|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Marinela Preoteasa |
|
|
Ne-am privit în ochi
eu ºi steaua polarã.
Dincolo de noi, timpul
învineþit de griji
ºi de curgere!
În cãmãruþe pãtrunse
de undele vremii ºi noi
ne sufocãm claustrofobii,
ºi neajutoraþi ne minþim
cu realitãþi ce ne-au învins
spiritul ºi rãdãcinile!
Cine eºti tu?
cine este el? dar ea?
entitãþi ieºite din masa vâscoasã
ca o convingere pentru timp!
Este absurd sã te crezi unic?!
Eºti unic! ºi ce-i cu asta?!
Eºti rege-n bãtãtura ta
ºi plânset de maici
în mijlocul drumului!
Eºti pe drumul tãu
ºi este de ajuns!
Nu-þi dezlipi umbra de chip,
cã te va cuprinde moartea,
ºi nici pentru ea nu va fi bine
cã va muri.
Fiecare orbecãieºte
intransigent ºi abscons
de sine pentru sine
ca un calendar vorbitor
ºi foarte bãtrân,
repetându-se stereotipic
ca o poveste codificatã
cu "ferestre", pe cifre,
înspre trecut sau dinspre viitor.
E un cod universal, dar
fãrã importanþã,
agãþat mereu de o stea
va "lãtra" apocaliptic
de la aceeaºi înãlþime
dar întotdeauna alþi auditori!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Armina, draga mea, n-am de ce sa ma supar! noi dialogam aici ca intr-un cenaclu, fiecARE NU TREBUIE SA SE SIMTA JENAT DACA SPUNE ADEVARUL DESPRE CEEACE CITESTE colegului de EUROPEEA!
Daca ai fi citit comentariile anterioare ai fi observat ca eu am mai intrat de destule ori in acest poem si chiar am atras atentia ca are o a doua parte cu alte intentii filozofice (din partea mea), ...
Ai dreptate ca partea a doua poate fi un poem,ma bucur ca de fapt ti-a facut placere sa "aranjezi " versurile altfel, pe de alta parte nu mã bucurã sã-mi vad "pruncul" cosmetizat
de altcineva decât de mine, sã se joace altcineva cu "carnea copilului meu",nu cred cã place cuiva chestiunea asta! dar trec cu vederea ca simt ca ai facut-o chiar din suflet, cã -au placut prea nult cele gasite aici!
Cu prietenie,
Marinela |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2005-04-27 22:53:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Marinela, eu cred ca numai primele doua strofe sunt promitatoare. Poate mai sunt si alte parti bune dar pe mine m-au speriat cuvintele in ghilimele si in general lungimea poeziei. E greu sa tii treaza atentia celui ce citeste.
Fragmentul acesta de mai jos, usor modificat, fara semne de punctuatie, este un poem distinct:
Nu-þi dezlipi umbra de chip
te va cuprinde moartea
nici ei nu-i va fi bine
sã moara
Fiecare rãtaceºte
intransigent
de sine pentru sine
precum un calendar vorbitor
foarte bãtrân
repetându-se stereotipic
asemeni unei povesti codificate
cu "ferestre", pe cifre
înspre trecut sau dinspre viitor
E un cod universal
aparent fãrã importanþã
agãþat mereu de o stea
ce va "lãtra" apocaliptic
de la aceeaºi înãlþime
pentru alti auditori
Sper ca nu te superi,
Armina |
|
|
|
Postat
de catre
A Armina la data de
2005-04-27 21:20:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena,
m-ai impresionat cu sinceritatea si calitatilew tale de critic literar, iti multumesc pentru cuvantul tau rotund si plin de adevar si miez.
Ai obsertvat f bine ce vreau sa zic, asa este, dar partea a doua ma ajuta intr-un stil cunoscut cititorului sa deschida poarta a treia a existentei in universal, este ca o intrare directa, pe usa principala, pe aleea cunoscuta din toate ziarele si reportajele TV dar careascude dupa usa adevarului aproape tot ce e legat de "curgere" (continuitate in spatiu si timp a ceea ce e viu, cu gandire!).
N-am folosit diminutiv ca sa nu trimit poemul in alta sfera de cunoastere,decat ptr inceput "camarute" (e vorba de atentia dumnezeiasca la detalii in momentul facerii universale) , eu am mers spre centrul sferei fara sa ma opresc la amanunte de decor, ...
Elena, este o critica obiectiva si cu stil, voi tine cont de observatiile tale, deocamdata mai sunt indragostita de "copilul"asta al meu si umblu foarte "cu manusi"in el, dar tot il mai scutur nitel!
Multumesc pentru tot, esti invitata mea de onoare, mereu,
|
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2005-04-27 10:57:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae Tudor, multumesc pentru ca iti exprim sincer parerea. Ma bucur ca iti place si am sa analizez ce ai zis de partea a doua. Deocamdata eu ma simt indragostita de poemul asta, dar trebuie ca voi mai ntra pe el. Cred ca am intrat de cel putin 15 ori dar am cautat sa suporte pana si proga de corectura OFFICE, desi a ma trebuit sa mai invartesc cuvintele ca sa nu ma scoata cu greseli gramaticale dar tot s-mi pastrez sensul zicerii.
Multumesc mult,
am incredere in parerea ta. |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2005-04-27 10:43:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exerciþiu de lecturã
Poezie si truisme
Frumos început pentru un poem care putea deveni bun. Eul valorizator, aflat în circumstanþa perceperii raporturilor sale cu mediul, privindu-se în ochi cu steaua polarã ! Imagine forþã, ineditã, având darul de a distruge cliºeul în care, mai întotdeauna, steaua polarã, înþeleasã ca reper fundamental, joacã un rol pasiv, asemenea unui indicator de circulatie oarecare, pentru o direcþie oarecare. Varianta propusã de autoare conferã o anumitã capacitate de prospecþie atât eului cât ºi mediului, amândouã entitãþile, “eu” ºi “mediu”, aceasta din urmã reprezentatã de cãtre celebra stea cãlãuzitoare, având ºi ea un rol activ. “Ne-am privit în ochi” spune autoarea subliniind astfel cã acþiunea a fost, ori cel puþin a fost perceputã, ca fiind reciprocã. Aºadar în plan ontologic eul are conºtiinþa existenþei unui Univers cu care, poetic a intrat într-un fel de relaþii empatice, mai mult, invocarea, nu a unei stele oarecare ci a stelei polare, conferã eului acea siguranþã pe care ºtiinþa ºi cunoaºterea temeincã o presupun. Iar acel “Ne” care implicã acþiunea reciprocã ºi de care eul este conºtient ne trimite într-un spaþiu metafizic un astfel de demers perceptibil, respectiv notificarea capacitãþii polarei de a privi ºi ea, nefiind posibil, la nivelul cunoºtinþelor actuale în plan strict fizic.
Poemul continuã de asemenea frumos: “Dincolo de noi, timpul / învineþit de griji”. Adicã, în spaþiul bipolar definit subiacent, eu-mediu, se conºtientizeazã o altã entitate de naturã imanentã “timpul”, personificatã stilistic prin “învineþit de griji”. De aici încolo, dupã opinia mea, amendabilã deci ca fiind subiectivã, apar elementele “nepoetice”. Dacã “timpul învineþit de griji” reprezintã o sintagmã ineditã, interesantã ºi poeticã, explicativul “ºi de curgere” este redundant aproape tautologic si neavenit. Cam pe aceeaºi linie se înscrie ºi “repetându-se stereotipic”. Alte “structuri” textuale care “trag” poemul în jos sunt truismele “Eºti rege-n bãtãtura ta”, “plânset de maici”, aglutinarea elementelor de legãturã, “ºi”, “cã”, “dar” precum ºi explicativul verbios de tipul “cã te va cuprinde moartea,/ ºi nici pentru ea nu va fi bine / cã va muri” ºi va fi îngropatã ºi etc. etc. adãugãm noi. Acestea coexistã aprope simbiotic în cadrul poemului cu sintagme fericite „entitãþi ieºite din masa vâscoasã / ca o convingere pentru timp!”, “Nu-þi dezlipi umbra de chip,”, “va "lãtra" apocaliptic” ºi altele.
Existã, putem spune, suficientã materie pentru un poem bun însã este necesar ca poemul aºa cum a fost postat, sã fie serios “restructurat” ºi, fãrã milã, bisturiul critic sã opereze tumorile.
Personal, cu scuzele de rigoare ºi având conºtiinþa faptului cã autoarea va înþelege corect demersul meu în cadrul atelierului, ca fiind unul pus în slujba performanþei, propun spre analizã urmãtoarea variantã (care mai poate fi lucratã evident!):
“Poveste
Ne-am privit în ochi
eu ºi steaua polarã.
Dincolo de noi, timpul
învineþit de griji
În cãmãruþe pãtrunse
de vremi
ne sufocãm claustrofobi,
neajutoraþi ne minþim
cu realitãþi care ne-au învins
Cine eºti tu?
cine este el? dar ea?
entitãþi ieºite din masa vâscoasã
ca o convingere pentru timp!
Este absurd sã te crezi unic!
Eºti unic! ºi ce-i cu asta?
Eºti pe drumul tãu
este de ajuns!
Nu-þi dezlipi umbra de chip,
Fiecare orbecãieºte
intransigent ºi abscons
calendar vorbitor
foarte bãtrân,
repetându-se
ca o poveste codificatã
cu "ferestre", pe cifre,
înspre trecut sau dinspre viitor.
cod universal
fãrã importanþã,
agãþat mereu de o stea
va "lãtra" apocaliptic
de la aceeaºi înãlþime
întotdeauna alþi auditori!
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-04-27 09:04:58 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
prima jumatate este scris exceptional. Spre final devii prea ..."didactica".
Am o indoiala : daca umbra nu trebuie dezlipita de pe chip, inseamna ca lumina este in spatele chipului, deci omul trebuie sa mearga in contra soarelui?!
superba filozofia: "Eºti pe drumul tãu/ ºi este de ajuns!"
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2005-04-27 08:25:10 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|