|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Marinela Preoteasa |
|
|
ÃŽnceputuri rare
ªi timpul a muºcat din vatra casei,
precum un cãpcãun sever,
nici clipa nu-i mai plânge
în vãzul lumii,
ci pe furiº, de frica ploii,
ca nu cumva secunda sã reverse
peste ce-a fost ºi peste ce va fi!
E trist cã lampadarul Lunii
se oglindeºte în ape sfidãtor,
ea nu mai poartã decât bãrcile minunii
cu oameni triºti, fãrã de casã, de pridvor!
Spre oare ce lumini se-ndreaptã
acea cohortã de nãpãstuiþi?!
Sã fie viaþa chiar aºa nedreaptã
cu oamenii aceºti' de zile aºa munciþi?!
Ca-ntr-un tablou apocaliptic înserarea
ascunde morþi ºi vii, ca dupã un semn,
ea mâine va juca un joc mai demn?
ca o Samantã a hãului imens
va-ntoarce clipa din chinuitoru-i mers?!
E-un joc fanatic, dar din dar de zeu
prea supãrat, în ochul sãu galactic,
i s-arãtat umilul pui de leu!
E-un joc pentru începuturi rare,
în timpi cu calendar cu susul în jos,
când viaþa e doar din disperare
ºi totul pare chiar fãrã de rost?! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|