PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Silviu Encica Diferenta dintre afirmatie si atitudine face deliciul fiintei sociale de a-si conduce jocul pana la conditia de monstru liber-cugetator. Placerea se reduce la putere, pe drumul invers al transfigurarii. … Fiul, tatal si bunicul. Primul face avioane de hartie. El le face. Zboara? Zboara. Incotro? Spre primul aeroport natural – camasa in carouri care foieste de dimineata cu atata preocupare incolo si-ncoace. "Da-Da! M-am trezit odata cu tine. De ce nu ma vezi?" Nici o tresarire. "Nu mai vorbesc cu el." Precum pisoii proaspat-ochi-putere, anuntatele sprancene, teribil de firav conturare, corect geometric incruntare. Taie in forma de sabie prin valurirea dublei licariri inghetate ce se propaga neobservat, jumulind scame de pe un caro inchis. Ar trebui sa-l arda spatele de-acuma. Silueta inalta se framanta, insa, in continuare pe fotoliu, mazgalind hartii ce-arata la fel, cu litere incarligate. Stie el ce stie, tatal. Aflat in varful piramidei, cel mai elementar act existential ce-i apartine e un verb precis de percutie inalta a lucrurilor aferente metabolismului sau psihic. Un yogin inchis in campul lui intelectual, simuland ingradirea spiritului intr-un mini-stadion gol, si-ar astupa urechile cu vata de sticla, negresit… Copilul lui nu va pierde vremea sa se joace cu plastilina si cuburi de lemn. Trebuie sa fie un motiv pentru care un ghemotoc anume, al lui si nu altul, era cules zi de zi din pravalia bacanului, situata peste un drum aglomerat, dincolo de un gard inalt cu o poarta bine incuiata, care imprejmuiau o curte cu doua trepte abrupte, doi bunici vigilenti si nenumarate oratanii infricosatoare. “A’ fo’t ‘a bacanie!”, gangurea baiatul incantat peste masura. Lasa-l, dar, sa priveasca in jur, sa se concentreze mai putin pe bastonase, mai mult pe idei. E prima lui suparare notabila… Urmeaza prima lui idee fixa, la care voi raspunde tipic patern, cu o interventie strict argumentata, si-asa… ne jucam de-a opiniile si facem primul compromis. Va trebui sa explicam din greu, stii? Mama... Ea crede ca sferele celofan te prind mai bine. Nu tine... Nu pentru tine. Desigur, tatal a intuit bine – mama e dialectician prin definitie. In vederea formarii contrastului, capul familiei e nevoit sa-si insuseasca metafizica pe sectoare disjuncte insemnate cu bile albe si bile negre. Sau pe carouri. Unde stim noi ce stim, rasturnam clasica teorie a chibritului. Spre exemplu, adica… mda… trebuie gasit un exemplu. -Larva! Ce e larva? Dialectica ar vedea-o doar ca pe-un fluture. Gandirea lor maximal-retorica fulmineaza-n bule de sapun. “Ce-are sa fie larva mai mult decat un fluture, vreodata?”. Daca raspund, ii fac jocul. Deci? Ferdinand, emancipeaza-te! Cine canta-n casa asta? Nu cocosul, cum ar spune bunelul spicuindu-mi tacticos din desfasuratorul cutare al scolii vietii. Toti strainginerii sunt sefi de promotie, provocati. Adversarul dezechilibrat nu-si mai tine cumpatul, se pierde una-doua, mai ales ca n-o sa-i dau timp sa respire. Ce carte joc? Numai gandul canapelei imi da migrene. Nu, suparata nu trebuie. Necajita? Pana unde? Ar prinde bine un tachinometru in dotarea barbatului standard... Da, dar pana si atunci femeia ar fi in stare sa-ti sugereze ca ea a-nvatat tachinometria in mile. Ramanem la argumente. Cum ar spune filosoful, barbatii sunt doar niste copii mari. Stiu ce reprezint in ochii consoartei si-ai sergentilor sexului slab, mult prea cocotati pe tocuri ca sa-si ajunga cataramele seara. Inexplicabil! - tot noi venim cu piedica grabitului cand iti taie calea sau ghiontul nepriceputului care vrea sa-ti arate ceva… Se ridica de jos, fragile, mitul pasului in urma pe membrana unei bule - mmm...ulticolore... Prajitura preferata devine viabila. S-o ajut… Larva trece mai intai prin stagiul de nimfa. Lasam sacul la o parte, trebuie sa fie din rafie si nu panza, pentru ca se zgarie coconul sau se rupe traista. Asa spune scoala vietii. Detaliile conteaza. Ea, nimfa, care nu s-a multumit sa i se rupa traista la jumatea vietii, imita stramb destinul, intoxicandu-se de favoruri fals cuvenite. Adolescenta dicteaza intr-o limba a ei mazgalirea cu varf rupt si goliciunea liftului abandonat. Solistii organici se pun de acord cu privire la infinit. Zero ramane subestimat. Improvizatiile, liberul arbitru se lovesc de refuz unanim prin neprezentare. Un ceai… Copiii oare ce-mi fac?... Bunicul e... in plen. Bretonul chinuit sfideaza. Suntem in plina glorie. Zilele libere… De dorit, nu mai mult... Te astept. Acum zece ani intindeai latul paganesc peste bretonul meu nu mai putin chinuit. In loc sa-ti pun piedica, te-am trecut pragul. Inca mai arati ca o fetiscana, iar eu... sunt fara acoperis, geamuri opace inchise-deschise la-ntamplare, cand tu nu esti... Cel-mai-mic? O portocala trandafirie intre asternuturi ce intarzie sa se termine. As asculta cu tine casa cu inertia ei incapatanata de nu se misca niciodata din acelasi loc… Tu si eu... Te-as imbratisa patimas cum nimeni nu stie. Lasa… Poate te trezesti… Poate vine cineva la usa… Tu sa stii ca esti al meu anume pentru un motiv, desi nu-mi apartii intreg si te voi pierde treptat, aproape sau definitiv… Ma-ntreb cum e, fara nesansa de a mai creste necontrolat – ai clipit si te uiti dupa fete oachese, te-mpiedici de trotuar… Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca, maine-poimaine, o sa ai unul al tau si te loveste in moalele capului un punct de vedere cam necopt: e alt om, e un om nou… Bine-bine, si cu mine cum ramane? A! Da. Raspund, duc grija… In concluzie, am dreptul sa tac. Am fost copil. Loviturile in moalele capului au darul sa nauceasca uneori, asculta la mine ca sunt un pic si-mai-mare… nu chiar cel-mai-mare, dar suficient... Noi, ai tai parinti, incercam sa te aparam – fiecare in felul sau. Mama vrea sa fii cineva in societate, sa-ti stii scopul. Eu… vreau sa gandesti liber si corect. Toti vor ceva de la tine, pentru tine. Mi-e teama de ziua cand va trebui sa decizi singur in favoarea ta. … Melci sangerati dorind lovesc un geam spart, maruntaie de suflet aruncate cu ovatii Norocului. Un mod sigur de a creste in calitate de balaur. Fiul mai deloc, tatal cu verbele si adverbele lui neologice, chiar bunicul senil, toti arunca la tinta cu ceea ce dialectica ar numi proiectii in trecut si viitor ale prezentului personalizat – da… Fiecare are caroul lui de geam taiat ingineric. Tinta? Fiul o stie cel mai bine, de obicei e una si buna. Tatal? O stie si el, dar fiindca e la varsta la care-i plac altfel de jocuri decat cel cu mingea, si pentru ca oricum nu stie sa aranjeze cuburile de lemn, el face descoperirea apriorica a tintei aditive. Tatal e mereu un om si mai complicat. Cel mai complicat. Spre deosebire de fiu, care nu le-a studiat inca, el a uitat multimile, dar le intuieste din bun-simt. Nu poti avea o singura tinta, sau daca da, nicidecum nu-ti ajunge un verb, oricat de predicativ. Sa nu exageram, insa. Mama stie sa faca fraze, da... Nu le intelege nimeni cateodata, dar are intotdeauna dreptate. Sotul ei preaiubit vine doar cu propozitiile principale si i le da la corectat si completat. Asa, viermele de matase din sanul familiaceelor are matase de dat peste cele mai fanteziste pronosticuri. Faptul ca el da matase pro bono face dialectica sa se incline pana la aplecare, maturand din ciot de coada. In lantul productiei, ce se poate face din cea mai fina… aceeasi matase, admitem - croita desavarsit pentru umerii de marmura ai unei nimfe antropoide? Ignoram metafizica deocamdata. Ea e parintele improvizatiei, intrucat spune din start “nu stiu exact ce si cat, dar este”. Metafizica provine din curiozitatea primului stramos al lui Dalai-Lama. Un om cuminte. Prea cuminte pentru un curios fara mijloace de investigatie. Atata era de intelept acel om fata de toti cati exista oameni si vor fi, incat s-a sfintit automat si astfel a cumparat timpul sa se intrebe “de ce”. Intrebarea pe care o descoperise, nefiind retorica si negasindu-si extreme, a devenit de fapt o mare vecinatate a gandirii lui in fraze necioplite. Si dupa el, tot Tibetul. Sa fie genetic? Din Tibet n-a venit nimeni de capul lui. Cine pleaca nu se-ntoarce mult mai destept decat unii care se presupune ca nici nu vor pleca asa departe cat or fi. Cum, deci, a devenit barba lui Lama lider de generatie de generatie?... De generatii, n-a mai pierdut statutul… Si pe buna dreptate… Opinii interactioneaza, dand un rezultat neconvential - cu iz de altoi. Doua capete, niciodata insumabile, dau mai multa opinie si mai buna decat unul. Daca asculti cu atentie, cineva va avea mereu bretonul ciufulit de casca prea stramta pentru o frunte asa mare peste o minte atat de neastamparata, tutorele viitorului asa de nesigur ce trebuie domesticit! Iar daca privesti cu politicos de indelunga concentrare, vei vedea un om, nu cel mai bun, dar... daca ar fi acolo, langa tine, pentru un motiv… a pierde benevol aproapele… omul care sta sub nasul tau… a cui eroare ai zice ca este? De ce, de ne-ce, nici metafizica, prin urmare, n-a putut sa stea acasa, lansand tentative de schimbarea domiciliului. Ea insa se intoarce singura in barlog, fiindca omul e o dihanie prea dificila. Faca ce-o sti, daca educat nu vrea sa fie. Pesteri mai sunt… Bineinteles, nu se stie exact cate, si daca mai exista altele in formare. Pe deasupra, nici factorii lor de influenta nu pot fi cuantificati. … Bunicul a luat atitudine si a murit. In afara de oase, nu se stie ce-a devenit el. Suntem propria constiinta colectiva. Avem si atribut de recenzie?... Hai, totusi, cu el la enumerare. Batranii se vad ca pe niste fulgi de gaina. Sa nu ne miram daca mai au si dreptate, cu o julitura pe soldul stang al calculului. Nu te poti compara cu obiectele, oricat de tentant s-ar dovedi. Oricum. In anii pe care i-a trait, bunicul a aflat lucruri de nepovestit. Cat mai am pana acolo!... Stiu ca arunc cu melci, dar e meseria mea. Sunt doar fiul unui om. Ma simt codicil al unei ciorne de testament gol pe care-l va fi intocmit cel-mai-mare de cand nu mai facea nimic. Nu-i bai, voi uita cat de curand cum ma cheama. Intr-o buna zi, am sa devin parinte. Astept si ma intreb. Acum pot. Am crescut, Dada… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE