FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Ana Condescu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nu imi este usor sa scriu catrene, epigrame. De fapt, nici nu am incercat, ma sperie chiar si numai ideea concentrarii unui mesaj poetic deja aglomerat, in numai patru versuri. Versuri care ar trebui sa fie un rictus al perfectiunii. Poate ca asa mi-a fost sortit, sa nu ma nasc epigramista, de aceea nu voi incerca sa va dau un raspuns in maniera asemanatoare, cum am vazut ca se obisnuieste pe aici... Sau poate pentru ca nu am murit inca, de tot, artista din mine...
Danke, doamna Adriana D. Anton
 
Postat de catre Ana Condescu la data de 2007-03-21 18:48:26
         
 
  erata: doar un impuls

 
Postat de catre Paduraru Liviu la data de 2007-03-17 18:15:59
         
 
  ai omorat azi un poet?
nu moare asa usor artistul
i-ai dat dor un impuls concret
si s-a nascut...epigramistul
 
Postat de catre Paduraru Liviu la data de 2007-03-17 17:32:23
         
 
  Cateodata gandurile noastre merg mai repede si mai departe decat autobuzele. Si autobuzele se plimba din ce in ce mai mari si mai goale. Soselele sunt pline de cutii din tabla mai mici, stralucitoare, ca si cum intre oamenii din autobuz ar fi crescut solzi si s-ar fi desprins fiecare, in drumul spre râu...Molipsirea, in aceste conditii, ramane o sansa, domnule Adrian Amariei, corect, gandurile noastre s-au intalnit in acelasi mijloc de transport.
Fiecare poet poarta in el cate un copil nebun, care se zbate si scanceste in somn, in vis...
 
Postat de catre Ana Condescu la data de 2007-03-15 20:39:22
         
 
  în înțelepciunea populară se spune că dacă un râu nu are pești e datorită faptului că în el nu s-a înnecat nimeni...
am văzut titlul și m-a atras dorința de a vedea ce a ieșit din moartea unui poet...
eu aș zice
o altă viață...
un alt înger sau demon
care să se joace cu verbul și să exprime un fapt destul de interesant și o trăire pe măsură:
dacă un nebun moare
va fi întotdeauna cineva care să-i ia locul...
sper să ai parte de cât mai multă nebunie...

un copil care vrea să fie
nebun...
 
Postat de catre josepHus mariae la data de 2007-03-14 14:33:40
         
 
  Nu prea ma intereseaza forma textelor, domnule Andrei Petre, mai mult cuvintele ma scriu decat eu pe ele. Unele imagini si unele cuvinte sunt mai debordante, vorba domnului Radu Stefanescu, si de aceea se repeta. Nu se repeta fara sens, dupa parerea mea.
N-am cum sa scap de cotidian, doamna Gina Bultoc, ar insemna sa eludez prea mult. In felul asta il si pedepsesc, cel putin cat ma pedepseste si el pe mine.
Ca e deja vu, domnule Daniel D Martin, pentru dumneavoastra si poate ca si pentru altii, ma bucura, asta insemnand ca poemul, postat acum mai bine de doi ani pe un alt site, apoi sters, nu a fost uitat de tot. Am aflat ca unii si altii au incercat sa reia tema, unele fragmente si chiar titlul. Si acest lucru m-a bucurat. Nu spun de ce, ar fi pacat sa nu va dati singur seama.
Deci nu e vorba de inspiratie, e chiar acelasi text, dar nu poate fi vorba nicidecum de plagiat. Iarasi, ``autorul`` va lasa placerea sa realizati singurel de ce.
 
Postat de catre Ana Condescu la data de 2007-03-14 08:36:28
         
 
  am citit prima strofa si... deja vu. nu citesc mai departe pana autorul nu ma asigura ca nu s-a inspirat din alt poem in care era ucis un... poet, ar fi pacat sa vad (inca) un plagiat.  
Postat de catre daniel d marin la data de 2007-03-13 23:50:57
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
 

rostire poetica iesita din poetic pe alocuri integrata cotidian...cel in sandale sau cel cu nas de cartof, rasar cu tendinta de parvenire...spun, iar poemul se implineste inspre final spontan si asumat fara pretentie de vitro...

Hei, unde-ați fugit?!
strig,
autobuzul e gol
și mi-e frig…
Și de ce pe umar, domol,
au început
să-mi crească și mie din aripi,
un set?

Pentru că
azi,
mi se spune încet,

AZI AI OMORÂT UN POET...


utopie cu sens de clipa balansand individual existenta,


goia



 
Postat de catre nula nada la data de 2007-03-13 20:12:18
         
 
  Ana, eu unul n-am obiectii, imi place vitalitatea ta debordanta!

votez,
Radu
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-03-13 19:32:03
         
 
  Ana un text interesant, plin de substanta... ai insa grija la forma... de exemplu, ai foarte multe repetitii, care dauneaza... uite, de exemplu cuvanul azi, repetat in final de doua ori...

ai putea sa il scoti pe primul, sa sune cam:

pentru ca mi se spune incet
Azi am omorat un poet...

am citit cu placere oricum... mai lucreaza putin la forma si va iesi ceva foarte bun

cu prietenie

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-03-13 19:25:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE