș vrea să știu cu ce viteză trece
viața prin mine astăzi!

cantitatea de întâmplări surprinse și nu bănuite
la care-mi participă atomii sau taină să cântăresc?!

Arme și scuturi au toți și
ce apăra sau râvni cu ele însă puțini
refuză vanității traiectorii!

libertatea nu-i măsură tălpii – undeva
o chestiune la «cutia de viteze» a morții
câteva rugăciuni rătăcind cine știe pe unde și
experiențele pe care le face Lumina cu noi
mutându-ne cu repeziciune punctul care unește
umbra cu trupul iată… la urmă, la urmă de tot
și Speranța cu iluziile ei evoluând pieziș
știu sigur că «Tema ei de doctorat» nu va fi
niciodată «Astăzi» alege mereu alungirea
ecoului
când ni se izbește țeasta de piatră, protagonistă
nefiind nici piatra și nici țeasta, ci
unghiul, atât, nu vă mire!

rolul precis al acestui moment nu-i
să scriu, să scriu bâiguieli, cioburi din înțelesuri
coșcogeamitea poemul plutește în nimic –
voi spuneți Univers…

stau pe holul vieții și mă holbez la pietre
și, Doamne, iute mai trece astăzi-ul
prin mine
________________

UMILINȚA PIERDUTĂ?! SAU „SCENE PSEUDOPOETICE PASTORALE”
…izmene
aurii, probabil, mătase mov în pălării admir și albe mantii
sidefii, negre, mă înclin, trec, «profesioniștii» păzea!… corul
litere arhaice, tradiții?! (bulversat)
Un ogor sferic pe care trudește un singur plugar peste ape
și limbi de uscaturi… lume țopăind, fiecare
cuprins de importanță trece… privindu-l nu-l vede ca și cum
acela face parte din decor și atât

Două, cel puțin, ipostaze aparente – lămuriți-mă de ce
omului i se dau superlativele «prea…», iar Domnului
îi spunem simplu Dumnezeu, de parcă ar fi un concept
al nostru care pleznește de emoție că l-am scornit?!

„Nu voi apuca să aflu
se apropie lama
brazdă nouă peste țărâna aceasta…” nelămurirea mea nu-i
sămânță
doar abur, duhul pământului în cale iertării

Cu scuze tuturor, Preafericitului Daniel conform numelui
îl judecă doar Dumnezeu, cât și tuturor «prea – ba chiar mai
mult – înalților»… cu îmbuibarea și rușinea lor cu tot – le-aș
zice așa: noi suntem turma (prostimea) și avem berbeci
și miei și oi deșelate de atâta lână… nu păstorul știe
unde-i iarba cea bună pentru că nu o gustă!
Un măgar, câțiva câini, iată,
și baciul cu bâta lui – pe care nu o folosește… ce
priveliște!
________________

VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA)

Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Sufletul își caută umbrele, adâncul în dimensiuni pe care rareori le știm înțelege. Zadarnic așteptăm să iasă, uneori, din cuvinte, din lemn, piatră sau bronz esența rațiunii. Arta e înțelegere, mult mai mult - mirare, mister. Trebuie să aștepți, să ajungă, în felul lui și al tău, la expresia unică privitorului - dacă ar putea cuprinde toate aceste expresii în una!... Mulțumesc pentru comentariu și vot. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-19 10:27:22
         
 
  În secvența unu, iertarea se-ascunde într-o lacrimă, în secvența doi, liniștea se scufundă într-un apăsător amar, în secvența trei, conștiința se prelinge către nașterea mea ultimă, în secvența patru, speranța se refugiază într-un vis, în secvența cinci, viața este-o spirală, în secvența șase, crucea mea-i un chip!!!
Sunt gânduri hexagonale, de citit într-o zi!!
Un balans al vieții, între jos și sus!
Gânduri dragi pentru voi...
Pentru Mariana și Vali, de la Cristi!!
Vot vertical!
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-10-19 10:07:47
         
 
  Dumnezeu cu toate sufletele, oricare le-ar fi gândul și credința. Cu sărmanii fără bucurie în viață, oriunde ar fi, în primul rând, gândurile noastre și bunătatea lui. Mulțumesc pentru comentariu. Când ai să găsești puterea să scrii, să trimiți prin hârtia cu sufletul tău bucurie celui care în noi își găsește curajul, alinarea și în Dumnezeu. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-18 13:14:09
         
 
  un gand bun Valeriu,
timid se mai strecoara,
mi-e greu sa-ti scriu
dar te-astept...afara!

nu e rea vointa,
nu e boala grea,
este doar `putinta`,
cand m-ascund de ea.

iarta tu O! Doamne,
iata-ma de mint
inca las doar semne,
scrijelite-n vant.

tu ma iarta inger
ce poprit ai fost,
Dumnezeu cu tine...
cred ca are-un rost.

cu mult drag pentru voi Mariana si Valeriu
o zi minunata...

tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-18 13:06:49
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23889
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE