FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Cristi Stanculeasa
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  '...lutul alb,
al psalmistului,
a rămas în mine,
întins,
în trupul
care curgea...'

undeva,în umbră,
mâinile olarului fremătau
creația scutura
cupele clopotelor inspirației...
...respirației unui rotund fenomen
temperamental

cu palmele căuș
sub bolta trupului curgător,
aduna lutul

în forme adânci,
sufletul dădea binețe
unui nou contur de gând
rătăcit undeva...
în visul poetului de toamnă

'oasele,
se auzeau vorbind
cu pietrele,
pe pământul smerit
de caii vii.'

oase sau pietre
în tropotul asurzitor
al hergheliilor clipelor
își spuneau păsul
zdrobirilor nefirești
fiecare definea
durerea,frica
sau poate doar subtila amorțire
în coloana de foc
a morților neasumate,
a singurătăților trăite
într-o absurdă demnitate

oase albe,pietre albe...
aceleași rădăcini fărâmate de ape

Cu deosebită considerație,
Anne-Marie

 
Postat de catre Anne-Marie Bejliu la data de 2007-11-16 14:07:36
         
 
  Vero,
Am făcut un salt, trecând peste tine...
O omisiune temporară ...
...
Vreau să-ți spun că fiecare dintre noi se regăsește, mai mult sau mai puțin în celălalt!
Mă bucur că ți-a plăcut poemul!
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 03:20:38
         
 
  Camelia,
Ce să te fi pus rău pe gânduri?!
Versurile pot reda stări interioare ale poetului sau scriitorului!
O anumită tristețe invadează sufletul atunci când nu este lăsat să cuvânte!
Cuvintele vorbesc, tăcerile alunecă...
Îți mulțumesc pentru atenția acordată, pentru cuvintele care străpung spațiul literar, pentru tot!
Cu prietenie,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 03:11:00
         
 
  Nicoleta,
Încerc să scriu tot mai bine!
Pretențiile cresc, munca-i mai mare!
Mulțumesc de trecere și lecturare!
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 02:45:45
         
 
  Rudolph,
Măi-măi, și uite-așa dau din cap, stânga-dreapta, uitându-mă la cât mi-ai scris...
M-a bucurat reapariția ta!
Și... fi liniștit, nu mă sperii!
...
Ai sintetizat destul de bine poemul!
În cee ce privește cepul, tu ești gazda, tu-l dai gata!
...
De bun augur reîntâlnirea...
Îți mulțumesc pentru popasul tău și lectura atentă!
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 02:37:54
         
 
  Adriana,
Ai surprins bine finalul poemului!
Cititorul atent nu este ocolit de analiza fină și obiectivă!
Mulțumesc pentru claritatea observatorului din tine!
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-10 02:20:19
         
 
  Uite, ești aici și aproape că era să-mi scapi, să nu te văd, iartă-mă...
E aici în poezia ta ceva, un nu știu ce anume, ce m-a pus rău pe gânduri,
aproape că m-a durut :)))
o anume tristețe transpare de dincolo
și parcă invadează spațiul poetic...
semnificațiile ar putea fi multiple, dacă mă gândesc doar la ultima strofă aș putea scrie o pagină...

rețin:
apostolul zilelor întemnițate
își însemna îndoielile.

cerul era o inspirație
care-nlănțuia singurătatea.

cuvintele își ascundeau respirația
între cele două palme mirate.

e frumos,
dar ești trist...

Cu prietenie,
Cami
 
Postat de catre camelia silea la data de 2007-09-09 17:12:23
         
 
  Cristi,

Am revenit azi la poemul tau dupa ce ieri l-am citit de cateva ori. Mi-a placut GROZAV de mult, esti TU din ce in ce mai mult in ce scrii si, aproape ca intr-o oglinda, ma gregasesc in gandirea ta.

Vot si felicitari, tare-i frumos fiecare cuvant al tau!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-09 16:14:08
         
 
  erată: gândurilor, unui...  
Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-09 16:05:14
         
 
  Ritmuri care plac!
Culori, cer, cuvinte, pasari verzi, oase vorbind cu pietre, suflete, lut alb...
Nu sunt buna de critic nici eu.
Te felicit pentru aceasta poezie reusita.

O seara frumoasa si linistita!

Cu drag, Nico




 
Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-09-09 15:50:15
         
 
  erată: ...forța unui poem.  
Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-09 13:10:32
         
 
  Te salut prietene, într-o dimineață de duminică ce-mi oblojește parcă rănile ascunse ale sufletului, precum un câine bătrân ce dă să-ți lingă mâna cu
care-l mângâi.
Am rămas uite-așa… cu ochii-n soarele pe care-l ghicesc doar, îmboldind de ceva vreme ba-ntr-o parte, ba în alta, dincolo de fina pânzuială din colțul cercevelei scorojite, pielea umedă a norilor, nereușind să găsească o crăpătura cât de mică, să mi se arate…mândru, îmbățoșat, victorios.
Aștept…

Nu, nu te speria Cristi, n-am luat-o pe miriște…
Se mai întâmplă (recunosc, foarte rar)să se născocească dimineți în care mi-e bine, uite așa, pur și simplu…
asta-i una…

Ți-am citit poemul.
Pe pariu că majoritatea te-ar recunoaște, (cum recunoști un „Rembrandt”, un „Bruegel”, un „Modigliani” sau un Chagall”),chiar dacă nu ți-ai semna poemele.
- Greșesc zicând „maturitate poetică”?
- și mie-mi place curgerea gândurile tale aici, cu toate că (și) fiecare strofă are forța uni poem.
- mi-a plăcut ideea cu păsările vegetale…
- reușesc să vizualizez, cu ochiul minții, bârfa dintre cele două surori: oase și pietre…
- nemaipomenita imagine a respirației cuvintelor între cele două palme mirate…
- ploile ce iau forma catedralelor gotice…
- finalul în care eu am găsit ideea zămislirii…din…în…lutul virgin....

Gata, îți dau voie să dai cep butoiului de Paști și promit că nu se mai repetă…

…în sfârșit, așteptarea n-a fost zadarnică; s-a-ntâmplat miracolul despre care-ți povesteam la început: el sus, eu tot aici; ne vedem, ba mai mult, am reușit să ne gustăm unul altuia, picătură cu picătură… sângele.


cu drag,

dogorel și(smerit)r.k.

*

 
Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-09 12:10:29
         
 
  'lutul alb,
al psalmistului,
a rămas în mine,
întins,
în trupul
care curgea... '

si poemul acesta curge firesc, un fel de fiziologie a rostirii lirice, in care simbolurile biblice se integreaza fara stridente.
aprecieri si vot.
 
Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2007-09-09 01:47:14
         
 
  Mariana,
Atâtea cuvinte câte ai spus, sunt binevenite!
Îți mulțumesc pentru tot!

Tavy,
Ai grijă să nu te mistuie dorul!!
Bucuros de întâlnirea cu sufletul tău...
Întind o inimă, și-ți doresc sănătate multă!
Mulțumesc de trecere, prietene!

Tea,
Chiar dacă cochetez cu utopiile, reușesc să găsesc un capăt al labirintului!
Frământarea poetică scoate la iveală idei nebănuite!
Mulțumesc de prezența ta!

Cu drag tuturor,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-09 00:51:07
         
 
  Calatoresti labirintic, Cristi! Te invati ca un burghiu prin mintea si sufletul poetului si cum 'poetii ( ul)/ cochetau cu utopiile/ metaforele recidivau/ intr-un poem complice'....

E un univers familiar....framantarea poetica...rascolirea adevarurilor ascunse...acele adevaruri de care nu ne putem apropia decat prin intermediul condeielor inspirate..

Imi place cum curge poema ta, Cristi...

Aprecieri,

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-09-09 00:31:30
         
 
  erata. rastignit.
scuze multe :))
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-08 20:59:02
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  oase si lut astern in descompunerea orelor
ce vor urma...
eu, doar eu sunt paj, rastihnit aproape de Tarnava sufletlui meu.
in timp de bejenie, trepadusii sanctuarului meu...asteapta.
sa fiu alaturi de reverenta ta....

in clipele de dor, citesc, cant sau ascult freamatul padurii nesfarsite...
sa fii tu! frate, ingerul meu pazitor..., aproape de raiul nedospit al neputintei ?


;))

cu mult drag
vot si zambet.
tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-09-08 20:55:16
         
 
  Poemul tău curge precum lutul alb al psalmistului pe clarul ploilor. Nu spun mai mult, cuvintele să-și desfacă respirația, să se mire, să treacă sufletelor. Votez. Nu sunt bună de critic. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-09-08 20:06:49
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23887
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE