PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (5)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 16 iulie 2007 ««Salutul meu, cu mulţumiri, din cap, până-n picioare, tuturor. Nu cunosc niciun «agonist» sau «europeeanian» în persoană, deşi aş vrea foarte mult să cunosc pe fiecare în parte. Cea mai importantă «descoperire» a mea este existenţa acestor site-uri deosebite: «Agonia.ro», în primul rând, unde am învăţat să scriu, şi «Europeea», unde am prieteni buni, nu în ultimul rând, «Bocancul literar», cu grafica lui excelentă şi nu doar atât. Cuvântul tipărit nu va muri, va rămâne ca mărturie nepieritoare a valorilor fiecărei epoci, fiecărei zile… Este, în context modern foarte actual, impus de evoluţia lumii IT şi a facilităţilor create de ea, necesară existenţa acestor site-uri şi mulţumesc mult celor răspunzători de ele pentru tot efortul depus ca oamenii să se întâlnească şi să-şi împărtăşească gânduri, măiestrii ale imaginaţiei lor înfloritoare. Aş vrea însă ca absolut nimeni să nu sufere o diminuare, o diluare a imaginii proprii datorită mie şi faptului că sunt un «deţinut de drept comun». Da, sunt în închisoare din vina mea, dar nu sunt un infractor. Mi-am dus pâinea acasă prin muncă. Cine mă judecă şi mă condamnă «să arunce piatra», o primesc în faţă. Nu am spus niciodată că nu ar fi vina mea. Este. În sensul «răspunderii», nu al furtului – am favorizat să se întâmple, atât. Am considerat prieteni toţi colegii de pe site-urile unde activam şi am fost ajutat mult acolo să devin un poet. Nu-i voi uita. La revenire, sper să găsesc în bună sănătate şi în deplină afirmare literară toţi colegii. La fel de mult sper să se facă abstracţie de postura mea de azi, decât să se creadă cineva în drept să se amuze sau considera superior că nu e în locul meu. Mulţumesc fiecărui cititor. Textele mele sunt dedicate lor, nu le-am scris pentru mine. Dacă era aşa, le-aş fi ţinut în valiză. Aş vrea să nu am ocazia să-mi pară rău din cauza sincerităţii mele. Cred în prietenie, sunt deschis şi ştiu să păstrez, să apăr, să ajut, să dojenesc, să respect cu seriozitate pe cei care sunt prieteni. Nu mă răzbun, nu sunt dispreţuitor şi nu întorc spatele celor care îmi cer ajutorul. Faptul că am făcut publică situaţia mea a fost nu pentru paradă, ţigănie sau pentru a aduna compasiune, ci, pur şi simplu, din sinceritate faţă de cititori şi confraţii mei de pe site-uri. Faptul că unii îmi arată prietenie e meritul lor, al calităţii sufletului lor, faptul că unii nu, e normal, aşa-i în viaţă. …ştiu ce înseamnă nesinceritatea, de aceea sunt aici. Cineva nu a fost sincer şi iată… Sunt, deci, peste poate de bucuros că am prieteni, am nevoie de asta, am avut tot timpul… Să nu uit: vreau adresa lui Anghel Pop, să-i scriu. Am auzit că e bolnav. Te rog mult. Voi scrie un text despre «aruncatul pietrei», ca în pilda biblică; sper să placă tuturor, mai ales celor care mă «judecă» dintre «virtualii» mei dragi. LENTOARE să nu te temi nu sunt împietrit, doar un pic mai lent îţi pare mima neschimbată dar gestul curge sunt doar speriat şi nu în contemplare nu sunt bolnav, nici n-am orbit de ţin o vreme ochii răsuciţi spre înăuntru rămâi alături, aşteaptă în tăcere dacă nu ai, ia de la mine, ia totul şi lasă-mi numai rugăciunea, o cheie a zilei fără mâine şi fără ieri-ul condensat în lacrimă şi nici aşa să nu te temi. ______________ MURIRI umbra vulturului, aripile-i deschise întunecă palma de pământ unde întins sărmanul meu trup aşteaptă … nu pleca prea departe, pasăre flămândă, pentru puii tăi ţin din pulpă, din coapsă, din piept, nu pleca s-a dus nisipul, apele înalte de deasupra lent lunec o gheară mi se înfige în ceafă, mă înalţ văzduhul e alb-sidef, trec prin agregări multiple linişte un pui de vultur îmi pare priveşte fruntea, ochiul meu… întind o mână îl prind şi-l ţin la piept: «pui mic, pui frumos…!» linişte cuib în formă de cadran se răsuci – eram eu în postul minutarului…! puiul de vultur crescu şi îmi îndeplini ruga ştiam acum limba lui, îi vorbeam umblu fără o pulpă, o coapsă, parte din piept în căutarea apelor înalte umbra… aripile-i deschise… prinde forma mea _____________ Gata pentru azi. Sărut-mâna şi mulţumesc. 18 iulie 2007 ««[…] Cu «ridicolul» meu trebuie să fiu sincer şi să-ţi spun că nu sunt «recepţionat» ca în libertate. Lumea de aici nu are nevoie de «scribi», «scriitori», îi consideră ifose – un mediu dur, cu reguli nescrise, cu limbaje diferite, cu sistem de valori propriu – a trebuit să mă încarc, din capul locului, cu un moral puternic, să nu renunţ la ceea ce sunt, să mă impun aşa cum sunt şi afară, fără să-mi pese de greutăţi, de vorbe fără sens – am întâmpinat «mişto-uri», reticenţe, le-am înregistrat cu amărăciune, impunându-mi să nu-mi pese –, mi-am urmat drumul meu. […] Cred că este posibil să mă solicite să mă ocup de redactarea revistei (penitenciarului, n.r.), dar, datorită faptului că acum sunt «îndrăgostit» de lemn, voi cere, în mod sigur, să mă ocup în timpul liber, să mai rămân la tâmplărie – îmi place şi, în plus, şi prestigiul creşte altfel! Îţi promit că nu voi renunţa la scris, ba chiar voi încerca să muncesc şi mai mult. […] Sunt deschis la critică în privinţa textelor mele. Îmi ajută mult la îmbunătăţirea calităţii scrisului meu şi sunt recunoscător tuturor celor care mă citesc şi-şi exprimă opiniile şi, şi mai mult, celor care îmi sunt un real sprijin scriindu-mi aici în închisoare – nu mai spun de cealaltă formă de sprijin! […] Îţi mulţumesc pentru înţelegere, am scris mult astăzi. Pun mâine textele. […] Sărut-mâna şi mulţumesc..»» 19 iulie 2007 ««Am promis câteva texte proaspete. Remulţumesc. BILETE DE DRAGOSTE scriu ca pentru prima oară fiecare pagină în caietul cu poezii şiruri de cuvinte care îmi trădează emoţiile de parcă aş scrie iubitei bilete de dragoste scriu ca pentru ultima oară fiecare literă creşte exagerat, îmi saltă dreapta prea sus mă ridică… sunt cât o virgulă ce nu-şi găseşte locul! _____________ ÎNCAPE… răgazul dintre morţile mele, atât este viaţa nu am găsit nimic aici doar iubirea în rest, mă strecor printre erori repetate dând de furcă Iertării prea mult de n-aş fi prins în vibraţii, lumini muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul aş fi rămas în contemplare fix şi tâmp aşteptând într-o staţie pe unde nu va mai trece niciodată diligenţa, nici drumeţi, nici păsări… numai ierbi crescute răsturnat, aspre şi amare răgazul dintre morţile mele mă găseşte mestecându-mi inima salivă sidefie ţi urme de dinţi încleştaţi adânc – impulsuri aproximative… o aşez înapoi în cutia ei acum încape _____________ CANCER Şase miliarde circa… şi doar pe mine m-a nimerit să fiu punct de reper!… eşti nebun, omule? toţi suntem! Iată Pământul buricelor, şase miliarde de burice mişună, dansează, iubesc – se iubesc, plâng, cântă, ucid ucid în tot atâtea forme, fiecare lucru-i armă … splendoarea, minunea acestui Pământ: Omul chip şi asemănare s-a dovedit vrednic să fie cancer Pământu-i bolnav de cancer… la buric… surâsul vostru-i rânjet chinuit… _____________ FAŢĂ ÎN FAŢĂ În treacăt îl salut pe Atlas şi mă aşez faţă în faţă cu Pământul: Ce mai faci, Pământule? … oftează şi atât voiam să-ţi spun, să-ţi mulţumesc sau nu pentru bulgăre, cel din care-s făcut! Să cred că-i un gest pozitiv puţinătatea trupului meu ori ai vrut să demonstrezi cine ştie cui că într-un trup mic încape vrere, iubire, atâta iubire foame, sete, dor mirare… mai voiam să-ţi spun, am şi uitat, se holbează apoi mă priveşte chiorâş Atlas – stai liniştit, nu-s iscoadă şi nici nu-ţi vreau locul, tu fă-ţi treaba cât eu intru înăuntru ca un vierme în mărul acesta ce-l ţii… ia stai, nu cumva-i mărul edenic?!… Nu. Ei bine, m-ai liniştit – al doilea oftat… între timp, mai trag o tură în jurul Soarelui, caut pe unde o fi rătăcit îngerul meu şi intru înăuntru înăuntru _____________ FIXAT PE UN CEASORNIC Prezentul nu nu ne-ncape, tindem spre dilatări nostalgici de trecut: «bine mai era» – noi… eh! … şi visătorii: «las că va fi bine» – ardem unicul aer singurul trup prelins în vanitate «Trăieşte clipa!»…. care?… deja trecu! Să mi se dea un altfel de ceasornic deşteptătorul să pornească-n viitor – ceru «gândul responsabil cu speranţa» – dar dacă-i 11:59 şi gata, lepezi trupul cine şi unde-ţi va purta trezirea?! Un prezent supraelastic atunci, să vină pe măsură glăsui «gândul ţiitor de garderobe, mime, gesturi» – şi cu durerile n-ai teamă?! Le vei dubla sau… chiar şi râsul! Pasul stă jumătate-n aer, prezentul când este? … atât! Ba nu, şi pleoapa – zise «gândul chimist şi răspunzător de articulaţii» – ea coboară în trecut la înălţare deja-i confuzie, nimic din ce era înainte nimic din ce va fi după… un flash şi iată doar în el încape şi gând şi faptă iubire şi agregări Ne-ar mai putea mira minunea Big-Bang-ului? Da. Am dorul neputinţa de a întinde-o mână spre prieteni, spre lacrima femeii, suspendată spre coapsa ei, iată ce-ar însemna prezent! … incoerenţa nu-i niciodată întâmplătoare! ______________ ÎMPLINIREA RUGII (variantă la «muriri») umbra vulturului, aripile-i deschise întunecă palma de pământ unde întins sărmanul meu trup aşteaptă … nu pleca prea departe, pasăre-vindecare, pentru puii tăi ţin din pulpă, din coapsă, din piept nu pleca ah, nu ştiu limba în care să-ţi strig… s-a dus nisipul, apele înalte vin deasupra lent lunec o gheară mi se înfige în ceafă, mă înalţ văzduhu-i alb-sidef, trec agregări multiple linişte un pui de vultur priveşte fruntea mea… întind o mână îl prind şi-l ţin la piept cu drag linişte cuibul în formă de cadran se răsuci – eram pe post de secundar puiul acela crescu şi-mi îndeplini ruga ştiam acum să-i vorbesc fără o pulpă, o coapsă, parte din piept umblu în căutarea apelor înalte _____________ Cam atât pentru azi, dragi prieteni, şi nu las să scape nici acest prilej să vă mulţumesc pentru tot ce faceţi pentru mine. Cu bine.»» VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e aceeaşi: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Sper să nu fie nevoie să vă trimit scrisori de felul acesta, domnule Dorian-Mircea David. Bine-aţi venit printre visătorii fără altă culoare decât inima şi sufletul... Vă rog frumos să-i scrieţi lui Valeriu. Nici el n-ar dori să-i trimit astfel de scrisori, dar le primeşte cu toată bucuria pe care i-o mai permite această încercare dificilă a vieţii. Ce-o fi în sufletul lui, sărmanul, după ce l-au vizitat prietenii? Abia aştept să-mi scrie, visătorul, să-l aud cum îmi trimite albii, mereu albii trandafiri ai sufletului pur... Aşa e între prietenii cu mintea în cuvinte... Iubita îi primeşte pe cei roşii prin toate cuvintele, mult mai mult, enorm, dar cum spune Valeriu, mult mai important ar fi să-i fie alături, s-o vegheze cu braţele, cu privirea şi sufletul. Deosebite cuvinte aţi lăsat în această pagină. Să vă fie sufletul plin de bucurie şi paşii uşori în întâmpinarea iubitei, alături de ea, de copii. Onorată să vă citesc un suflet care transmite căldură, frumuseţe, seninătate. Vă mulţumesc mult. O noapte fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-08-04 21:57:04               Stimata poeta, Va citesc cu interes poemele pline de simtire si de sensibilitate aparte. Nazuinta dv spre frumusete si prietenie, aproape ne da iluzia ca poezia ar putea salva lumea. Sunt un cititor nou si doresc sa leg prietenii cu poetii. Ma emotioneaza tot ceea ce scrieti. Evident, si eu la randul meu scriu poezie. Se putea altfel, stimata poeta? Scrisori de la un prieten... O, cat as vrea sa primesc si eu asemenea scrisori de la o poeta atat de sensibila ca Dv! Iertati-mi emotia si exaltarea. Va sarut mana prelunga! DDORIAN   Postat de catre Dorian-Mircea David la data de 2007-08-04 19:16:32               Să fim toţi acolo, măcar în gând. Azi are oaspeţi, e emoţionat, firesc, vin prieteni. Venim şi noi... Nu venim, suntem lângă el... Mulţumesc, Nicoleta. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-08-04 10:50:36               Si eu sunt alaturi de voi, cu inima... Ma bucur mult pentru Valeriu! Cu drag, Nico   Postat de catre Nicole Kumar la data de 2007-08-03 21:28:40               Mulţumesc, Elena, mulţumesc, Tavy. Sănătate tuturor şi să ne regăsim mereu printre cuvinte cu bucuria căutătorului de absolut. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-08-03 17:03:49               felicitari Mariana, felicitari Elena, sunt alaturi de voi... cu drag tavi P.s. Valeriu inca n-am reusit sa-ti trimit cartea. probleme...obiective! nu te supara... succes! a consemnat Coralia.   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-08-03 01:26:27               – hei, cititorule, dacă te-aş întâlni, ţi-aş săruta mâinile şi sprânceana probabil vei căuta să mă convingi să renunţ la scris – docil te voi împăca şi voi poetiza prin pantomimă, imitând zborul zilei de pe urmă a unui fluture într-o grădină cu flori – grădină pe care cu mâna mea ţi-o voi crea acum îţi spun doar bună ziua şi măcar de ţi-ar fi măcar de ne-ar fi… .............................. glumesti? cum sa renunti, bre, la scris? pai, ti/am trimis poeziile la editura, iti vor aparea, frumos, in primul tau volum de poezie made in Romania:))) ...uiti ca la mine cuvantul este lege? cu drag. elena toma:))   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-08-02 23:17:21               valeriu...ziua cea mare a venit! sambata, la ora 13 suntem la penitenciar...am primit aprobarea ...abia asteptam sa te vedem...iubesc inceputurile:)..la naiba! poate si de asta am tot luat viata de la 0..si nu unul oarecare, un 0 absolut, nene, ca la casele mari:)) pregateste-te, prietene! venim! cine mai doreste sa mearga in promisa excursie la penitenciarul din galati..sa ma contacteze la 0744.43 42. 09 cu drag Elena Toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-08-02 23:13:08	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE