FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ...in opinia mea...:)
Doamne cat ma simt de tramurici sadea. acum cand trec nepasator peste timp...
timpul meu a ramas undeva la etajul patru intr-un bloc operator al unui spital militar...
chirias sau pacient?...:)
nu-i totuna!
eu m-am simtit permanent turist captiv intr-un balon cu nisip...
nu m-am plans niciodata de amabilitatea gazdei
:))
acum draga Loredana chiar cred ca ai inteles ca nu mimam statul intr-un spital...
:)
nu, cred ca ai inteles bine...

multumesc draga Mariana, multumesc Petre ( pentru mine trecerea ta este efemera , intotdeauna stiu ca am trecut parleazu :) )
multumesc Loredana...
cu drag va multumesc de trecere, de semn, de vot...
cu mult drag, tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-07 02:20:04
         
 
  In opinia mea (care nu este a unui specialist)este un pic prea evidenta ideea de spital(izare) pentru cat de subtila se vrea, de fapt. Retin insa, cu un soi de invidie prieteneasca, o constructie de mare impact: inca iti simt degetele in jurul gatului anilor din urma. Este atat de frumoasa si de concentrata asta constructie-imagine, incat as plasa-o intr-un cu totul alt poem. Poate nu intr-unul scris deja, ci intr-unul pe care-l vei scrie. Sa ne (re)citim cu bine!  
Postat de catre tudor loredana la data de 2007-10-06 23:58:38
         
 
  Octavian, ai ales un titlu foarte bun, emotionant. In fapt, intreg acest poem insista pe senzatii, pe alocuri durere, pe alocuri izbucnirea necontrolata a vietii.

Mie mi-au placut emotiile, versurile mi-au transmis ceva.

felicitari si vot

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-10-06 21:00:17
         
 
  E, oare, țesut din sentimentele tale și ale lui Valeriu? În liniștea acesta a cerului de toamnă, ascultând Ennio Morricone, pe pământ, ca și cum ar fi raiul, simt că atunci și mereu te-ai gândit la el mult și mâinile voastre unite au scris poem superb. Votez. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-06 14:40:59
         
 
  multumesc pentru trecerea voastra, multumesc pentru steluta, multumesc pentru vot.
ma bucur ca v-a placut.

Nico, Daniel, Vero va doresc numai bine,

cu mult drag,
tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-06 12:05:37
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Stiu, Tavy, suferintza poate scoate poezie din noi! Ai scris un poem care m-a emotionat profund.
*
Cu drag si admiratie,
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-10-05 16:29:12
         
 
  nu știu, poate greșesc, așa cum greșim toți uneori, percepând emoțional - după primele versuri era cât pe-aci să apăs pe trăgaciul parodic, apoi m-am sfâșiat de tragicul transpus, chiar așa cum e el, la graniță, undeva între '...alb si zăbrele/ sânge și ser...' - text bun, zic, adică votez,
numa' bine
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2007-10-05 14:53:50
         
 
  Imi place mult poezia , Tavy!
Nu pot trece pe la tine fara sa las semn.

Porumbelul alb
se odihneste in stanga pieptului tau
ochii lui ca doua margele, negre
sunt inchisi
de ce taci?
aripile lui sunt frante
numai tu poti
sa-l ingrijesti
intr-o zi va zbura
dar se va intoarce la tine
c-o ramura de maslin in cioc
si-atunci te vei bucura

porumbelul alb, in pieptul tau
este iubirea mea!

Un buchet de crini, cu drag, pe noptiera :)
Urari de sanatate si bucurii!

Nico

 
Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-10-05 14:39:22
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23889
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE