FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Scrisori de la un prieten (20)(fragmente)
Text postat de Mariana Fulger


14 septembrie 2007

INDUCTUS
planuri alungite, contorsionate, un verb dedesubt
și deasupra
subțiind legăturile luminii cu lucrurile

ca un înveliș, dar nu gest întrerupt, pudoarea rostirii
trece-n curaj vreodată?!

creioane încinse înfipte în încheieturile mâinilor, picioarelor
pe o foaie de hârtie aparent goal㠖 răstignit
un poet nu mai scrie, recită astfel.
Urechea ta învață glasul cel de acum.
…………………………………….
Literele au dezgolit rădăcini, credeai
că nu-s atent, priveai gingia sângerându-mi
fiindcă am gustat din ele
de atunci
nu mai există un «ăsta sunt eu», m-am scurs
trecând prin agregări străine…
…………………………………….
rămas undeva între planuri, rostind fără încetare
numele tău
îi țin culcuș pe limbă, interval of interval rugăciune

mă vrei astfel, știu, să nu fi învățat literele
degetele mele de grădinar le-ai fi vrut
de pădurar, de miner… numai curajul
da, acesta să fi fost de poet!
______________

ÎN PRIMUL FULG
mătasea cerului croindu-mi cămașă bleu
cenușie
pun doar marinul respirației înserării
săvârșind-o
simplu, ca un gest cu mâna
pentru tine, femeie promisă!…

luminătorii îi prefac în cârlige, de fiecare
va atârna ceea ce nu voi reuși
să fac pentru tine, femeie-dor… stai așa
doru-i neutru, chiar prea neutru și numai
iminența întâmplării – o simt – îl va sfărâma
ca pe un gând opus. iată
sunt un drum spre tine!

gol ca în prima zi
mă va recompune atom cu atom
drumul acesta rostogolindu-mă
azi fulg
________________

MOMENT DE BINE - 4
duhul frunzelor plecând încotro
traiectorii, prefacerea culorilor, frânturi
de voci: oameni, păsări, animale,
nerăbdarea vântului, poala lui amplă
gustul astfel al stropului de ploaie, lumina
strânsă
dar mai mult parfumurile în amestec nou
îmi încarcă momentul acesta de bine plin
revărsând ca într-o clepsidră care
nimeni nu o va întoarce, capătul ei fiind
străbătând germinații promise
în ierni probabile, apoi în alte anotimpuri

am și mai mult senzația că sunt
în toate acestea
că nu mă veți mai găsi niciodată
cel de acum

nu sunt pereche precum pantofii, nu am replică
precum un ecou la ecou – ori cutremur
am doar momentul acesta, cuibărit în el
vi-l dăruiesc vouă, dezbrăcați literele, sunt acolo
ca un «ă», ca un «o» sau «t»
«m», «u» și «n», împreună cu duhul lor
mi-e bine
cardinal, sferic
bob…
_________________

16 septembrie 2007

VISUL
mi-e jilavă fruntea, prea uscată pleoapa
pieptul scânteind, dar de gheață talpa
mâna amorțită, cuib uitat de stele
limba ține-n frâuri vânturi vineți, grele

ochiul în adâncuri, taină și comoară
burta lăstărește viță neagră, amară
gleznele-ndoite lumânări trunchiate
vrerile și glasuri toate-ngenunchiate

sori palizi, dâre moi aștern în cale
dincolo de cerul veșmântat de zale
cu o lance din lumină albă sidefie
în slavă trecea Domnul prin împărăție

mă amestec urmei sângerii, țărânii
căreia-i eram fiii și-ntru tot stăpânii
până suflul nou se-nalță și va recompune
perspectiva vieții altei lumi mai bune
_________________

APROAPE NOAPTE – DE TOAMNĂ
precum căderea obosită a frunzelor
este cadranul și acele lui grele
umerii acestui amurg
mă împing, întunericul nu mă mai înspăimântă
țipătul scurt, bătaia de aripă, pasăre nevăzută
încâlcită-n desișul ultimei păduri
gândurile mele, bezmetice chemări, iată frica mea
frica mea ascuțită
__________________

CONTRACȚII
vergele subțiri de oțel drumul
muchii încinse, culori mate
lumina din ce în ce mai puțină
din departe
vin trunchiate ecouri, nimeni nu mai strigă
numele meu desfrunzind, literele
bietele lui litere gârbovite –
zăpezile noi apasă, acoperă drumuri
sting muchii și voci,
îngroașă vergele
__________________

O LECTURĂ UȘOARĂ
suferința își caută armonia sa
în lirism, în misterul naturii, pentru voi
doar o lectură ușoară, pentru mine corul
din întuneric
spărgând ferestre, sticla lor vopsită cu negru

vă încearcă unde pioase, moi
catifelate, poate și o lacrimă
când cânepa nopții mi-e cămașă…
……………………………………
poetul nu mai există în realitatea aceasta
el este ancorat împreună corăbiilor
din porturi departe, departe
păduchii, setea, țipătul imploziv aparțin
altui trup insensibil și totuși înfricoșat
de lirism – neștiind a-l numi astfel,
de misterul naturii căutându-l instinctiv
armonia negăsind-o în suferință, nici
în surâs, nici în iluzia că un poet a trecut
vreodată prin trupul lui, părăsindu-l apoi
într-o dimineață de iarnă.
__________________

GEL DE PĂR
cânt șoptit, apoi mai tare
sub balconul tău precum
odinioară amorezii – tu ungi cu usturoi
cercevelele, tocul, mânerul ferestrelor
lapovița îmi strică părul dat cu gel
și machiajul de clovn
plec murmurând, bocancii sunt uzi, grei
ude mâinile, goale
tu repetai cu voce ascuțită refrenul
dintr-o reclamă de la un televizor
la odorizante pentru toaletă
mă opresc în fața unei vitrine
la magazinul din colț, îmi refac
pieptănătura, nu-mi iese și plâng blestemând
lapovița
__________________

TEMĂ CU TURLE CATEDRALEI
nașpa, zice
și oftează, ce mișto am visat
se făcea un pui de găină cu cioc de rață, părea
auriu
râdea

un om privea turlele catedralei
printre gratii
dădu să mai spună ceva… a uitat

fiecare
în patul lui – ca de spital
ne ferim să nu alegem același punct
din tavan, cică
e de rău

altul surâde prin somn, ori mi s-a părut
o ușă de fier undeva trântită răsună
vaiete, zgomote înăbușite…
liniște
liniște

îmi caut – unde-o fi punctul
din tavan
__________________

18 septembrie 2007

DURERILE
până să mă recunoască
ne-am învrăjbit, ne-am făcut reproșuri
privirea din oglinzi mă lovea, nu credeam
că m-au uitat așa de
repede
se credeau la început, se prefăceau că-s noi
proaspete, ale naibii durerile acestea
de măsea

de fapt, nu-i cea mai aprigă
fruntașă-i alta, căreia nu-i pot ține
oglinda
vine ca o respirație limfa dorului

restu-i
ipohondrie parcă…!
__________________

ECOURI
tot ce memoria sfințește
obiecte, imagini, vibrații
eul pictat undeva în urmă evaporat
degetul (profeție?!) a unui copil grav
în «mime» totuși lucindu-i ochii
bucle, panglici, flori presate și urmele
pe hârtie ca niște desene «criptate»
tot ce memoria sfințește
ecouri
efectul nu mai este același, acum
craniul mi-e din tablă zincată
ba chiar întreg trupul
plouă și
aud ropotul la fel
ca atunci când lucram într-o hală învelită cu tablă
…………………………………
deschizând ochii
ditamai soare în culmea amiezii
înăuntrul meu
ploua
umbra unui deget rămâne tot ce memoria
a sfințit?!?
__________________

VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA)

Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Aud, și dacă nu voi mai auzi deloc, voi auzi cuvintele, învățatul, datul arderii fără exagerări de existență ale eu-lui, fără neputințe. Tăcerile sunt treceri ale noastre înăuntru uneori - fugind de preaplinul sau preasecul existenței. Un fel de concediu pe o insulă singuratică în Pacific, departe de orice altă realitate, așa cum mecanismele naturii se opresc pentru a-și reface mersul. Mulțumesc pentru lectură și comentariu, poetule. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-03 09:44:33
         
 
  Îmi spune mâna dreaptă că, între vis și realitate, mai auzi, încă, glasul cuvintelor, ce-și caută sufletul pătruns de trupul toamnei!
Sufletul caută un alt suflet...
Auzi încă...
...
Să ai parte de zile însorite!
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-10-03 01:18:32
         
 
  Sună mai mult a disperare a sufletului prins în tăcerile sale, dar înăuntrul lui sună a speranță, știu. Deosebit de frumos e comentariul tău, Tea. Cuvintele mele simple caută sufletul celui drag, al tuturor cititorilor oameni care-mi sunt dragi pentru că sunt - e în mine obsesia acesta a binelui pentru toți oamenii. Mulțumesc mult. Să ai o zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-02 06:58:29
         
 
  Am creat un sunet al tăcerilor și sentimentelor, Cornel. Simțeam că mă închid în ele, în tăceri. Eu le creez, știu, și-apoi chem sufletele să mă întoarcă. Nu e un text grozav - simplu, o așezare a sentimentelor și tăcerilor în același cadru. Tu ai ales ce ți-a plăcut. Mie, ca părinte al lor, îmi plac toate, chiar dacă unele sună mai stângaci, un pic supărător. Mulțumesc mult pentru lectură și comentariu. Te citesc întotdeauna cu plăcere - text și comentarii, aici și pe agonia. O zi însorită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-02 06:54:23
         
 
  'intinde mana si spune-mi
ca auzi inca'

ce putere au aceste doua versuri.....incredibil cum imprastie tristetea...o invaluie intr-o nostalgica speranta....

Frumos, deosebit de frumos, Mariana!

Aprecieri,

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-10-02 02:28:13
         
 
  Mariana,

se 'aude' bine 'nevoia (ta) de cuvinte. ai creat un sunet ciudat care dezvolta un sentiment simplu in jurul nostru, reusind sa-l transformi intr-un dialog perceptibil din toate unghiurile.
mi-o' placut (in mod deosebit) ultimele 10 versuri.
felicitari.

cu stima, Cornel Stefan Ghica
 
Postat de catre Cornel Stefan Ghica la data de 2007-10-01 22:02:13
         
 
  M-am emoționat rău, Veronica. Proabil că am răcit. S-a lăsat răcoarea peste drumurile mării și ale noastre. Poezia cealaltă merita votul mai mult decât aceasta și ceea ce mă străduiesc să scriu acum - continuarea călătoriei. Începtul sper să vă placă din tot sufletul, pentru că știu că istoria nu prea cade bine tuturor sufletelor. Mulțumesc frumos și clipe de liniște și armonie, ore până la rotirea stelelor și cât va fi viață. Era să spun că votez! Las pe mâine! Poate-mi trece răceala. Toate cele bune.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-01 21:04:43
         
 
  Frumos, Mariana. Ai trecut prin povestile eu-tu folosind cuvintele ca pe niste clape ale unui pian imaginar. Muzica a ramas in interiorul cuvintelor. Si a ta.
Ti-am citit si cealalta poezie, in care vorbesti de fericire atat de mult si esti atat de implementata in ea, incat ma intreb cum noi ceilalti nu stim / nu putem fi asa.....
Vot cu felicitari, esti foarte speciala!
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-10-01 20:54:44
         
 
  Să nu te fi pus necuratul să arzi brazii cu sufletul, poet al munților și al albului alb, prea alb câteodată când trece prin camere de spital, ca în ultimul timp când te-am așteptat. Cuvintele sunt în sufletul Stepahnului meu bun și la fel de curat, în ochii și mintea fiecărui cititor pe care îl aștept în trăiri întortocheate sau simple, în călătorii prin istoria matematicii sau doar a omului, cum fac azi și voi mai face, până iese ceva bun de parcurs cu gândul și cu inima. Mulțumesc mult pentru lectură și comentariu. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-01 19:45:19
         
 
  am cautat cuvinte azi
in focul care arde pe pamant
dar in cenusa codrilor de brazi
nu am gasit nici un cuvant.

votul meu poeta draga este un cuvant negasit, doar trait
cu drag, tavi
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-01 19:23:38
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23925
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE