FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Cristian Vasiliu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  O stea. Ingada.  
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2007-03-05 04:53:28
         
 
  Stii cum se zice....ce-i intai nu-i pe urma... sonetele tale readuc savoarea unui echilibru care astazi nu mai este , Superb. Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-03-04 04:02:31
         
 
  Veronica Pavel, Tania Ramon ... la multi ani in luna femeii!

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-03-04 01:14:17
         
 
  si eu consider ca sinceritatea ta e surprinsa mai bine in prima varianta, deja in a doua iesi mai mult in decor.
TAnia
 
Postat de catre Tania Ramon la data de 2007-03-04 00:04:12
         
 
  Splendid, Cristi, varianta postata e cea pe care o prefer. Am lasat si-un vot.  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-03-04 00:01:07
         
 
  Varianta:

Le-am îmbrâncit din ceruri în abise,
Mințind atent, demonic și solemn;
Ca un prohod la gropile închise
Pe-un timp cleios, regretul îl consemn;

Un lung pomelnic – numele înscrise
Adânc și clar cu forcepsul în lemn,
Pe-un vraf de cruci plăpânde, mi se
Răstoarnă-n vadul tragic și nedemn.

Șuvoiul gros de spaime și de vise
Mă urcă-ncet și silnic spre izvoare,
Cand tolănite-n patul de narcise

Se gudurau ca fluturii la soare
Și-n umbra nepăsării-au fost ucise.
Le cer tardiv, în martie, iertare.

3 martie 2007
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-03-03 23:22:20
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE