PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (24)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 6, 7 octombrie 2007 NAŞTEREA UNEI LACRIMI – (experimente) tăvălită-n sare privirea muşcă un colţ de nor, lumina creşte, se cristalizează… un fir de praf sau fum ori ceapă crudă şi gata roua pe obraji! aseară am adormit stând la pândă o stea ca o gaură în cortina dintre soare şi aici-ul meu vremelnic părea că se apropie vertiginos – n-avea colţuri rotundul ei, inele rotund ameţitor, mă absorbi la trezire aveam bruma pe pleoape de aici a pornit totul, am vrut să îmbunătăţesc ceva, am repetat experimentul norul, privirea… detalii aparent în plus, inutile cortina săpată în sare… am înţeles de mi-aş pierde văzul, pipăind o lacrimă aş şti că naşterea ei nu contează iubire, neîmplinirea ei, bucurie neaşteptată, compasiune fie şi de paradă sau iritaţie nici acestea nu mai au însemnătate… în coaja unei lacrime să nu poposiţi nu-i faceţi disecţie şi n-o mai bănuiţi c-ar fi limbă clopoţelului care trezeşte «speranţa» la ora exactă pentru voi am găsit am găsit acolo muzica aceeaşi ca la naşterea mea! ______________ OM DE CUVÂNT Cuvântul meu dacă se face ţăndări în drum spre Dumnezeu nu-i nimic, va căpăta mii de traiectorii… o silabă va ajunge totuşi fie «am» sau «in» El ştie că am rămas legat ţărânii şi-n încercarea de a zbura n-am reuşit să mă ţin strâns agăţat de cuvânt repetiţia pe oricare din glasuri e inutilă la unul din capetele călătoriilor mele voi fi gol toate cuvintele se vor rătăci mustind de iubire inima mea nu o va da unui cocor, nici unei gărgăriţe, tot unui OM şi aş fi mulţumit măcar de ar avea altfel unghiile ________________ TOATE ACESTEA ÎNTR-UN FLASH tare aş vrea să ştiu cu ce viteză trece viaţa prin mine astăzi! cantitatea de întâmplări surprinse şi nu bănuite la care-mi participă atomii sau taină să cântăresc?! Arme şi scuturi au toţi şi ce apăra sau râvni cu ele însă puţini refuză vanităţii traiectorii! libertatea nu-i măsură tălpii – undeva o chestiune la «cutia de viteze» a morţii câteva rugăciuni rătăcind cine ştie pe unde şi experienţele pe care le face Lumina cu noi mutându-ne cu repeziciune punctul care uneşte umbra cu trupul iată… la urmă, la urmă de tot şi Speranţa cu iluziile ei evoluând pieziş ştiu sigur că «Tema ei de doctorat» nu va fi niciodată «Astăzi» alege mereu alungirea ecoului când ni se izbeşte ţeasta de piatră, protagonistă nefiind nici piatra şi nici ţeasta, ci unghiul, atât, nu vă mire! rolul precis al acestui moment nu-i să scriu, să scriu bâiguieli, cioburi din înţelesuri coşcogeamitea poemul pluteşte în nimic – voi spuneţi Univers… stau pe holul vieţii şi mă holbez la pietre şi, Doamne, iute mai trece astăzi-ul prin mine ________________ UMILINŢA PIERDUTĂ?! SAU „SCENE PSEUDOPOETICE PASTORALE” …izmene aurii, probabil, mătase mov în pălării admir şi albe mantii sidefii, negre, mă înclin, trec, «profesioniştii» păzea!… corul litere arhaice, tradiţii?! (bulversat) Un ogor sferic pe care trudeşte un singur plugar peste ape şi limbi de uscaturi… lume ţopăind, fiecare cuprins de importanţă trece… privindu-l nu-l vede ca şi cum acela face parte din decor şi atât Două, cel puţin, ipostaze aparente – lămuriţi-mă de ce omului i se dau superlativele «prea…», iar Domnului îi spunem simplu Dumnezeu, de parcă ar fi un concept al nostru care plezneşte de emoţie că l-am scornit?! „Nu voi apuca să aflu se apropie lama brazdă nouă peste ţărâna aceasta…” nelămurirea mea nu-i sămânţă doar abur, duhul pământului în cale iertării Cu scuze tuturor, Preafericitului Daniel conform numelui îl judecă doar Dumnezeu, cât şi tuturor «prea – ba chiar mai mult – înalţilor»… cu îmbuibarea şi ruşinea lor cu tot – le-aş zice aşa: noi suntem turma (prostimea) şi avem berbeci şi miei şi oi deşelate de atâta lână… nu păstorul ştie unde-i iarba cea bună pentru că nu o gustă! Un măgar, câţiva câini, iată, şi baciul cu bâta lui – pe care nu o foloseşte… ce privelişte! ________________ VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Sufletul îşi caută umbrele, adâncul în dimensiuni pe care rareori le ştim înţelege. Zadarnic aşteptăm să iasă, uneori, din cuvinte, din lemn, piatră sau bronz esenţa raţiunii. Arta e înţelegere, mult mai mult - mirare, mister. Trebuie să aştepţi, să ajungă, în felul lui şi al tău, la expresia unică privitorului - dacă ar putea cuprinde toate aceste expresii în una!... Mulţumesc pentru comentariu şi vot. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-19 10:27:22               În secvenţa unu, iertarea se-ascunde într-o lacrimă, în secvenţa doi, liniştea se scufundă într-un apăsător amar, în secvenţa trei, conştiinţa se prelinge către naşterea mea ultimă, în secvenţa patru, speranţa se refugiază într-un vis, în secvenţa cinci, viaţa este-o spirală, în secvenţa şase, crucea mea-i un chip!!! Sunt gânduri hexagonale, de citit într-o zi!! Un balans al vieţii, între jos şi sus! Gânduri dragi pentru voi... Pentru Mariana şi Vali, de la Cristi!! Vot vertical! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-10-19 10:07:47               Dumnezeu cu toate sufletele, oricare le-ar fi gândul şi credinţa. Cu sărmanii fără bucurie în viaţă, oriunde ar fi, în primul rând, gândurile noastre şi bunătatea lui. Mulţumesc pentru comentariu. Când ai să găseşti puterea să scrii, să trimiţi prin hârtia cu sufletul tău bucurie celui care în noi îşi găseşte curajul, alinarea şi în Dumnezeu. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-18 13:14:09               un gand bun Valeriu, timid se mai strecoara, mi-e greu sa-ti scriu dar te-astept...afara! nu e rea vointa, nu e boala grea, este doar `putinta`, cand m-ascund de ea. iarta tu O! Doamne, iata-ma de mint inca las doar semne, scrijelite-n vant. tu ma iarta inger ce poprit ai fost, Dumnezeu cu tine... cred ca are-un rost. cu mult drag pentru voi Mariana si Valeriu o zi minunata... tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-18 13:06:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE