FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Urmasii celor care au furat cu nerusinare viata si munca celor multi nu au o vina directa, dar s-au folosit si se folosesc de bogatiile acumulate prin furt si exploatare. Daca hotii directi nu au fost si nu sunt pedepsiti de justitia partinitoare, cine ar putea face dreptate?
Daca esti onest, raspunde-mi. In acest caz urmasii hotilor nepedepsiti trebuie tratati ca niste sfinti?
Eu am zis, ca pe undeva si din cand in cand, "justitia cereasca" isi face datoria. Daca mijloacele de pedepsire nu ne convin, asta este o alta poveste. Asa ca nu te mai considera o victima a comunismului criminal si cauta sa te gandesti sa creezi, in amintirea celor 11000 de tarani asasinati in 1907, a miilor de muncitori ucisi in reprimarea grevelor muncitoresti din perioada 1929-1933, a sutelor de mii de romani ucisi in conflicutul mondial pornit de catre nazisti, a miilor de intelectuali si tarani incarcerati si ucisi de primitivii comunisti, etc., opere literare, care sa aminteasca viitorimii de aceste orori. Iar daca suferi atat de mult, poti incerca sa-i compatimesti si pe hotii si urmasilor acestora, pedespsiti sau nu de istorie. E problema ta.
Dar sa nu uiti un lucru. Daca viata celor multi si exploatati se va deterioara dincolo de limita suportabilitatii umane vei asista, cu stupare, la revolte sau revolutii si mai sangeroase.
Ar fi bine sa iei aminte! Poporul nu iarta la nesfarsit batjocura, iar razbunarea va atinge, din pacate, si oameni nevinovati.
Remember: revolutia franceza, comuna din Paris, rascoala lui Doja, rascoala lui Horea, Closca si Crisan, rascoala lui Tudor, revolutia bolsevica, revolutiile comuniste, revolutia romana, etc
PS: Asasinarea in masa a populatiilor indigene din America de sud, America de nord, Africa,etc. de catre colonistii europeni nu te oripileaza? Vrem sau nu vrem, evolutia omenirii s-a realizat pe crime monstruase, unele din ele de inimaginat.
Sunt multe de spus pe aceasta tema. Mersul istoriei omenirii are si va avea multe meandre.
Asa ca lasa valiza si incearca, cu ceea ce te pricepi, sa ajuti la o viata mai buna pentru cei ce trudesc sa avem ce consuma zilnic si nu sa ne batem joc de ei...
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-01-01 22:22:59
         
 
  Prietene Buricea, il supraestimezi pe Cornelush "Labush" Atanasiu!E doar un batran pigmeu singuratic, care ne "incanta" uneori cu "flatulatiile" lui!:)

Marele Maestru International
Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2007-01-01 16:59:55
         
 
 
Domnule Buricea eu nu validez, nici nu invalidez. N-am aceste atribuții. Te plingi la mine fără rost.

Patima mea este bine temperată față de citatul de care m-am folosit și care îți aparține. Spui clar: au plătit nu pentru că ei ar fi făcut ceva, ci pentru înaintași. Am simțit că și eu, și cine știe cîți alții, avem de plătit pentru păcatul strămoșesc de la Cain încoace. Și am valiza pregătită. M-aș bucura însă să n-ajungi niciodată la putere. În ce privește opiniile pe care le exprimi, ele vor primi din cînd în cînd și riposte, obișnuiește-te cu democrația. Ea dă cuvîntul și minoritarilor.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-01-01 16:32:03
         
 
  Domnule Atanasiu, esti prea patimas, nu numai cu cele ce-am exprimat pe site, ci si cu colegii de pe aici. Toate regimurile care au trecut peste Romania au avut iesiri criminale, fara exceptii. In 2007 se implinesc 100 de ani de la asasinarea celor 11000 de tarani ucisi ptr ca se revoltasera cand cutitul le-a ajuns la os, cand mizeria si foamea erau o stare sociala de fapt. Si regimul comunist a fost criminal cu taranii si cu intelectualii. Eu aminteam de imbogatirea prin jaf, prin hotie si exploatare, asa cum asistam, din pacate si azi. Dvs extrapolati, fara nicio logica, o atitudine de-a mea, referitor la mijloacele oneroase de imbogatire ale unor capitalisti de ieri si de azi. Sa nu uitam de reprimarea sangeroasa a grevelor muncitoresti din anii 1929-1933, a miscarii legionare, etc.
Regimurile dictatoriale acced la putere atunci cand democratiile esueaza. Grija fata de proletari (intelectuali, muncitori, etc) trebuie sa fie politica number one a oricarui regim, asta nu din umanitate, ci pentru securitatea proprie a acestuia. Cand acest lucru este ignorat si cand viata celor condusi devine insuportabila, nu exista decat o singura solutie, revolta sau revolutia sociala.
Asa ca nu mai "infiera" patimas orice atitudine care nu este pe placul logicii tale. Fi mai ingaduitor cu semenii tai, ca intoleranta induce intotdeauna intoleranta si agresivitate
PS: Acum imi explic de ce ai invalidat un simplu comentariu de-al meu la un text de-al tau. Ce te-a deranjat la acesta?
"No comment! Numai inteleg aproape nimic!"
Observ ca ai iesiri, uneori, necuvincioase fata de multi colegi de site. Care sa fie explicatia?
Sa ma astept, din partea ta, la invalidarea si a acestui comentariu?
Ramane de vazut!
Sarbatori fericite si un An Nou fericit si cu multa intelepciune!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2006-12-31 10:48:59
         
 
 
Aurele, nu-i vorba de utopiile a la Morus, Campanella, Bacon (și-au mai fost și alții), ci de cele devenite ideologii și scremute să devină practică. Cu rezultatele binecunoscute. Utopiile sînt de niciunde și de nicicînd, și nu trebuie puse în practică. Răul este mai binele cu care ele prostesc omul cînd sînt folosite de șarlatanii și, cum bine zici, jigodiile de toate culorile spectarului politic.

A crede în utopii este modul cel mai obișnuit de a fi înrolat cum vor cei ce se folosesc de ele.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-30 19:31:43
         
 
 
"Aveam pretenția că am dovedit, pînă acum, că știu să-mi folosesc mintea pentru a judeca singur."

Nu vreau să te nedreptățesc, Liviule. Poate nu te-ai învîrtit în jurul României Mari, dar, din păcate, virusul vadimismului se ia la-nghesuială, în aria de contagiune care depășește paginile alea imunde. Eu mă feresc de gloată și mă vaccinez în fiecare toamnă. Tu faci cum crezi.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-30 16:06:27
         
 
  Fratilor, ce v-a apucat? Este prag de An Nou si trebuie sa traim bucuria izbavirii de un an vechi.
Ar fi pacat ca pe acest site sa reiteram discutiile din Parlament.
Simona, este tare emotionant ceea ce spui. Ca si tu, Corneliu, de altfel.
Oameni buni, daca ar veni inapoi tovarasii eu as fi printre primii deportati la un nou canal. Lipsa mare de Siberie.
Bunicul din partea tatei a fost de patru ori in puscarie: chiabur, legionar, membru al unei asociatii anticomuniste din Muntii Buzaului, proprietar de aur si de materiale subversive. A fost o vreme coleg de celula cu Noica. Era un popa destept cum eu nu am ajuns sa fiu. Asa ca am avut si am si acum un dosar greu. Niciodata nu am putut sa ajung sef, nici macar de scara. Chiar daca, de-un par egzamplu, avui o bursa de doi ani pe-afara. Las naibii studiile neterminate de teologie, si certificatele de traducator... si cele doua certificate de inventie. Care se aplica si acuma bine mersi in Romanica fara ca eu sa fi vazut un ban. Macar pe copy-right,domnule Corbu.Bunicul din partea mamei a fost la fel de dusmanul poporului. Si asta chiabur, si legionar, si membru in Pajura Neagra. Unul dintre bunici era taranist, celalalt liberal. S-au certat toata viata. Parintii mei au divortat cand eu aveam un an. Si am crescut fara tata. A trebuit sa fiu barbat intr-o gospodarie taraneasca distrusa de sistem. Stiu sa cosesc, sa tai si sa aduc lemne din padure, sa prasesc porumbul, sa tricotez ciorapi...
Sistemul de care am scapat (oare?) nu a fost comunism, ci jigodism. Ce exemplu este mai crunt decat cel al tortionarilor?
Comunismul este o utopie, cum au fost atatea altele (v. Thomas Morus s.a.).
Stiu, ar trebui sa scriu. Dar imi este scarba, una profunda, din adancurile sufletului.
Totusi ceva as scrie. La a treia sau a patra arestare a bunicului Ganea cainele meu a fost impuscat. Veti spune: si ce-i cu asta? Aveam patru ani. Comandantul grupului de securisti veniti sa ridice bunurile familiei (carti,mobila, un pian alb la care invatasem sa cant "Cucule, pasare sura) era imbracat tot in piele. Sapca, vesta, pantaloni, cizme. Missy, catelusa mea, mica si neagra, l-a muscat pe securist de o cizma. Nu am spatiu sa va spun de ce. Individul a scos pistolul si a impuscat-o. Repet, aveam patru ani. Imaginea asta imi este si acum vie, daltuita in minte. Si am destul de multi peste cincizeci.
Au trecut anii. Era prin '80 si ceva. La cenaclul "Viata Buzaului" a citit un domn in varsta un soi de poezele de pacalit damele, bine facute ca prozodie si cam atat. Omul terminase Conservatorul. Am fost si sunt un critic rau. Nu stiu de ce atunci l-am terminat, fiindca versificatia era totusi corecta si ar fi putut sa aiba de la mine macar un coltisor de stea. Am iesit de la cenaclu aproape de miezul noptii. Individul m-a acrosat scurt. "De-asta m-ai atacat asa de dur, fiindca ti-am arestat bunicul. Am fost adjunctul sefului Securitatii de la Buzau si eu l-am ridicat pe popa Ganea."Atunci mi-am adus aminte totul. Gestul uciderii catelusei mele. Scancetul de dinainte de moarte si ochii intrebatori indreptati spre mine.
Cu omul acela am discutat mult dupa aceea. I-a murit nevasta de cancer. Si singura fiica. I-a luat foc masina si a gasit-o scrum. Cand ne intalneam imi spunea ca este blestemul meu. I-am raspuns invariabil "al lui Dumnezeu". A plecat dupa aceea la fratele lui de la Botosani si crede si acum ca eu sunt de vina pentru toate relele pe care le-a patit.
Asa ca lasati-i dracului de "comunisti", care au fost doar jigodii. Si, voi, cei care sunteti patiti, invatati sa-i iertati crestineste si, mai ales, truditi-va sa uitati. Cum aproape ca uitasem si eu de ucigasul catelusei mele...
 
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-12-30 14:33:58
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  "Dar îmi pare că tu le frecventezi pe cele din orbita României Mari."

Nici eu nu mă așteptam. Aveam pretenția că am dovedit, pînă acum, că știu să-mi folosesc mintea pentru a judeca singur.

Schimbarea părului la canis lupus ține probabil tot de perfectibilitate.
Am convingerea că dacă mîine s-ar reinstaura comunismul, cei mai vehemenți denigratori ai „societății putrede” instaurată după 1989 ar fi cei care, în același an, au năpîrlit brusc.
Asta numesc eu predictibilitate.
Cam despre asta fumăm noi acum.
Să ridice piatra cel ce n-a păcătuit. Rostirea nu aparține unuia care să se fi învîrtit în jurul Romaniei Mari.
Restul e ipocrizie. În cel mai fericit caz.


 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-12-30 10:59:43
         
 
  "E doar o întrebare, nu o aluzie."

E de fapt doar o insinuare.

Nu mă așteptam să apelezi la recuzita care arată în ce zonă de influență te scalzi. Diferența, dacă îmi permiți, este între cei care vor să demaște în maniera că nu nu se cuvine să demaște comunismul cei ce au fost comuniști.

Și nici să vorbească de rău fumatul cei care s-au lăsat. Trebuie să rămînem încremeniți în osanale. Și să-i speriem pe fraieri și pe gură-cască.

Calitatea omului este că se schimbă în bine. Îi zice perfectibilitate. Ceilalți ca ceilalți.

Vsegda gatov!

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-30 10:25:34
         
 
  Bună dimineața și ție.
Doar îți pare. Fără temei.
Mai încearcă mîine dimineață. Noaptea poate fi un sfetnic bun.
Dacă lași la picioarele patului, odată cu papucii, prejudecățile.

PS Care e diferența dintre cei rămași la vîrsta mentală a pionierilor și cei care s-au reîntors la ea? E doar o întrebare, nu o aluzie.

Așișderea!

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-12-30 10:15:30
         
 
 
"Reviste prin care unii vehiculau ideea că Romania se va curăța (moral) doar dacă va fi curățată de cele patru milioane de comuniști. De ce nu și pionieri, aș adăuga eu.
Intoleranța, de orice culoare ar fi ea, îmi repugnă."

Nu contează faptul că nu avem aceleași opinii, e foarte firesc. Eu nu citesc reviste. Dar îmi pare că tu le frecventezi pe cele din orbita României Mari. Și atunci mă mir că vorbești de toleranță în astfel de termeni care sînt făcuți să creeze panică printre cei rămași la vîrsta mentală a pionierilor.

Adaosul tău m-a inspirat.

Salut voios!

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-30 10:02:50
         
 
  Mi s-a parut cel mai bun raspuns. Textul apartine deosebitului Liviu Bordas. Imi cer scuze daca fara sa-i cer permisiunea am postat textul sau aici. Dar sper sa nu se supere.


ISTORII ...


- Gheorghe Ghe Ion!
Din grupul de țărani speriați se desprinse o umbră. Părul vîlvoi, privirea speriată căutînd parcă sprijin la cei dindărăt. Se opri în ușa postului, izbit de duhoarea de transpirație, sînge și urină. Un pat de armă între omoplați îl lungi pe podea.
- Grijania și închinarea mamii mătii!... Vrei pămînt, ha?...
Bocancul greu al șefului de post i se propti între coaste. Icni scurt, iar ploaia de lovituri îl năuci...
După un sfert de ceas, doi jandarmi cu chipurile congestionate l-au tîrît înapoi în curte. L-au lepădat ca pe un sac pe grămada de lemne. Viața se scursese din el. Doar din cămeșoiul plin de sînge mai urca în aerul rece un abur...
În uliță, dincolo de gard, Maria, femeia lui, cu o mînă ținîndu-și basmaua la gură, cu pîntecul abia încăpîndu-i în zdreanța cu care-și înfășurase șalele, bocea stins, cu gîndul la pruncul pe care avea să-l aducă pe lume.
Pe deal, ultimele flăcări de la conac lingeau cerul întunecat al acelui început de an 1907.

- Gheorghe Ghe Ion!
Cu căciula frămîntată în mîinile noduroase, omul ieși agale din mulțime.
- Prezent...
Șeful de post îi arătă, cu o mișcare scurtă a capului, ușa. Intră ferit, cu capul plecat, în încăperea mică, duhnind a mahorcă.
- Semnează!
Privi la cel din fața lui, așezat la masa pe care, lîngă sticla de vin și cîteva pahare soioase, zăcea un vraf de hîrtii. Îi întindea un toc pe care tocmai îl muiase în cerneală.
- Semnează! Că doar n-o să stau toată ziua în văgăuna asta de sat!
Omul se codi... Întinse mîna, apucă tocul cu degetele tremurînde, își roti privirile prin încăpere, căutînd parcă un sprijin...
- Păi eu... Pămîntul ăsta abia l-am căpătat... cu reforma... Am zis că nu l-aș da... că nu-l dau...
Apucă doar să mai audă icnetul șefului de post, ridicînd arma. Patul de pușcă îl izbi între omoplați. Se prăbuși în genunchi, și tocmai cînd dădu să se întoarcă, bocancul greu i se înfipse subsuoară.
- Grijania cui te-o făcut! Nu-l dai, ha?...
A semnat într-un sfîrșit, cînd a simțit că măruntaiele din el stau să se fărîme. A semnat cu mîna tremurîndă, fără să înțeleagă nimic din ceea ce i se întîmplă. A ieșit pe ușă împleticindu-se și s-a prăbușit în mijlocul curții. Maria, femeia lui, cu burta la gură, plîngea tăcut. L-a ridicat, l-a sprijinit și s-au strecurat amîndoi, ca două umbre, în josul uliței.
Pe deal, zidurile afumate ale vechiului conac sclipeau stins sub soarele acelui început de an 1957...

- Gheorghe Ghe Ion!
Omul privi în jur, parcă nevenindu-i să creadă că și-a auzit numele. Rosti un prezent timid și se așeză înapoi în bancă. În jurul lui, avocații își fîlfîiau robele, citeau din acte îngălbenite, vorbeau, vorbeau...
Se întrebă ce caută el acolo. A, pămîntul... Sigur că era al lui. Fusese al tatălui lui, Gheorghe Ghe Ion, mort în 1957... Fiul lui Gheorghe Ghe Ion, mort în război, pe Nistru, care la rîndul lui fusese fiul lui Gheorghe Ghe Ion, mort în 1907, în răscoala de pe moșia lui Marghiloman.
Marghiloman... Parcă așa îl cheamă și pe ăsta cu care se judecă...
În jur, avocații își fîlfîiau robele. Și vorbeau...

Cînd a ieșit din sala de judecată, era năucit. Maria, femeia lui, îi căută privirile, dar el și le feri. Nu voia să vadă în ele că pierduse. Pămîntul... Ce să mai facă cu el? Cui să-l lase? Pieriseră pentru el atîția Gheorghe Ghe Ion... Iar el era ultimul.

Ajunse în sat la orele serii. Pe deal, umbrele zidurilor conacului de altădată zgîriau cerul acelui început de an 1997...
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-12-29 20:05:41
         
 
 
Ăia pe care îi uram eu n-au interzis cenaclul, el le pria de minune. L-au interzis pe pahiderm pentru că devenise prea obraznic. I-au confiscat și vila de la Breaza pe care și-o făcuse, pe numele unei mătuși (alte vremuri, aceiași profitori), pe sponci furînd nu de la unul și altul, ci de la stat direct: materiale, mînă de lucru, teren etc. Fără rușine.

A fost o mică reglare mafiotă de conturi.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-29 19:37:52
         
 
 
Liviule, vorbește și tu măcar o singură dată despre ce e vorba:

"Capitalistii care au pierit in inchisorile comuniste au platit nelegiuirile tuturor inaintasilor lor"

De ce mi se pare că-ți place doar să bați apa în piuă? Aici e buricul.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-29 19:27:01
         
 
  Nimeni nu e buricul pămîntului, Corneliu. După cum nimeni nu e profet în țara lui.
Albul și negrul nu există în stare pură. (Poate doar albul, și doar în lumina ochilor de copil, văzuți cu atîta sensibilitate de Simona). Restul sunt nuanțe de gri.
Așa cum din pagini se putea învăța citind printre rînduri, și la cenacluri se putea învăța ascultînd printre rînduri.
Generația în blugi a fost mărturia filmată a unui cenaclu „urlat pe stadioane”. Filmul a fost interzis de cei pe care îi urai. N-a fost destul. Mai trebuia să-l desființezi și tu.
Am vaga impresie că vorbești despre un fenomen despre care doar ai auzit. Și ai auzit doar păreri răcnite prin diverse reviste. Reviste prin care unii vehiculau ideea că Romania se va curăța (moral) doar dacă va fi curățată de cele patru milioane de comuniști. De ce nu și pionieri, aș adăuga eu.
Intoleranța, de orice culoare ar fi ea, îmi repugnă. După cum îmi repugnă și falsitatea, ipocrizia.
Am fost cu toții ceea ce am fost, și nimic mai mult.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-12-29 19:20:59
         
 
 
Despre trecut, Simona, îți spun un banc. Totdeauna avem nostalgii.

Doi reacționari scăpați nu de mult de la bulău se întîlnesc zilnic în Cișmigiu pe-o bancă. Cam șubreziți de tratamente. Și pun țara la cale. Într-o dimineață unul zice:

- Ei, ce bine era pe vremea lu' Dej.
- Cum mă că ne-ascundeam să nu ne-nhațe.
- Da, da, mă simțeam minunat.
- Nu-ți mai aduci aminte, erau toate pe puncte. Doar nu te-ai prostit, ce dracu' era bun?
- Da, erau alte vremuri. Îmi aduc aminte...
- Toate erau în ultimul hal, nu-ți e puțin rușine?!
- Or fi fost, da' uite-așa mi se scula!

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-29 19:10:40
         
 
  Și bunicii mei, cei din partea tatii, au fost chiaburi; dețineau singura moară din câteva comune. Îmi amintesc cum mi-a povestit bunica despre naționalizare și cum a tremurat, ani de zile, de groază că salba ei de galbeni, singurul lucru pe care reușise să-l salveze de la confiscare (o ținea într-o cutie de cremă de ghete, ascunsă în podul casei) și ultima moștenire de la mama ei, ar fi putut să-i fie descoperită și să-nfunde pușcăria din cauza asta. Bunicul din partea mamei a luptat în cel de-al doilea război mondial. După (așa-zisa) Revoluție a primit „distincția” de veteran: o insignă și câteva sute de lei adăugate la pensie.

Și eu am crescut în perioada comunismului; pe vremea aia am învățat să-mi iubesc țara, să am dragoste de carte (e adevărat că nici n-aveam de ales, nu exista internet și la tv nu vedeam decât „vizite de lucru”), să fiu om și să mă respect mai întâi pe mine însămi. Am degustat bancurile politice șoptite pe la colțuri, cu frica-n sân, am purtat cravată roșie de pionier și am cântat, în corul școlii, cântece patriotice. Am urât regimul comunist, ca și tine, Cornel și ca mulți alții; ascultam radio Europa Liberă cu sonorul la minim, ca să nu audă vecinii; i-am invidiat pe cei care au avut curajul nebunesc s㠄evadeze” către El Dorado occidental; mi-a fost necaz că eu n-am putut s-o fac, nu din lașitate, ci din cauză că n-am avut ocazia. Am stat la cozi interminabile pentru pâine, zahăr și ulei (deși se dădeau pe cartelă); pentru pantofi sau o haină; am cumpărat cărți bune și discuri „pe sub mân㔠și am avut nota scăzută la purtare din cauză că m-am dus odată la școală îmbrăcată în altceva decât în uniformă. Îmi amintesc și acum de ziua în care mama a venit plângând acasă, din cauză că fusese propusă ca să devină membru PCR și nu putea să refuze (na-vea voie !), dar nici nu și-o dorea, pentru că asta însemna că din micul ei salariu ar fi trebuit să cedeze o parte, pentru cotizația ca membru de partid.

Nu regret nimic din toate acestea și niciodată nu mi-am dorit să schimb ceva în trecutul meu. Mi se pare absurd ca cineva să regrete acele vremuri, sau să ridice monumente postume comunismului. Pături sociale au fost și atunci, așa cum sunt și acum, așa cum au fost întotdeauna, în orice fel de orânduire. Fiecare epocă are atât părți bune cât și rele. Important este ca noi să avem discernământ și capacitatea de a le selecta. Pentru că de asta ne numim „oameni”. Lucrurile care ni se întâmplă ar trebui să ne ajute să evoluăm. Libertatea, democrația, au fost întotdeauna lucruri mai mult sau mai puțin relative. Ca și timpul. Ca și forța. Și ca multe alte lucruri pe lumea asta. Luptă de clasă ?... ce e aia ?...

 
Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-12-29 18:43:19
         
 
  Cam suficient "Calvarul" lui Tolstoi..... limitat ... asa ca momentele istorice la care ne sau nu ne inchinam din-cand-in-cand. "Celalalt"...... al fiecaruia ... e alta poveste. Consideratie, Calvar (celalalt)  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2006-12-29 18:37:24
         
 
 
Tea, poate știi tu de ce-ți zici Calvar. Poate ai și citit "Calvarul" lui Alexei Tolstoi, poate ai văzut cumva și filmul.

Nu vor să intre la idei aș zice. Sînt mai comode prejudecățile băgate-n cap prin școli. Și prin cenacluri urlate pe stadioane.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-29 18:31:52
         
 
  Calvar Ps. Fantastic timbrul.... ce vremuri! si ce multi n-au idee! respecte1  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2006-12-29 17:49:06
         
 
  Si eu, daca-mi permiteti, d-le Atanasiu, sa ma aliez "spasirii" d-voastra, cu exceptia "luptei de clasa" ca e inutila, in colo....... valiza o folosesc numai vara in directie inversa. La multi ani, Calvar  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2006-12-29 17:47:14
         
 
 
Liviule, nu ești tu buricul pămîntului. Eu răspund celor ce nu se lasă nici acum. Nimeni nu-ți ia medaliile pe care ți le atribui. Poți să le afișezi de revelion.

Vîrsta: mult înainte de a simți de la prima apariție la tv prestația fascistoidă a lui Păunescu.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-29 17:45:48
         
 
  Ăsta da curaj. Presupun că textul a fost făcut public înainte de ’89. Cum de mi-o fi scăpat? L-a eclipsat probabil Scrisoarea celor șase...
Spre liniștea ta, Corneliu: poți despacheta. Între timp au murit unii pentru ca tu, eu și alții să putem avea acces la internet.
Ăla curaj! Eu unul am recunoscut că mi-a lipsit. Cu toate că n-am iubit ceea ce tu declari ritos că ai urît.
Apropo, cam la ce vîrstă se întîmpla chestia aia cu deschisul ochilor? Presupun că era imediat dup㠒89...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-12-29 17:36:53
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE