PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (20)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 14 septembrie 2007 INDUCTUS planuri alungite, contorsionate, un verb dedesubt şi deasupra subţiind legăturile luminii cu lucrurile ca un înveliş, dar nu gest întrerupt, pudoarea rostirii trece-n curaj vreodată?! creioane încinse înfipte în încheieturile mâinilor, picioarelor pe o foaie de hârtie aparent goală – răstignit un poet nu mai scrie, recită astfel. Urechea ta învaţă glasul cel de acum. ……………………………………. Literele au dezgolit rădăcini, credeai că nu-s atent, priveai gingia sângerându-mi fiindcă am gustat din ele de atunci nu mai există un «ăsta sunt eu», m-am scurs trecând prin agregări străine… ……………………………………. rămas undeva între planuri, rostind fără încetare numele tău îi ţin culcuş pe limbă, interval of interval rugăciune mă vrei astfel, ştiu, să nu fi învăţat literele degetele mele de grădinar le-ai fi vrut de pădurar, de miner… numai curajul da, acesta să fi fost de poet! ______________ ÎN PRIMUL FULG mătasea cerului croindu-mi cămaşă bleu cenuşie pun doar marinul respiraţiei înserării săvârşind-o simplu, ca un gest cu mâna pentru tine, femeie promisă!… luminătorii îi prefac în cârlige, de fiecare va atârna ceea ce nu voi reuşi să fac pentru tine, femeie-dor… stai aşa doru-i neutru, chiar prea neutru şi numai iminenţa întâmplării – o simt – îl va sfărâma ca pe un gând opus. iată sunt un drum spre tine! gol ca în prima zi mă va recompune atom cu atom drumul acesta rostogolindu-mă azi fulg ________________ MOMENT DE BINE - 4 duhul frunzelor plecând încotro traiectorii, prefacerea culorilor, frânturi de voci: oameni, păsări, animale, nerăbdarea vântului, poala lui amplă gustul astfel al stropului de ploaie, lumina strânsă dar mai mult parfumurile în amestec nou îmi încarcă momentul acesta de bine plin revărsând ca într-o clepsidră care nimeni nu o va întoarce, capătul ei fiind străbătând germinaţii promise în ierni probabile, apoi în alte anotimpuri am şi mai mult senzaţia că sunt în toate acestea că nu mă veţi mai găsi niciodată cel de acum nu sunt pereche precum pantofii, nu am replică precum un ecou la ecou – ori cutremur am doar momentul acesta, cuibărit în el vi-l dăruiesc vouă, dezbrăcaţi literele, sunt acolo ca un «ă», ca un «o» sau «t» «m», «u» şi «n», împreună cu duhul lor mi-e bine cardinal, sferic bob… _________________ 16 septembrie 2007 VISUL mi-e jilavă fruntea, prea uscată pleoapa pieptul scânteind, dar de gheaţă talpa mâna amorţită, cuib uitat de stele limba ţine-n frâuri vânturi vineţi, grele ochiul în adâncuri, taină şi comoară burta lăstăreşte viţă neagră, amară gleznele-ndoite lumânări trunchiate vrerile şi glasuri toate-ngenunchiate sori palizi, dâre moi aştern în cale dincolo de cerul veşmântat de zale cu o lance din lumină albă sidefie în slavă trecea Domnul prin împărăţie mă amestec urmei sângerii, ţărânii căreia-i eram fiii şi-ntru tot stăpânii până suflul nou se-nalţă şi va recompune perspectiva vieţii altei lumi mai bune _________________ APROAPE NOAPTE – DE TOAMNĂ precum căderea obosită a frunzelor este cadranul şi acele lui grele umerii acestui amurg mă împing, întunericul nu mă mai înspăimântă ţipătul scurt, bătaia de aripă, pasăre nevăzută încâlcită-n desişul ultimei păduri gândurile mele, bezmetice chemări, iată frica mea frica mea ascuţită __________________ CONTRACŢII vergele subţiri de oţel drumul muchii încinse, culori mate lumina din ce în ce mai puţină din departe vin trunchiate ecouri, nimeni nu mai strigă numele meu desfrunzind, literele bietele lui litere gârbovite – zăpezile noi apasă, acoperă drumuri sting muchii şi voci, îngroaşă vergele __________________ O LECTURĂ UŞOARĂ suferinţa îşi caută armonia sa în lirism, în misterul naturii, pentru voi doar o lectură uşoară, pentru mine corul din întuneric spărgând ferestre, sticla lor vopsită cu negru vă încearcă unde pioase, moi catifelate, poate şi o lacrimă când cânepa nopţii mi-e cămaşă… …………………………………… poetul nu mai există în realitatea aceasta el este ancorat împreună corăbiilor din porturi departe, departe păduchii, setea, ţipătul imploziv aparţin altui trup insensibil şi totuşi înfricoşat de lirism – neştiind a-l numi astfel, de misterul naturii căutându-l instinctiv armonia negăsind-o în suferinţă, nici în surâs, nici în iluzia că un poet a trecut vreodată prin trupul lui, părăsindu-l apoi într-o dimineaţă de iarnă. __________________ GEL DE PĂR cânt şoptit, apoi mai tare sub balconul tău precum odinioară amorezii – tu ungi cu usturoi cercevelele, tocul, mânerul ferestrelor lapoviţa îmi strică părul dat cu gel şi machiajul de clovn plec murmurând, bocancii sunt uzi, grei ude mâinile, goale tu repetai cu voce ascuţită refrenul dintr-o reclamă de la un televizor la odorizante pentru toaletă mă opresc în faţa unei vitrine la magazinul din colţ, îmi refac pieptănătura, nu-mi iese şi plâng blestemând lapoviţa __________________ TEMĂ CU TURLE CATEDRALEI naşpa, zice şi oftează, ce mişto am visat se făcea un pui de găină cu cioc de raţă, părea auriu râdea un om privea turlele catedralei printre gratii dădu să mai spună ceva… a uitat fiecare în patul lui – ca de spital ne ferim să nu alegem acelaşi punct din tavan, cică e de rău altul surâde prin somn, ori mi s-a părut o uşă de fier undeva trântită răsună vaiete, zgomote înăbuşite… linişte linişte îmi caut – unde-o fi punctul din tavan __________________ 18 septembrie 2007 DURERILE până să mă recunoască ne-am învrăjbit, ne-am făcut reproşuri privirea din oglinzi mă lovea, nu credeam că m-au uitat aşa de repede se credeau la început, se prefăceau că-s noi proaspete, ale naibii durerile acestea de măsea de fapt, nu-i cea mai aprigă fruntaşă-i alta, căreia nu-i pot ţine oglinda vine ca o respiraţie limfa dorului restu-i ipohondrie parcă…! __________________ ECOURI tot ce memoria sfinţeşte obiecte, imagini, vibraţii eul pictat undeva în urmă evaporat degetul (profeţie?!) a unui copil grav în «mime» totuşi lucindu-i ochii bucle, panglici, flori presate şi urmele pe hârtie ca nişte desene «criptate» tot ce memoria sfinţeşte ecouri efectul nu mai este acelaşi, acum craniul mi-e din tablă zincată ba chiar întreg trupul plouă şi aud ropotul la fel ca atunci când lucram într-o hală învelită cu tablă ………………………………… deschizând ochii ditamai soare în culmea amiezii înăuntrul meu ploua umbra unui deget rămâne tot ce memoria a sfinţit?!? __________________ VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Aud, şi dacă nu voi mai auzi deloc, voi auzi cuvintele, învăţatul, datul arderii fără exagerări de existenţă ale eu-lui, fără neputinţe. Tăcerile sunt treceri ale noastre înăuntru uneori - fugind de preaplinul sau preasecul existenţei. Un fel de concediu pe o insulă singuratică în Pacific, departe de orice altă realitate, aşa cum mecanismele naturii se opresc pentru a-şi reface mersul. Mulţumesc pentru lectură şi comentariu, poetule. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-03 09:44:33               Îmi spune mâna dreaptă că, între vis şi realitate, mai auzi, încă, glasul cuvintelor, ce-şi caută sufletul pătruns de trupul toamnei! Sufletul caută un alt suflet... Auzi încă... ... Să ai parte de zile însorite! Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-10-03 01:18:32               Sună mai mult a disperare a sufletului prins în tăcerile sale, dar înăuntrul lui sună a speranţă, ştiu. Deosebit de frumos e comentariul tău, Tea. Cuvintele mele simple caută sufletul celui drag, al tuturor cititorilor oameni care-mi sunt dragi pentru că sunt - e în mine obsesia acesta a binelui pentru toţi oamenii. Mulţumesc mult. Să ai o zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-02 06:58:29               Am creat un sunet al tăcerilor şi sentimentelor, Cornel. Simţeam că mă închid în ele, în tăceri. Eu le creez, ştiu, şi-apoi chem sufletele să mă întoarcă. Nu e un text grozav - simplu, o aşezare a sentimentelor şi tăcerilor în acelaşi cadru. Tu ai ales ce ţi-a plăcut. Mie, ca părinte al lor, îmi plac toate, chiar dacă unele sună mai stângaci, un pic supărător. Mulţumesc mult pentru lectură şi comentariu. Te citesc întotdeauna cu plăcere - text şi comentarii, aici şi pe agonia. O zi însorită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-02 06:54:23               'intinde mana si spune-mi ca auzi inca' ce putere au aceste doua versuri.....incredibil cum imprastie tristetea...o invaluie intr-o nostalgica speranta.... Frumos, deosebit de frumos, Mariana! Aprecieri, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-10-02 02:28:13 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Mariana, se 'aude' bine 'nevoia (ta) de cuvinte. ai creat un sunet ciudat care dezvolta un sentiment simplu in jurul nostru, reusind sa-l transformi intr-un dialog perceptibil din toate unghiurile. mi-o' placut (in mod deosebit) ultimele 10 versuri. felicitari. cu stima, Cornel Stefan Ghica   Postat de catre Cornel Stefan Ghica la data de 2007-10-01 22:02:13               M-am emoţionat rău, Veronica. Proabil că am răcit. S-a lăsat răcoarea peste drumurile mării şi ale noastre. Poezia cealaltă merita votul mai mult decât aceasta şi ceea ce mă străduiesc să scriu acum - continuarea călătoriei. Începtul sper să vă placă din tot sufletul, pentru că ştiu că istoria nu prea cade bine tuturor sufletelor. Mulţumesc frumos şi clipe de linişte şi armonie, ore până la rotirea stelelor şi cât va fi viaţă. Era să spun că votez! Las pe mâine! Poate-mi trece răceala. Toate cele bune.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-01 21:04:43               Frumos, Mariana. Ai trecut prin povestile eu-tu folosind cuvintele ca pe niste clape ale unui pian imaginar. Muzica a ramas in interiorul cuvintelor. Si a ta. Ti-am citit si cealalta poezie, in care vorbesti de fericire atat de mult si esti atat de implementata in ea, incat ma intreb cum noi ceilalti nu stim / nu putem fi asa..... Vot cu felicitari, esti foarte speciala! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-10-01 20:54:44               Să nu te fi pus necuratul să arzi brazii cu sufletul, poet al munţilor şi al albului alb, prea alb câteodată când trece prin camere de spital, ca în ultimul timp când te-am aşteptat. Cuvintele sunt în sufletul Stepahnului meu bun şi la fel de curat, în ochii şi mintea fiecărui cititor pe care îl aştept în trăiri întortocheate sau simple, în călătorii prin istoria matematicii sau doar a omului, cum fac azi şi voi mai face, până iese ceva bun de parcurs cu gândul şi cu inima. Mulţumesc mult pentru lectură şi comentariu. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-01 19:45:19               am cautat cuvinte azi in focul care arde pe pamant dar in cenusa codrilor de brazi nu am gasit nici un cuvant. votul meu poeta draga este un cuvant negasit, doar trait cu drag, tavi   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-01 19:23:38	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE