FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Maria Grosu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Exercițiu de lectură


De la rememorare la evanghelizarea poetică

„Și acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt” spune unul dintre martorii întâmplării, sfântul apostol Petru, cu referire la fiul Domnului. Această mărturisire are, în conștiința credinciosului, forța adevărului incontestabil, martorul devenind astfel reperul fundamental al credinței sale.
Mutatis mutandis, probabil, spre forța unei astfel de mărturisiri, în plan laic, se îndreaptă dorința autoarei exprimată în versurile
„Aș vrea
ca martori să îmi fiți!
Părtași va fac,
ca prieteni ce vă am
la visul meu nebun”
Mărturisire și părtășie ar fi, iată, atributele conștiinței aproape religioase care ar putea conduce la materializarea „visului nebun”, vis înțeles ca aspirație, dorință nestăvilită, scop final în reconstrucția „Universului” în care subiectul admirației, mergând până la adorație, El, Poetul, este parte și întreg.
„Visul nebun” reitarativ, pare a fi unul relativ normal însă modelul sacrificial propus, ușor livresc, îi dă acestuia o dimensiune hiperbolică plasându-l prin dimensiunea statutară în eternitate:
„….ca om,
să nu mă mai numesc…
Căci editură-aș vrea să fiu
cu un statut de veșnicie.”
Această devenire, om – editură, ar avea ca misiune „evanghelizarea poetică”, în spiritul mărturisit, a tuturor acelora care
„nu l-au cunoscut,
sau l-au uitat,
sau încă n-au citit… „
Și aceasta, perpetuu, până la ultima limită existențială a neamului care a dat geniul poetic devenit Univers și pe care, un alt mare poet l-a definit ca necesitate de a purta un nume. Ba, spune autoarea, chiar și atunci când această limit㠄ultimul român / de pe pământ va fi pierit” va fi fost depășită, ei bine, nici atunci, în ipostaza de „editură”, un fel de sanctuar evanghelizator poetic,
„…..nu m-aș opri
căci Eminescu nu ne aparține…
Eminescu… este Univers!
Cuvinte simple, versuri profunde, spunere frumoasă și novatoare, iată ceea ce face ca acest text să se constituie într-un poem în care amintirea geniului poetic eminescian și elogierea fermă dar discretă a acestuia să se situeze în afara corului de „lăudători de circumstanț㔠, care cel mai adesea procedează astfel, „lăudându-se pe ei”.
Asemenea credinciosului și laicul poate afirma: „binecuvântat și lăudat să fii Tu, Domnul Nostru, întru poezie, care nu ne mai aparții și care ești UNIVERS”.

PS. Genitivul de tip ardelenesc, nu foarte corect gramatical, cred că are darul de a aduce poemul mai aproape de spunerea curentă a omului obișnuit.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-01-13 16:32:54
         
 
  Nu m-am referit la tine in revenirea mea, Miruna, ci la ansamblul cacofonic al celor "obositi" de prezenta LUI. Respecte, Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-08 20:24:55
         
 
  Arătați-mi un filosof sau savant, care să fi exprimat în atât de puține cuvinte această idee, genial de simplă:

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie,
Era pe când nu s-a zărit
Azi o vedem și nu e!
Am citat din memorie, scuze pentru erori!

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2007-01-07 20:18:24
         
 
  Ma i alaturea, Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-07 19:47:21
         
 
  Si inca ceva, incercarea de a-l marginaliza e atat de idioata ca nici macar nu merita a fi mentionata. (Tea)

Ai dreptate, insa am pornit de la ideea de idee de Eminescu, prin poemul Mirunei Ionescu, si am incercat sa ma defulez tangential, acoperind si "trauma" ideatico- labila, care exista-neexistand,

Aș face acest lucru până ce
și ultimul român
de pe pământ va fi pierit


 
Postat de catre dima.m miruna la data de 2007-01-07 18:53:05
         
 
  erata nescuzabila EMINESCU! Calvar

Si inca ceva, incercarea de a-l marginaliza e atat de idioata ca nici macar nu merita a fi mentionata.
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-07 17:57:53
         
 
  Poemul este ideea de Eminescu, un “ragaz” decent adus Poetului trecut printre noi, dincolo de noi, revenind prin fiecare cititor sau generatie.



Aș vrea
ca martori să îmi fiți!
Părtași va fac,
ca prieteni ce vă am
la visul meu nebun,
ce se repetă ori de câte ori
îl recitesc pe Eminescu /…

De cate ori se naste “ieftina polemica” pro-contra Poet, ma intreb cat de mature sunt afirmatiile care tind sa infirme valoarea scrierii “eminesciene”, cat de constiente, cat de bazate inspre acoperirea argumentului:

“Eminescu nu a existat nu exista Eminescu!”

Consider ca cei care imbratiseaza aceasta opinie, sunt ignoranti, si pot afirma, sunt imaturi sau refuza sa se aplece inspre:

Perioada cand a existat Poetul

Viata omului si a poetului Eminescu

Setea de cunoastere, puterea de a zdruncina limitele “firescului”, obsesia, nebunia artistica, dedicarea scrierii, opera poetului

Se repeta greseala si se porneste de la o falsa “geneza”, se uita flagrant perioada de existenta a poetului, se “analizeaza” imatur prin retina si subiectivismul contemporan. Nu este “vina” Poetului ca nu mai exista fizic printre noi, Poetul nu are nici o vina, el si-a implinit existenta si dedicatia pentru Poezie intr-un mod atat de roditor, incat sperie.

Daca astazi Eminescu ar fi printre noi, cu incredere afirm, ar patrunde la fel de genial si “nefiresc” in memoriile si inimile cititorilor.


De Eminescu
au nevoie toți
chiar de n-o știu.


 
Postat de catre dima.m miruna la data de 2007-01-07 17:46:00
         
 
  "De mult de vorbe goale nici voi sa mai ascult./ Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult" Nu-i nevoie sa precizez autorul, nu?
Cand cuvantul scapa din chingile intelegerii imediate, cand fascinatia verbului copleseste capacitatea emotionala si cand stam la portile poeziei ca in fata unui altar la care ne inchinam chiar fara voie stim ca dincolo de conditia limitata a omului exista spatiul incomensurabil al timpului care curge indiferent si permanent :EMINESC!

Ai dreptate Miruna, EL nu ne apartine. Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-07 17:03:35
         
 
  Pe mine nu ma intereseaza comentariile si stelutele altora. Aici am de-a face cu un text cu trimitere la Eminescu. El ramane pentru mine marele maestru al poeziei romanesti si nu pentru ca mi l-au impus altii, ci pentru ca l-am citit atat pe el ca si pe toti ceilalti si am vazut, am simtit. Un gand bun pentru marele nostru poet si felicitari pentru aducerea aminte.  
Postat de catre retras definitiv la data de 2007-01-07 01:43:39
         
 
  Silvana Iacob,

Ar fi dificil, poate numai o nouă dimensiune relativistă ar putea permite, în fapt imposibil să se mai scrie astăzi o odă antumă dedicată lui Eminescu. (autorului textului, da, este antumă!)

Eminescu nu a ajuns, și am siguranța, nu va ajunge într-un "con de umbră". Există indivizi, ba chiar forțe oculte care își doresc aceasta însă atâta timp cât națiunea română nu va fi fost aneantizată, acest deziderat va rămâne o obsesie și atât. Chiar dacă marketingul ideologic spune: "nu dărâmați templele, înlocuiți doar idolii" și veți avea succes! Eminescu este atât de mult diseminat în conștiința colectivă și individuală încât se poate spune ca a devenit un marker genetic al românilor și românismului. Și, spre disperarea unora, cu cât încearcă ei să-l treacă în uitare, cu atât neuitarea devine mai mare.

Da, ai dreptate cu "genitivul ardelenesc", însă nu este chiar o greșeală. Este o exprimare dialectală care ne face să putem restrânge aria culturală în care a fost marcată genetic autoarea.

Copiii sunt bine veniți pe acest site. Una dintre motivațiile neacceptării sub nici o formă a vulgarității pe acest site, printre altele, este motivată și de prezența copiilor aici.

Că steluțele se justifică am certitudinea. Că un comentariu pe text este necesar sunt de acord. Repet dacă voi avea timp, poate voi reveni cu un comentariu.

Că stelele sunt acordate cu prea mare indulgență este, în opinia mea, o apreciere greșită.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-01-06 19:04:11
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  De Eminescu
au nevoie toți
chiar de n-o știu.
Aș face acest lucru până ce
și ultimul român
de pe pământ va fi pierit
și nici atunci nu m-aș opri
căci Eminescu nu ne aparține…
Eminescu… este Univers!

si tot merita stelele...
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2007-01-06 18:47:04
         
 
  Am citit acest text pentru că mi-a atras atenția tripla înstelare. Este adevărat că se apropie aniversarea marelui nostru poet. Acest text cred că se vrea a fi o odă postumă închinată lui Eminescu și, când spun “postumă”, nu mă refer numai la faptul că acesta s-a stins din viață acum 118 ani, ci și la ideea, desprinsă de aici, că Eminescu a ajuns într-un “con de umbră”, că nu i se mai acordă importanța meritată - lucru despre care eu afirm că este cu totul fals. Eminescu există în manualele școlare și este citit în continuare de către elevi. Leit-motivul poemului este exagerat, seamănă a exaltare gratuită, emană o prețiozitate înfășurată în slove ieftine, pe alocuri punctată cu greșeli de exprimare: “să-l înmânez LA toți”. Firește, dacă aș ști că este scris de o elevă in ciclul primar, aș spune că e un poem frumos, sensibil, al unui copil care pare a avea talent. Dar, cum am înțeles că pe acest site nu sunt agreați copii (nu din cauza politicii declarate, ci a celei de subsol), bănuisc că nu e scris de un copil și consider că stelele sunt acordate cu prea multă indulgență. Aș fi vrut să văd o motivație critică a acordării lor.  
Postat de catre Silvana Iacob la data de 2007-01-06 18:38:01
         
 
  Nimic nu este ciudat. Eu am validat textul și am acordat și steluțele. Tu ai fost primul care l-ai accersat.

Textul merită steluțele înâi datorită încărcăturii textuale simple, pe înțeles și totodată dense. Este o suferință exprimată nepatetic însă ferm și totodată sensibil. Însă toate acestea justificau poate o steluță. Ce m-a făcut să acord trei? Noutatea spunerii. Pentru că în poezie acesta ar trebui să fie un criteriu fundamental.

Sper să pot reveni cu un comentariu.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-01-06 18:18:38
         
 
  Ce ciudat !? Textul nu avea nici o accesare (am fost primul care l-a accesat) si deja avea 3 stelute!
:)

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-01-06 18:12:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE