PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ISTORII ... Text postat de Liviu S. Bordas ISTORII ... - Gheorghe Ghe Ion! Din grupul de ţărani speriaţi se desprinse o umbră. Părul vîlvoi, privirea speriată căutînd parcă sprijin la cei dindărăt. Se opri în uşa postului, izbit de duhoarea de transpiraţie, sînge şi urină. Un pat de armă între omoplaţi îl lungi pe podea. - Grijania şi închinarea mamii mătii!... Vrei pămînt, ha?... Bocancul greu al şefului de post i se propti între coaste. Icni scurt, iar ploaia de lovituri îl năuci... După un sfert de ceas, doi jandarmi cu chipurile congestionate l-au tîrît înapoi în curte. L-au lepădat ca pe un sac pe grămada de lemne. Viaţa se scursese din el. Doar din cămeşoiul plin de sînge mai urca în aerul rece un abur... În uliţă, dincolo de gard, Maria, femeia lui, cu o mînă ţinîndu-şi basmaua la gură, cu pîntecul abia încăpîndu-i în zdreanţa cu care-şi înfăşurase şalele, bocea stins, cu gîndul la pruncul pe care avea să-l aducă pe lume. Pe deal, ultimele flăcări de la conac lingeau cerul întunecat al acelui început de an 1907. - Gheorghe Ghe Ion! Cu căciula frămîntată în mîinile noduroase, omul ieşi agale din mulţime. - Prezent... Şeful de post îi arătă, cu o mişcare scurtă a capului, uşa. Intră ferit, cu capul plecat, în încăperea mică, duhnind a mahorcă. - Semnează! Privi la cel din faţa lui, aşezat la masa pe care, lîngă sticla de vin şi cîteva pahare soioase, zăcea un vraf de hîrtii. Îi întindea un toc pe care tocmai îl muiase în cerneală. - Semnează! Că doar n-o să stau toată ziua în văgăuna asta de sat! Omul se codi... Întinse mîna, apucă tocul cu degetele tremurînde, îşi roti privirile prin încăpere, căutînd parcă un sprijin... - Păi eu... Pămîntul ăsta abia l-am căpătat... cu reforma... Am zis că nu l-aş da... că nu-l dau... Apucă doar să mai audă icnetul şefului de post, ridicînd arma. Patul de puşcă îl izbi între omoplaţi. Se prăbuşi în genunchi, şi tocmai cînd dădu să se întoarcă, bocancul greu i se înfipse subsuoară. - Grijania cui te-o făcut! Nu-l dai, ha?... A semnat într-un sfîrşit, cînd a simţit că măruntaiele din el stau să se fărîme. A semnat cu mîna tremurîndă, fără să înţeleagă nimic din ceea ce i se întîmplă. A ieşit pe uşă împleticindu-se şi s-a prăbuşit în mijlocul curţii. Maria, femeia lui, cu burta la gură, plîngea tăcut. L-a ridicat, l-a sprijinit şi s-au strecurat amîndoi, ca două umbre, în josul uliţei. Pe deal, zidurile afumate ale vechiului conac sclipeau stins sub soarele acelui început de an 1957... - Gheorghe Ghe Ion! Omul privi în jur, parcă nevenindu-i să creadă că şi-a auzit numele. Rosti un prezent timid şi se aşeză înapoi în bancă. În jurul lui, avocaţii îşi fîlfîiau robele, citeau din acte îngălbenite, vorbeau, vorbeau... Se întrebă ce caută el acolo. A, pămîntul... Sigur că era al lui. Fusese al tatălui lui, Gheorghe Ghe Ion, mort în 1957... Fiul lui Gheorghe Ghe Ion, mort în război, pe Nistru, care la rîndul lui fusese fiul lui Gheorghe Ghe Ion, mort în 1907, în răscoala de pe moşia lui Marghiloman. Marghiloman... Parcă aşa îl cheamă şi pe ăsta cu care se judecă... În jur, avocaţii îşi fîlfîiau robele. Şi vorbeau... Cînd a ieşit din sala de judecată, era năucit. Maria, femeia lui, îi căută privirile, dar el şi le feri. Nu voia să vadă în ele că pierduse. Pămîntul... Ce să mai facă cu el? Cui să-l lase? Pieriseră pentru el atîţia Gheorghe Ghe Ion... Iar el era ultimul. Ajunse în sat la orele serii. Pe deal, umbrele zidurilor conacului de altădată zgîriau cerul acelui început de an 1997... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Aurel, ai acordul meu. Cu o condiţie: undeva, jos, în dreapta, să-mi apară şi mie numele. :)) Mulţumesc pentru premiu. E cea mai mare distincţie pentru literatură pe care am primit-o vreodată! :) Multumesc de aprecieri.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-12-26 11:03:14               Liviu, dacă vreodată se va face un monument, un mausoleu al ţăranului român textul tău şi numai el ar trebui să fie acolo săpat în marmură. PENTRU MINE ESTE CEL MAI BUN TEXT AL ANULUI. Te rog să primeşti de la mine un premiu de excelenţă virtual. Premiul Aurel Ganea pentru profunzime, adevăr, substanţă şi atâtea altele... Te rog să-mi dai voie să-l public în jurnalele buzoiene. La noi până şi publicaţia Poliţiei publică literatură.   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-12-26 10:45:49               Multumesc, Liviu, inca o data. Peste noi este un blestem, peste tara asta toata. Asa cred, asa simt eu. Ardealul vostru a scapat. Ragatul nu! Vreau sa mai discutam si sa nu ocupam spatiul site-ului. Adresa mea corecta este:[email protected]; mai am una:[email protected]. Un telefon: 0729913699. La multi ani!   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-12-25 20:06:30 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Nu e un blestem, Aurel. Sau, dacă este, acel blestem suntem noi... Nu ştiu dacă avem puterea să schimbăm ceva. Sau, mai exact, nu cred că putem schimba ceva, chiar dacă unii dintre noi simt în ei acea putere. Cîndva, citind o interpretare a Mioriţei, m-a înfuriat ceea ce mi se părea un mod simplist de a gîndi: romanul este prin excelenţă fatalist. Acum, analizînd mai atent afirmaţia, aproape că sunt de acord cu ea... Nu mă aşteptam ca textul meu să găsească un asemenea ecou în sufletul unui cititor. Îţi mulţumesc pentru sinceritate. Mi-ar face plăcere să comunicăm. Mi-ar face o şi mai mare plăcere ca această comunicare să aibă rod. Nu numai în ceea ce ne priveşte, ci şi în privinţa posibilităţii de a schimba ceva. Oricît de puţin. La Mulţi Ani şi ţie, Aurel Ganea. Inginer, popă, mason? Ce contează. Eu văd în tine omul. Încă odată, mulţumesc.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-12-25 13:19:27               Este un blestem peste noi, Liviu, de care nu stim nici cind si nici cum vom putea scapa. Textul tau, atit de simplu, de direct, de adevarat, mi-a naucit sufletul si trairea. Eu, Aurel Ganea ,iti multumesc pentru acest text. Liviu, sint inginer, popa, mason - ei si! Ardeleanule, vrea sa mai discutam! Poate vom putea scHimba ceva in lumea asta strimba.Multumesc, prietene, pentru un text adevatat! Comunicam: [email protected] La multi ani, frate Liviu!   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-12-25 11:28:50               Doar istorie, Raluca. Mereu repetată. Ca un blestem, cum spunea mai jos Aurel Ganea. Sărbători fericite.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-12-23 23:05:50               Istoria uciderii... precum o muţenie cu un fior de gheaţă pe spate. Raluca   Postat de catre Raluca Oprita la data de 2006-12-23 16:53:07               Vă mulţumesc. Tuturor, şi fiecăruia în parte. E un text care m-a durut cînd l-am scris. Care mă doare şi acum, cînd îl recitesc. L-am scris pe nerăsuflate, fără să-l gîndesc, fără să-l cizelez. Împins parcă din spate de durerea tuturor acelor Gheorghe Ghe Ion veşnic oprimaţi de-a lungul vremurilor. Veşnic înşelaţi în aşteptările lor. Un An Nou fericit tuturor.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-12-22 10:50:18               Felicitări, Liviu, pentru un text profund prin semnificaţii, scris cu năduf şi cu har. O tragedie uriaşă şi nemeritată a ţăranului român prinsă atât de inedit. Mă întreb mereu, de mulţi ani, dacă peste ţara asta nu este vreun blestem. Îţi mulţumesc pentru acest text. Crăciun fericit şi LA MULŢI ANI,Liviu!   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-12-22 09:25:20               Exceptional text.   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-12-22 09:24:30               textul tău m-a trezit şi mi-a dat un chef de a scrie... m-a inspirat! felicitări! cu drag, mălin   Postat de catre Malin Stan la data de 2006-12-22 09:01:31               "noi vrem pamant"...noi nu vrem sa ne dam pamantul...nu, pamantul nostru nu ni se mai da...parca, cel 1997, este cel mai condamnat...### Liviu Bordas, cata utopie in chiar pamantul acesta, pe care calcam... ganduri bune la sfarsit de an, ardeleanule, sanatate, sanatate, sanatate! "la multi ani!" c u in 2007, goia-nevoia   Postat de catre nula nada la data de 2006-12-22 04:14:27               Liviu, Anda are dreptate. Uite că nici eu nu ştiam că din verbe simple, arcuite sub trei arcade rostuite după reguli ştiute de tine (1907, 1957, 1997) şi intuite de lector, pot fi scrise, cu un asemenea talent, "Istorii". Felicitări! Ingada.   Postat de catre Elena Munteanu la data de 2006-12-21 22:57:03               Liviu, nu pot să spun decât că e dureros de adevărat! Nu ştiam că eşti şi un prozator aşa de înzestrat! Votez!   Postat de catre Anda Andries la data de 2006-12-21 22:37:22               Liviu, un text profund, un text cu greutate... Nu am ce sa spun mai mult... Votez... Impresionat... cu stima petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-12-21 22:33:24	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE