|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Cristian Fara |
|
|
În primul rând se cere versul ºchiop
Sã fie alb ºi frânt este mai bine
Ori de o formã stranie ca-n enzime
Compuºii scriºi de un savant miop
Iubit – e interzis sã scrii de-a-ntregul
Cuvântul dor sau dragoste sunt fade
Iar despre cer ºi val nu se mai cade
Sa spui ceva – tu cautã talvegul
Adânc noroi – sã uiþi de aripi, zbor
ªi de-orice sentiment este firesc,
Tu sã le tai dacã vreodatã cresc
Sã te târãºti, sã te asemeni lor
Sã nu repeþi vreodatã un cuvânt
În locul unui vers sã pui o pozã
Doamne-fereºte sã rimezi in: rozã
Ei vor doar sânge, sex, poate… mormânt
Nici vorbã de vreun semn de fericire
Ori sã te joci, sã cânþi… este absurd
Scrie ceva despre blestemul kurd
Orice grotescã heterosimþire
Cuvintele din înger sunt uzate
Copac ºi ram sunt iar de neiertat
Poþi folosi un englezism curat
ªi nu uita de-njurãturi, pãcate…
Da, Dumnezeu e tolerat puþin
Dar în grotesc înconjurat pe datã,
Visarea a fost iarãºi renegatã
Nu pomenii vreodatã de destin
Ori de frumos ºi dulce ºi cuminte
Se poartã dezaxat, hidos, beþiv
Se poartã verbe la infinitiv
Cãci nu e bine versul sã ne-alinte
Dar sa nu uit: nu poþi sã te opreºti
Cu textul scris aºa la jumãtate
ªi fãrã sã consulþi vreo „entitateâ€
Care sã-þi „deie†sfaturi pãrinteºti
…
(Ei? Sunt acele suflete cãrunte
nu-i duce capul dupã puncte-puncte) |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Este o poezie care m-a facut sa tresar. Si sa simt, asa cum de putine ori se intampla, ca exista poezie adevarata. Ca rima nu este perimata, ca aceste cuvinte simple iti aduc aminte de primavara. Si atunci, ma simt bine, admirand, chiar de una singura, teii, stiind ca mai e un suflet caruia nu ii este rusine sa o faca dar sa o si spuna.
Traim impreuna, sub acelasi soare, noi toti cei ce scriem din motivele noastre. Ceea ce scriem si modul de a o face ne oglindesc trairea dar si respectul (sau lipsa lui) fata de semeni. Multumesc pentru respect!
Toate bune! |
|
|
|
Postat
de catre
Rada Rada la data de
2005-05-29 17:01:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae Tudor - "mica mea revolta" scria cineva sub acest text. Zambesc acestei ironii tocmai acum cand am intrat pe www.europeea.ro si ascult Oda bucuriei. Aceasta libertate de exprimare ( era scrisa in antetul acestei pagini si e motivul pentru care am indraznit sa public aici) mi-a adus multe nopti albe, mici suparari, pentru ca poate nu inteleg io de ce e valabila in toate cazurile mai putin in al meu. Asta face ca de fiecare data cand "comentez" ori public un text sa apara o mica ( iar mica ) "stare de conflict". "nu trebuie sa ne opunem simtirilor de ori ce fel" spui dumneata, e bine, dar mie de ex tocmai mi-a fost sters "ingerul" ( pe care l-am publicat azi si aici ) pe o alta pagina web, impreuna cu toate celelalte "texte" catalogate ca fiind "sub nivel...". Fiecare "vers" din Lista deschisa este "extras" de fapt din comentariile care mi s-au facut in ultimii ani, cu toate astea nu e un "text" la care tin foarte mult, l-am scris in urma unui comentariu pe o alta poezie a altcuiva, in care un tanar raspundea "criticului" care acuza in acelasi textualism postmodernist cuvintele ca fiind "perimate" ( aceasta fiind marea obsesie a "curentului"), raspundea simplu, ca orice adolescent: "dar dati-ne domnilor o lista..."
ideea era simpla, in timp ce EI duc un "razboi" distrugand tot ce ar mai putea fi frumos in aceasta lume, "negarea" fiindu-le stindard, io catar cum sunt ma incapatanez sa nu fiu si balcanic, sa ma dau dupa val, ci zambesc ironic "fratiei literare" taindu-mi incet orice posibilitate de a publica in acest "veac". Oricum in micul meu sat transilvan poet se traduce adesea nebun.
Cat priveste acea veche arta in care cuvintele simple erau aduse la un loc, nu pentru filosofi anume, ci pentru ai face pe oameni sa zaboveasca nu mai mult de o clipa, ridicand privirea spre frumosul din ei insasi - Poezia - , nu pot pentru ca sa spun mai mult decat ca e imbietoare la pace mai mult decatla razboi. Ii poate face pe unii nebuni ca si mine ( chiar agnostici ori atei intru totul) sa creada ca nu ne-am schimbat prea mult sufletele, aceasta fara a exclude in nici un fel ALTE forme de a fi sau a ne "produce" pe noi insine, cum ar fi tot felul de "imperecheri" intre artele surori ce dau nastere unor "genii" pe care ii pot numii doar uneori "monstruleti" ;)
Pe de alta parte, o fi lumea asa cum este, or fi ziarele englezesti;) pline de omoruri, hotii, violuri si alte minuni dar asta nu inseamna ca englezii sunt toti o apa si un pamant, care va sa zica se gandesc numai la asta si le place sa citeasca ( altfel nu s-ar scrie) ba mai mult ca englezii;) trebuie sa "creeze" o arta a violului... ca sa nu mai vorbesc ca noi nu avem nici in clin nici in maneca ceva cu englazii :))))))))
"Tu inchei poezia ca pe un cerc si nu mai dai voie sa zica nimeni nimic. Eu am riscat, fiindca, fara pretentia ca stiu sa dau sfaturi, imi exprim liber dreptul la o opinie" aceasta concluzie ma intristeaza cel mai mult! Ma dispera! si nu e prima data cand mi se spune... Dar nu, domnul meu, nu este asa. Scriu, am publicat aici tocmai pentru ca voiam "opinii". Acest raspuns al meu nu vrea in nici un fel sa puna punct, de altfel plec sau revin pe paginile web in functie de existenta acestor "comentarii", daca n-ati fi existat dvs nu as fi publicat poezia de azi, maine nu as mai fi scris... daca nu ar exista acel contor in care sa vad ca trei oameni mi-au citit "textele" de ce as mai scrie, i-as da dreptate unui mare om de cultura si litere care spune ca scriu "enervant de prost" si m-as duce in parc, sa fi inflorit oare teii?
Dana Popa - am citit azi o poezie scrisa in Spania, doar cateva cuvinte te faceau sa tresari, apoi o alta si o alta despre tei si oameni parfumati a poezie... cea mai mare bucurie a fost cand mi-am regasit o metafora intr-o alta poezie, a unui tanar poet. Am zambit, uitandu-mi supararea la gandul ca "masura" aceea disperata de a-mi sterge textele luata pe undeva prin inima postmodernismului ( daca putem vorbi in cazul "curentului" de inima... ar fi mai corect "organ"), acea masura ar putea fi, zambesc io acum, semnul ca "strang randurile"( sper sa le stranga atat de mult pana vor ramane unul singur). Si atunci... voi cei mai tineri veti scrie despre sufletul vostru frumos, simplu, curat si fara a mai fi obligati sa-l imbracati in armura luptand ca acum cu de puzderia de mutanti care vor sa ne oblige sa credem ca ma fi orice alceva dacat oameni.
multumesc mult pentru comentarii, va mai astept
poezia e frumos mai mult decat adevar, nu-i asa?
Cristian Fara |
|
|
|
Postat
de catre
Cristian Fara la data de
2005-05-29 02:52:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stiu si eu prea bine ca este vorba de un protest. Nici eu nu aprob superficialitatea acestui gen de poezie care se scrie astazi. Cred totusi ca este vorba despre un val..care ca toate valurile se sparg de tarm, urmand altele si altele. Ma intreb cand oare va veni si valul numit 'simplitate'.
Pana la urma nu ne ramane decat sa scriem in felul nostru propriu, sa nu ne abatem de la drumul nostru si de la poezia noastra interioara..si sa-i lasam pe ceilalti sa scrie dupa cum poftesc. Caci pana la urma singura solutie 'purificatoare' este timpul. Si ceea ce este de valoare va ramane peste ani..
In semn de simpatie,
peta. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2005-05-29 00:29:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poemul tau este un protest adresat criticilor si fenomenului actual de scriere a literaturii. Sunt de acord in masura in care versurile sunt observatii usor caricaturizate, dar nu le accept ca probleme de fond. Scrierea a beneficiat si beneficiaza de o libertate larga de exprimare. Daca acum omenirea este framantata de astfel de probleme nu trebuie sa ne opunem simtirilor de orice fel, heterosimtirilor cum le spui tu. Cu riscul sa construim un climat jegos, cum se exprima altcineva mai ieri. Este adevarul. Este punctul de pornire. Depinde de noi toti cum vom scrie maine. Daca versurile sunt innobilate cu imagini nu cred ca este rau. Este o tusa data cuvantului. Ar trebui sa vedem intai cuvantul si apoi esarfa pusa la gatul lui. Eu sunt nefericit ca nu pot sa aduc tuse sonore cuvintelor mele, fiindca eu sunt culegator de vorbe si oamenii care le rostesc au un farmec deosebit. Multe ma impresioneaza si din acest motiv. Iar cand le astern pe hartie devin seci, reci, banale.
Tu inchei poezia ca pe un cerc si nu mai dai voie sa zica nimeni nimic. Eu am riscat, fiindca, fara pretentia ca stiu sa dau sfaturi, imi exprim liber dreptul la o opinie.
Astept scrieri care sa inalte, care sa fie altfel decat cele pe care le-ai criticat, si le voi sustine din inima.
Cu stima,
n.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2005-05-28 22:19:56 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|