FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Scrisori de la un prieten (18)(fragmente)
Text postat de Mariana Fulger


5 septembrie 2007

RĂSUCIRE
celor cu adevărat puternici
nu le dă laptele în foc, nu li se întâmplă
niciodată să plângă pentru
sfârșitul frunzelor, nezborul păsărilor din prea… vânt

dacă nu tragi cu arma
nu înseamnă că acestea nu există
dacă nu intri într-o grădină zoologic㠖 unde
și animalele sunt în pușcărie, nu înseamnă
că acestea nu exist㠖 chestia cu grădina m-a pus
pe gânduri…

celor cu adevărat puternici le dedic
strofa a doua… și a treia
nici laptele, nici focul nu sunt ale lor
frunze le vor sfârși cândva din carne, iar vântul
îi va muta în pasăre până la urmă
______________

8 septembrie 2007

VAS CUBIC DIN LUT (poem andante)
nelocul, starea ce-am atins cu mâinile
cu tălpile, cu încordarea
amestec metafizic, materialist și metarealist
din el
cub
unde coruri liniare, nori metalici și unghii
multe unghii
atâtul este aici

a învins cine
ultima licitație unde făceam piesă
vas din lut
vas adult pus încă nu știu de cine la vânzare

n-am spus nimic, am nori în gură
și unghii
vocile se aud din buricele degetelor
starea aceasta mă șlefuiește, nu știe
din lut chiar și cubic nu ies decât
pulberi
a învins cine

voiam, când știam să vreau
doar
iubire, de aproape, verosimilă
necântată
nepoezită
pură
închisă în vasul cubic, să o revărs în aer
n-am spus nimic… cioburi din voci
din nori, din unghii

nu știu ce și unde se află cine
când și mai ales capătul
nelocului
________________

ZILELE TALE
îmi merg tristețile bară la bară
aproape ambuteiaj
jilave drumurile închipuite altfel ieri
de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug
se preling în jurul meu pretutindeni.

de-ar fi numai dorurile… dar mai strânge
rândurile implacabil și pasărea că știu
câtă risipă de așteptare face chipul tău
ieri a fost ziua ta aniversară
ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca și cum
cineva înăuntrul meu plânge și nu am cu ce
să-l împac

dintr-un clopot cubic sunetu-i
ca de zaruri pe masa de joc – ochiul meu
vor fi douăsprezece dangăte
pentru ziua ta de mâine, ziua de nume
în care efigie obsesivă unduind mă trage
în strada unde tristețile merg bară la bară
aproape ambuteiaj
iubito, «lamulțiani»-ul meu este
o rugăciune
pentru zilele tale.
_________________

ÎMBRĂȚIȘAREA
Lasă-mă să-ți preîntâmpin surâsul
ciocolata și florile nu țin
ștrengărește la spate, nu-ți voi spune
urări convenționale, mă voi furișa
umbrele noastre se vor suprapune astfel
încât lumina din orice unghi
le va proiecta pe muchia veșniciei.
Îți voi cânta șoptit versul vântului din sud
scrijelit pe țărmul tirenic al Mediteranei
în 2004 septembrie
îți voi dărui respirația, pulsul, năzuințele mele
atomii bezmetici și umilința care mă va înălța
îmbrățișându-te, dizolvându-mă
în surâsul tău.
_________________


MARKETINGUL NORILOR?!
Nu știu dacă avem dreptul să vorbim de o piață liberă sau oricum a poeziei. Lăsați-mă să-mi păstrez măcar iluzia că rămâne un spațiu emoțional undeva necomerciabil, unde poetul este, atât. Nu moralizator, nu creator de ideologii sau tipare sociale, nu supraom, nici sfânt sau sanctificabil, OM: derbedeu, clochard, preot, lăcătuș mecanic, profesor universitar, brutar,
elev, taximetrist, măturător de stradă, delincvent, senator, polițist, medic la morgă, agricultor, pădurar, militar, vameș, miner, bețiv, vegetarian, fumător, pudic, cast, cuminte, pervers…
gata, continuați voi!
«Ce ești, măi?» «Sunt poet.» – Fals! Îndeletnicirea de bază a poetului nu e scrierea poeziilor, ea vine din preaplinul mirării în fața miracolului vieții, a neputinței de a trăi fără mirarea
aceasta.
După viață, poetul devine mai poet!
Niciun om «făcut» poet de om nu-i astfel, doar mesajele lui – nu cuvintele sau cărțile – ceea ce vibrează ca un ecou la ecou, sâmburele mirării iată.
N-aș putea să scriu nimic pentru piață, cică așa se scrie!
Dacă vă place astfel, voi veni cu un «mime» – îmi asum felia mea de bâlci și vă gâdil portofelul: 10 lei legătura de trei cuvinte, de fraze de circumstanță și o grimasă bonus, vreți?
Cine crede poetul o rasă, o specie, un erou, o boală, un moft, un lux, este pe «strada cealaltă»”
Poetul nu este om în toate pozițiile – plus cele nebănuite! În toate stările de agregare ale sufletului oricărui om. Poetul este un pic mai «chinuit» de sensibilități deseori stranii, de păcatele omenești, de aspirația la veșnicie și nu doar atât!
__________________

PISCUL IUBIRII (poemul renașterii iminente)
Ce bine mai era în vara care vine – am fost
acolo, să repar un cocor de piatră
arcurile chimice ale dorințelor voastre
i-am dizolvat aripa, i-am refăcut-o din
rotulele genunchilor mei
acum totu-i aproape… dar aveți grijă
la ce poftiți cu atâta îndârjire de acum încolo!

În jurul muntelui
pe piscul căruia se-nalță cocorul sculptat de vânt – semn
de circulație pus speranțelor în drumul lor spre fapt㠖
erau grădini din cristal
mi-am construit aici un templu cât o lacrimă
pentru numele prietenilor și neprietenilor deopotrivă
pentru iubita și neiubita
pentru numele meu sub toate acestea
pentru anti-numele meu vinovat – rostirea răsucită
a unei iertări m-a aruncat în urmă…

voi traversa toamna, această ciudată toamnă
mă va prelinge iarna la rădăcina ierbilor promise
mă va înmuguri Martie aspru și-n vara care vine
mă voi izbi năvalnic cu pieptul în pliscul cocorului de piatră
murindu-mă voi reface întreaga alcătuire
a bieților mei atomi pe dimensiunile lumii – miez
cristalului din grădinile viitorului

dacă nu veți învăța în tot acest timp surâsul
să nu mă căutați
_________________


VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA)

Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Inima ta simte totul și nu lasă nesfințite cuvintele. Spera poetul să poată comenta singur textele noastre ale tuturor și să răspundă la comentarii, dar nu știu când va fi posibil. Mulțumesc mult. Îi scriu chiar azi, să se bucure. Sănătate și pace. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-28 08:52:23
         
 
  Inima care iubește cuvântul...
Pledoarie pentru o autentică trăire!
Esența își împlinește destinul prin însăși propriile ei rădăcini!!
Și poți să scrii despre silabe care alungă monotonia, despre verbe care-și continuă călătoria, despre litere care nasc înlăuntrul poetului ecouri și armonii...
Versul este respirație și viață!!
...
Și-adaug lumină!!
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-27 23:25:55
         
 
  Mulțumesc mult, Maria. Îl bucură cuvintele tale. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-27 18:16:15
         
 
  "fiecare
în patul lui – ca de spital
ne ferim să nu alegem același punct
din tavan,"
dacă ceva mi s-a părut dureror vreodată în scrisul lui Valeriu acum... și-a pierdut sensul, cuvintele citate părându-mi cu adevărat ceva incredibil de dureros. Mie îmi place cum scrie și gândesc că de vreme ce muza l-a însoțit în crunta încercare nu poate fi un om rău. Categoric. L-ar fi părăsit muza cea iubitoare doar de suflete bune și sensibile. Cu prietenie, Maria
 
Postat de catre Maria Grosu la data de 2007-09-27 00:33:59
         
 
  Și el pe urmele tale și ale tuturor, oferind sufletu-i bun și prietenie. Nu aroganța firii, mult imaginar, multe trăiri acolo unde libertatea are timp de expunere, punctele din tavan sunt bine stabilite între ochii celor care așteaptă să vadă acolo cerul. Două scrisori le-am dus cu mine în Dâmbovița, pe urmele haiducului Radu, acolo unde Râul Alb și Bărbulețul se unesc pentru a duce în câmpie verdele codrilor acum arămiți de toamnă pe vârfuri, bogăția livezilor de meri și cântecul oamenilor și al păsărilor. Acolo am scris în fiecare seară câte puțin, impresii și gânduri. Când m-am întors, în seara aceasta am găsit-o și pe a treia. Acestea sunt toate textele trimise. Rog iertare pentru întârzierea postarii. Mulțumesc pentru comentariu. O noapte liniștită și să revii curând, sănătos, printre călătorii în cuvânt. Poezia ta o comentez dimineață. Acum e foarte târziu și sunt cam obosită. Valeriu mulțumește tuturor pentru lectură și comentarii și transmite salutările lui. Noapte bună.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-26 01:26:22
         
 
  am sa revin mereu pe urmele prietenului meu...
Valeriu ramane si azi si maine permanent amicul meu viitor...
cu gandul la el sunt amestecat in necazuri fizice care o sa ne schimbe totusi timpul sosirii...

cu drag marturisesc ca citesc cu traire scxrisorile de la prietenul nostru poprit de aroganta firii...

ma-nclin lacrimei preungi ce cade spre el.
...din amintirea bocetului terestru, un zambet spre viitor. nu exagerez. sunt credul, si vreau sa vina...
prin tine dulce Mariana, VDG. este permanent cu noi...
ai votul meu instelat pentru munca lui si darea ta de suflet...

cu mult drag, tavi

a consemnat, Coralia.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-25 22:40:48
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE