PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Andrei Petre cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Încă.. Atunci când nu va mai fi, nu va mai fi posibilă decât gheaţa, un timp, apoi, nimic. Eşti o minte în căutarea sensurilor. Libertatea e o condiţie în sine a existenţei. Vreau să simt liber, să acţionez liber, să mor, dacă, se poate liber. Cum am mai spus, venim în lume cu o moştenire genetică şi ancestrală. Tot ce există apoi acţionează asupra noastră la un moment dat. Mai întâi familia, cu bagajul ei de cunoştinţe şi frustrări, optimism, realizări, apoi prietenii, dascălii, biserica, televiziunea, radioul, presa, cărţile, cunoaşterea adevărată, deşi nimeni nu poate să spună că e cea adevărată, la care ajungem târziu, de vină fiind distanţele şi modul în care se face cercetarea ştiinţifică în statele sărace. Omul ca individ unic în elementul său nu există nici în cazul pustnicului. Nu poţi fi singur, dar poţi încerca să trăieşti demn în condiţiile care ţi se permit, la urma urmei, nu putem determina totul. Dependenţa de spaţiul protector e normală, e indusă de teama că echilibrul atât de fragil al sistemului nostru existenţial la scară macroscopică se va rupe la un moment dat. E şi aceasta o teamă ancestrală. Va trebui, desigur, să învăţăm să trăim atât cât e, cu fericire. La urma urmei, floarea nu se întreabă niciodată de ce i-a fost dat să trăiască doar o zi. Cerşetoria e un fenomen determinat de lipsa locurilor de muncă, de lipsa de preocupare a celor din funcţiile cheie de a da oamenilor şansa să trăiască, nu să-şi târască trupurile în mizerie pentru a exista. Şi cum vezi, din nou dau vina pe colectivitate. Şi am dreptate. Omul nu poate trăi singur, e aceasta o moştenire de la rudele noastre maimuţe, şi nu poate fi lăsat în voia Domnului atunci când nu-şi găseşte orizontul. Fiecare în parte trebuie însă să fie conştient că e om, deci o fiinţă raţională superioară (probabil), şi să facă din asta un echilibru între mândria lui existenţială şi nevoia celorlalte elemente ale existenţei de a trăi la fel de binemeritat. Un text bun de meditat. Votez. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-12-02 05:43:15               cornelia, multumesc pentru vizita si pentru cuvinte... ma bucur ca ti-a placut... spatiul intunecat, bezna aceea, poate fi de multe ori atat de frumoasa... te mai astept cu drag petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-12-01 20:22:54               Poţi mai mult în această direcţie, descoperă, înţelege. Mi-a plăcut textul, iar fotografia parcă explodează de lumină, după o incursiune în bezna gândirii omeneşti. Dar printre acele cuvinte nu am simţit firul tău luminos, doar o revoltă în spaţiul întunecat.   Postat de catre cornelia claudia iakab la data de 2006-12-01 18:14:33	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE