PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Sociabilitatea, Elena, este un rău necesar. Dar, cum se vede foarte des, ea coboară vertiginos către promiscuitate. Caz în care, însingurarea este un fel de reculegere şi o recuperare a unor temeiuri mai ferme care sînt numai şi numai ale tale. Zice undeva Nichita: "să fii sămînţă şi să te sprijini pe propriul tău pămînt". Nu agreez falsa rezolvare a tuturor problemelor la o bere. Mi se pare o recomandare datată, vetustă, expirată. Care perpetuează un statu-quo şubred încercînd fraudulos să-l declare stare de drept.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-12-28 14:33:56               însingurarea mă ajută să-mi păstrez echilibrul, departe de faptele semenilor care-mi lasă un gust amar. abia în singurătate, nu ştiu cum se face, simt că nu-mi ajunge timpul pentru a-mi rezolva problemele profesionale, celelalte au amorţit demult, închise-n rădăcina timpului. şi ce bine-mi pare că am uitat să trăiesc, să simt, să doresc. poate ar trebui să mulţumesc singuratăţii, mi-a devenit atât de indispensabilă, ar fi jenant să o trădez, într-atât de bine ne completăm. norocu meu că nu mă vrea niciun suflet pereche, nu cred că ar putea locui la etajul superior al echilibrului alături de mine. vă citesc cu plăcere, tocmai pentru că.. "nu întîmplător – ne încredinţează Andrei Pleşu - oamenii care ştiu să stea singuri, cei care ştiu să-şi locuiască în echilibru singurătatea, sînt şi cei mai sociabili, cei mai echilibraţi con-vieţuitori..." cu respect Elena Toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2006-12-28 11:00:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE