PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Veronica Pavel cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vero, nu am ezitat deloc! Ba mai mult, poezia ta îmi place! Sigur că am citit-o, dar dacă ai observat, atunci când comentez pornesc de jos spre sus, atât cât pot! Sunt aproape mereu în urmă deoarece am şi alte activităţi! Dacă ar fi după mine aş comenta pe toată lumea! Eu ţin foarte mult la voi! Te rog din tot sufletul să nu mai ai îndoieli în privinţa asta! N-aş fi trecut peste poezia ta!!!!!! Vero, tu scrii frumos... Şi din suflet! Iar peste acestea nu pot trece! Acum te las! Îmi continui călătoria! Acelaşi, cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-30 20:54:14               Cami draga, Uite ca n-ai fost ultima, a mai fost cineva si dupa tine! Foarte multumesc de trecere si aprecieri! Sigur, toamna e singurul anotimp in care orice tristeze devine frumoasa....dar tot toamna este, in noiembrie, prevestitoarea inghetzului (sufletesc??!!)... Sigur ca nu-i chiar asa de rau! Dupa atatea cuvinte frumoase ale celor de pe aici, cum sa mai fii trist? Cristi draga, Te-am simtit ezitant, aproape ca ti-am ghicit gandurile inca inainte de a te-ai hotarat sa-mi lasi cateva cuvinte. Si aveai dreptate! Ceea ce am scris era un simplu pastel care infasura o stare (nu de moment, dar o stare). Iar tu, generos si bun, ai ezitat, vroiai sa dai mai mult din tine si...erai dezorientat. Ai aparut cand ai putut-o face. Iti multumesc foarte mult pentru aparitie si cuvintele bune! Sigur ca te asteptam, dar, daca nu veneai, te-as fi intzeles!! Ti-am vazut poeziile in revista Visul si mi-au placut asa, grupate, cum erau. Te felicit din tot sufletul! Si foarte multzam pentru trecere si semn!!!! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-30 19:57:36               Audierea metaforelor a luat sfârşit! Cuvintele au vorbit! Magicianul a scos din joben o reverenţă! Pentru consecvenţă! Fiecare-n parte, versurile, şi-au ales culoarea potrivită! Inima şi-a ales culorile! ... Am scris toate acestea după ce am privit o dată, şi-ncă o dată, şi-ncă... în sufletul celei care a scris ... în culori de toamnă ... cuvinte ... de suflet! Admiraţie de toamnă, în care tu cânţi... Vot de toamnă, în care tu scrii... Cu drag, Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-30 18:31:35               Ce de lume pe aici! Vin şi eu, ca de obicei , ajung ultima, să las un semn. Când flăcările-n clopote se-aprind, Ard ce-a fost viu În cenuşiu. Mi-e sufletul, ca frunzele, uscat Şi nu mai ştiu Să cânt, să scriu…. O infuziue a tristeţii în adâncul sufletului... sper să nu fie chiar aşa... Toamna e şi frumoasă în felul ei. Aprecieri, Cami   Postat de catre camelia silea la data de 2007-09-30 16:41:27               Ce oaspete! Adelina!!! Draga mea, frumoasa e ultima ta strofa. Am insa obiectii. Din punct de vedere tehnic nu merge, pentru ca acest cuvant "pustiu" este prezent in strofa doua. Din punct de vedere al continutului emotional, iar nu merge, pentru ca poezie mea e trista si strofa ta ultima e vesela. Daca "nu stiu sa-mi fiu pustiu", inseamna ca, in mod logic, "stiu sa-mi fie nepustiu". Ehei, Adelino, daca as sti asta....Hm! Daca toti am sti asta.... Dar, de ce sa mint, m-a bucurat mult venirea ta la mine si dialogul acesta, ca sa zic asa, optimist , caci e clar ca, daca la tine in suflet e aplicabila strofa ta, asta e minunat! Foarte multumesc pentru vizita!!! Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-30 02:24:58               Mi-e sufletul, ca frunzele, uscat şi nu mai ştiu să-mi fiu... pustiu... Mi-am permis sa rescriu ultima strofa dinspre mine. Si numai pentru ca aproape acelasi sentiment intomneaza si in launtrurile mele Vero. Calda prin culoare, trista prin mesaj toamna ta. Adelina.   Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2007-09-30 01:15:04               Erata: 10-4-4, nu 8-4-4.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-29 17:56:41               Wow! Chiar ca e mare imbulzeala la o poezioara atat de simpla....si care totusi nu e chiar simpla... Tea, multzam mult de vorbe si trecere, te asteptam! Toamna e doar o faza de trecere a unui anotimp intr-altul? ??? Nu e uneotri si o faza de viatza???? RK, interesant cum unele cuvinte provoaca reactii diferite in perosnalitati diferite! Si pe tine te asteptam, poazioara mea nu era chiar replica la poezioara ta, dar intr-un fel tot era...ma bucur ca te-am facut sa zambesti! Scolaritza zici? Asta sunt, o scolaritza, mai aproape de varsta ta decat de varsta obisnuita a unie scolaritze! Multzam mult de trecere si vot! Radule, e extrem de interesant ce spui si merita sa-ti explic si eu rolul acelor cuvinte, ca sa vezi cat de diferiti pot fi doi oameni! Te legi de vant, dar eu tocami acolo am simtit si scris metafora, in acel vant care e miscator si caruia i-am atribuit o culoare metaforica, trecatoare si ea, ca vantul. Cuvantul franj este de fapt tot o metafora, sugerand subtirimea, goliciunea care ramane in copac dupa vant. Sunt imagini vizuale metaforice, intzelegi? Sigur ca ne invartim intre galben si ruginiu si tot ce vrei si sigur ca imaginile vizuale probabil ca-ti sunt cunoscute. Dar poezia mea, repet, era o stare proiectata in imagini metaforice, nu era ceea ce asteptai tu, adica o imagine noua. De aici provine insatisfactia ta, cred. Strofa pe care ai scris-o tu e foarte frumoasa, dar oarecum straina de mine. Ma asteptam mai curand sa critici ultimele doua rime, cam banale, recunosc! Cat despre numarul silabelor, stiam ca nu te puteai lega de ele. Nu numar niciodata silabele, ma las prada simtului muzical, dar de data asta le-am numarat dupa ce am scris-o si erau bine. 8-4-4. dar, desi erau bine, tot ma gandeam ca poate vei avea ceva de obiectat. parca ai fi un fel de bau-bau!! :))) Dar la ceea ce mi-ai spus chiar nu ma gandisem, pentru ca, precum vezi, fiecare om gandeste altfel. Diferentzele de perceptie nu ne impiedica sa avem sentimente de stima reciproca si prietenie unul fatza de celalalt, evident! Tuturor, bucuria de a va avea pe pagina mea, Cu drag, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-29 15:47:32               Veronica, Rudolph, cred ca nu am fost bine inteles. Nu am afirmat nici o clipa ca ai folosit imagini copiate de undeva, Veronica! E vorba doar de nefericitul meu sentiment al acelui deja-vu dat de abordarea descriptiva. Pe calea asta, poetul e legat de maini si de picioare. Daca vrei sa-mi spui care e culoarea pomilor toamna, vei ajunge inevitabil la ''galben'' ''ruginiu'' si ''tarziu'', epitete folosite probabil de milioane de ori, desi aici nu cuvantul e important in sine, ci latura contextuala. De exemplu: ''Culoarea vântului atârnă-n crengi Franj ruginiu De nor pustiu.'' Aici ''culoarea'' si ''ruginiu'' sunt redundante, ceea ce, intr-o poezie atat de scurta, dilueaza nepermis. In al doilea rand, vantul e un element dinamic. Vantul nu poate sa-si atarne culoarea, mort, in crengi. Vantul nu exista decat in miscare. Nici macar in ipostaza cromatica. Daca totusi alegi sa-l opresti acolo, fixandu-i culoarea, ''pustiu'' devine inutil, alaturat lui ''atarna''. Mai e ceva: ''franj'' e un termen vetust, si dupa parerea mea, lipsit de virtuti poetice, mai ales aici, unde ar trebui sugerat tragismul; ''franj'' ma duce cu gandul la ciucurii de la fata de masa sau de la perdeaua bunicii; ''nor pustiu'' iar nu merge - pustiu de apa, sterp? Apropiat de forma prozodica aleasa de tine, as fi scris cam asa: Se zbate-n crengi vant ruginiu, gand surghiunit bizar scatiu inca o data, cu sincera prietenie, Radu (critic ageamiu si cam diliu...)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 10:19:12               - bună dimineaţa (somn uşor,-7h)! - ohoo ce rating pe pagina ta, Vero dragă, ce-mbulzeală, ce lume bună... - citesc poezioara ta, privesc pe fereastră şi nu-mi vine a crede că ai surprins ceea ochii mei zăresc (aici)... - versurile par scrise de sufletul unei puştoaice de liceu (le-aş spune versuri sprinţare)... - sunt convins că n-ai ''copiat''nimic de nicăieri; - ai scris ceea ce ai simţit (atunci)... - se întâmplă ca doi oameni să trăiască vizal aceleaşi imagini... - pe mine m-a-nveselit toamna ta: - mulţumesc! - o votez cu drag, r.k.   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-29 09:01:54               Imi place'duelul(rile) starnit de poezia ta, Vero....reactie ...'pe viu'....fiecare se apropie altfel...dialogul mental e uneori dominant alteori subordonat.... Culorile par a fi 'comune'...poeziei....asocierea lor insa transmite accente personale dezvaluite evolutiv.....un crescendo al dezamagirilor : debut vizual.... si '......Pomii verzi incaruntesc/ in auriu'...miscare in revers ...'Franj ruginiu/ De nor pustiu'.....'predare' finala .....'Si nu mai stiu/ sa cant, sa scriu' Toamna e numai un respiro inaintea 'incremenirii' , Vero....nu-i da prea mult credit. Aprecieri, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-09-29 07:21:37               Iulia, Multumesc pentru trecere si cuvintele frumoase! ma bucur ca ai auzit muzica poeziei! Gina, Acei copaci incaruntiti au fost izvorul vizual al poeziei. Am vazut ieri venind spre casa niste copaci cu plete verzi si suvitze galbene si mi-am spus: iata cum copacii incaruntzesc in galben, spre deosebire de om! Dupa care a venit tot restul, cu culori, evident. Ai prins exact si sensul subtierii spre sfarsit. Foarte multumesc pentru prezentza si aprecieri! Sabina, Frumos mi-ai scris, foarte multumesc! Putine cuvinte, alese, spui tu. Onorata de prezentza ta! Radule, Eu nu incerc sa fiu originala. Poeziile mele nu sunt ceva cautat, sunt stari. Nu cred ca ideea de incaruntire galbena a copacilor ai mai vazut-o, eu n-am mai intalnit-o. Cat despre rest, tot restul s-a mai spus, caci TOTUL se rezuma, de fapt la nastere, iubire, moarte, dar, desigur, depinde cum le spui. Astazi am spus-o asa, alteori o spun altfel. Cum stii si tu, pe pielea ta, nu putem fi 24 de ore din 24 geniali, nu-i asa? In rest, cu cat suneti mai multi off-topic pe site-ul meu, cu atat imi faceti mai multa publicitate, mai ales cand cei care se dueleaza sunt din inalta societate! Cu drag, Veronica   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-29 00:56:21               'Mi-e sufletul, ca frunzele, uscat' nite nite 'taica Tereza' Betty Boop   Postat de catre nula nada la data de 2007-09-29 00:44:09               Veronica, scuza-ma si pentru off-topic, e vina mea... Gina, continuam dialogul altadata, la mine e deja maine... :)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 00:42:34               radu-stef...my friend...adevar grait-ai...olteneste???...(rad de mor- iar Veronica o sa ne certe de off topika) p.s altele nu stiu ca suntem amigos...asta e 'fainul'... take care, Betty Boop   Postat de catre nula nada la data de 2007-09-29 00:38:43               in olteneste, asta s-ar traduce ''don't need a priest to get rid of evil'' taica Tereza   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 00:35:39               'pas besoin d une prière pour se débarasser du mal' Betty Boop   Postat de catre nula nada la data de 2007-09-29 00:30:37               da Gina, am auzit :) astept continuarea iulia ralia, nu inteleg ce ai vrut sa spui, mi-ar face placere sa te obosesti un pic reluand ideea   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 00:29:10               nu te obosi, r.s, pas besoin   Postat de catre iulia ralia la data de 2007-09-29 00:19:28               radu-stefule...tu ai auzit de 'vintage'...ca o replica urmatoarelor: eu cred ca ar trebui sa re-creezi realitatea, nu s-o descrii; ca o rochie noua purtata o vreme, orice alegorie de sezon devine la un moment dat sablon, iar femeia din fata oglinzii simte nevoia irezistibila a unei partide de shopping p.s hai sa ne duelam: eu sunt Betty Boob...tu? hm...e friday... regards, moi   Postat de catre nula nada la data de 2007-09-29 00:19:21               Veronica, cu mare prietenie, iti spun: singurul vers care imi spune ceva este ''Când flăcările-n clopote se-aprind'' in rest, imagini pe care le-am intalnit adesea eu cred ca ar trebui sa re-creezi realitatea, nu s-o descrii; ca o rochie noua purtata o vreme, orice alegorie de sezon devine la un moment dat sablon, iar femeia din fata oglinzii simte nevoia irezistibila a unei partide de shopping sa nu te superi pe mine (prea tare)... (cer scuze similare si celorlalte doamne din subsol) Radu   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 00:03:24               ceea ce ma atrage este paleta de culori adusa ca o 'completare' vizuala...un triptic al tranzitiei sentimentului ;' verde- incaruntit-auriu'...'imputinarea' - ultimei strofe Mi-e sufletul, ca frunzele, uscat Şi nu mai ştiu Să cânt, să scriu…. se pliaza ca forma sentimentului ori clipei...umani ne place drama...ne place sa credem ca o parcurgem...si asta doar atunci cand undeva...in spatele retinei stim ca vom razbate... un poem al toamnei...ca un prag pe care dezgolita talpa simte vantul...suierand... regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2007-09-28 23:34:25               Imagini foarte bine conturate, culori ce te strivesc, final ce copleseste. In cuvinte simple, putine, dar alese cu grija. Natura in culori calde, de toamna, contrast in final. Esenta - poeziei/naturii/umanului.   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2007-09-28 23:28:07               Un tablou in care sentimentul toamnei e coplesitor...si in acelasi timp atat de intens muzical... Eu cred ca e un tablou pe care l-ai putea interpreta la pian ! - admir, cu drag, iulia   Postat de catre iulia ralia la data de 2007-09-28 23:13:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE