PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Florin Caragiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Raluca: Mulţumesc pentru trecere şi vot, a fost într-adevăr o durere indescriptibilă în acele temniţe, o suferinţă peste limitele rezistenţei omeneşti, şi în mod cert au fost mulţi care s-au sfinţit prin martiriu. Miruna: Mă bucur că ai trecut şi ai ales acel pasaj, într-adevăr suferinţa de atunci şi modul în care a fost ea înfruntată, căderile şi ridicările, muceniciile, nădejdea, speranţa şi dragostea jertfelnică a multora sunt tot atâtea "pietre filosofale" a căror cunoaştere ne ajută în înţelegerea propriilor accidente şi suferinţe existenţiale.   Postat de catre Florin Caragiu la data de 2007-01-28 16:07:11               Si ca acest poem, atatea altele, omul, constient de vulnerabilitatea fizica, mai ales atunci cand: terciul şi libertatea sorb de pe fundul gamelei un supliment din raţia de dragoste, un vârf de cismă ne-aruncă pe coridor, dănţuieşte pe suferinţa din cămaşa iscălită cu poliţe în alb cu un sunet îndepărtat loviturile ne întreabă cine suntem Ceva se petrece, multi au trecut prin aceasta sentinta, durere, ruga/...   Postat de catre dima.m miruna la data de 2007-01-28 02:57:48               Cumplită este forţa durerii! atunci când "n-avem dinţi să zdrobim şarpele care ne intră pe gură, nu putem duce la buze cerul ca pe un vas cu lapte", în semn de martiriu, îngeri ne sunt aproape. Precum "suflarea martirului", adevărata durere "se tace". votez   Postat de catre Raluca Oprita la data de 2007-01-27 12:31:19	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE