FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Dana Banu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Înainte de toate trebuie să spun, Elena Ștefan, că mă aflu surprinsă și chiar încântată(nu exagerez absolut deloc afirmându-mi încântarea aici)în fața comentariului dumneavoastră.

E de știut, eu am un respect necondiționat față de cititorii mei, cu atât mai mult pentru un lector ca dumneavoastră care a pătruns în fibra textului meu cu totală deschidere, limpezime și atenție. Sunt onorată să văd că poezia mea de aici a fost subiectul unui comentariu atât de elaborat.

Mulțumesc, Tavy, pentru revenire, onorurile mă cam intimidează, sper să le și merit.

Ei, Dane, dacă aș strânge voturile de la tine cred că aș putea ajunge președinte în țara lui elian:) de fiecare dată când îmi lași un semn în subsolul textelor mele mă dau peste cap de 3 ori a ciudă că nu am și eu harul tău de a surprinde în catrene esența, ideea.

vă mulțumesc,

să ne citim cu bine,
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-20 09:30:34
         
 
  Mugur, Pașa și Armand
Se numeau cu toți Le Grand.
Azi sunt big și sunt balșoi -
Curtea-i veche, craii-s noi.


Bună, Dana, vin cu un vot.

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2007-07-20 08:52:19
         
 
  Exercițiu de lectură

Pensionarii vieții sau arta ignorării ghiulului

Emblemele spiritualizării unui spațiu legitimează până la sacralizare un fel de sanctuar existențial definibil triadic loc-timp-artist. Fără el, fără artist, spațiul și timpul nu reprezintă altceva decât coordonate fizico-geografice în varii domenii generalizatoare ale cunoașterii. Artistul și numai el vine cu particularizarea, cu înnobilarea și, în ultimă instanță, cu „„sacralizarea artistic㔔 și „„eternizarea spiritual㔔 a binomului „„spațiu-timp”” dincolo de eterna existare materie-energie.

Artiștii, acești ””pensionari ai vieții””, ””n-au rente viagere și nici moșii întinse/ și le-au pierdut pe rând prin cazinouri triste/ sau prin iatacuri albe de crude domnișoare/ ce n-au pierdut s-a luat pentru odihna lumii””

Încerc să-mi aduc aminte de nume de artiști celebri din Sparta și, din păcate, nu reușesc. Oare educația spartană să nu fi produs artiști celebri ? Ori poate memoria mea să fie de vină. De ce totuși, fără efort, când spun Atena îmi vin în minte, fără să vreau Eschil, Sofocle, Euripide și nu numai? Poate, și fac această afirmație ca simplă ipoteză, ””dogma educației înregimentate”” a ””cenzurii existențiale”” de orice natură să nu favorizeze artiștii, ori chiar să nu-i ””produc㔔. Nu avem dreptul să judecăm însă nu putem fi împiedicați să constatăm. Sapțiul atenian, permisiv și democratic, timpul istoric al antichității și pleiada de artiști începând cu Eschil, Sofocle, Euripide, au întemeiat și definesc pentru eternitate un sanctuar de civilizație și cultură, într-un cuvânt de spiritualitate.

Mutatis mutandis, spațiul ale cărei baze au fost puse de către cel care va deveni celebru prin numele orașului care conține numele său, Bucur, așadar orașul București, pare a fi ușor integrabil într-o triadă spiritualizatoare de tipul celei prezentate mai sus. În care numeroși artiști ”” au scris mereu sau au cântat prea plinul””. Cu o justificată nostalgie autoarea îi invocă întru definirea a ceea ce domnia sa definește a fi ”” Bucureștiului meu””.În antiteză cu un București, perceput textual, ca fiind aflat parcă în calea barbarizării, un București fals și artificial, în fapt un alt București care, pare a mai fi al său. Un București degeaba. Un București descris cu o anumită doză de sarcasm în versurile: ”” degeaba trec prin înserarea vagă
limuzine pe Calea Victoriei / ducând spre cartiere de plastic departe / parfumuri franțuzești sandale fine / afaceriști în șlapi copii cu ghiuluri””
Însă, în acest București, cu toate exagerările sale existențiale, dintre care unele se prefigurează a fi efemere, ””Armand Pașa Iamandi Mugur și Johny /
trec pe jos colorând orașul acesta / a viață/””. A viață spiritualizată presupun că ne îndeamnă să înțelegem în subtext autoarea. Iar numele invocate, nume de artiști, apropiate autoarei, în fond, personalizează, poate, toți artiștii acestui spațiu ””domni vechi de București”” ””neînfierați de vremuri tulburi sau precare”” artiști care ””au mereu privirea limpede și grav㔔 și a căror ””tăcere de acum””, un fel de revoltă ajunsă, poate, la paroxism, ””nu-i semn de senectute”” . Ci de altceva. Prea mult și prea greu de înțeles de către cei din Bucureștiul celălalt. Care, nu-i ””al meu”” cum credem că a justificat și demonstarat, de ce, autoarea. Pentru că arta nu poate fi decât o taină, o credință și o mare bucurie. Din păcate nu pentru toți. Ca și acest frumos poem.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-07-20 07:58:18
         
 
  cata dulceata in vorba ta fireasca, cu inteles de prietenie vesnica adusa conservatorului dambovitean
:)
este mare lucru cand cineva aduce recunostinta unor oameni prin meritul lor, fara interes obscur...
:)
votul meu acum la recitire este unul ferm instelat* ca buna regasire...

cu mult drag,
tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-07-20 00:12:51
         
 
  Florentin Maftei, îți mulțumesc pentru generoasa apreciere și pentru gândul bun

chiar cred că Bucureștiul mai respiră încă datorită unor oameni ca Armand, Mugur, Iamandi, Johny și Pașa

 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-19 23:10:27
         
 
  Dana draga,
E cuviosenie ceea ce faci tu! Fie doar, numai si revigorarea unor figuri, cu tabieturile si starea lor, cu demnitatea si tainicul timpurilor de `odata`, in alaturare persiflanta cu parvenitismul si snobismul din prezent, inseamna mult curaj si sensibilitate pentru autoare. Si inseamna multe altele! Alaturate unei imbratisari calde(sufleteste) de la mine.
Felicitari, cu lumina de constelatie!
 
Postat de catre Florentin Maftei la data de 2007-07-19 20:49:16
         
 
  ei, Tavy, ce bucurie să te regăsesc în pagina mea de aici cu vorbă caldă ca întotdeauna,

chiar mici îmburgheziți nu au fost prietenii mei vreodată, mai degrabă aristocrați scăpătați dar, dincolo de orice, mă bucur că mai pot încă să îi am aproape câteodată și să le fiu la rândul meu alături

un semn bun pentru tine, de aici de departe de casă:)
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-19 19:48:27
         
 
  vechiul Bucuresti, sau de odinioara sau micul Paris cu disciplinata iesire la sosea, `corzo` sau la gradina (x)...
micii imburgheziti cu maniere ocidentale ridicand `tilindru` in semn de buna crestere...
totul pare un film din arhiva Sahia derulat cu un aparat `contemporan`, cu manivela...

fain Dana fain, dar am ceva sa-ti spun...

titlul putea sa fie ~O ardeleanca, nepoata lui Bucur~
:)
glumesc, dar votez cu drag

tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-07-19 19:25:56
         
 
  am modificat finalul

sper că nu e cu supărare:)
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-19 18:19:43
         
 
  Tea, poemul acesta e scris pentru câțiva prieteni ai mei de vârstă înaintată care te asigur că sunt de o tinerețe a spiritului intactă, recunosc că am început plină de elan să lucrez la text dar spre final, din cauza căldurii, am cam obosit:)

aș fi vrut să îi dau o altfel de încheiere dar...asta e...

îți mulțumesc pentru apreciere și pentru semnul de lectură lăsat aici
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-07-19 16:49:57
         
 
  Craii de Curtea veche sunt naluci, Dana, catre care iti intorci privirea si ....intri in joc ......nici macar nostalgic....sunt prea ....departe!

Timpul, ne joaca el feste, dar are calitatea saltului....fie si in gol.....ne plimbam prin el cu linistea...sau nelinistea....invatarii... fara de care nici n-am stii ca suntem

Aprecieri,
Calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-07-19 16:21:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE