|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
gabi schuster |
|
|
Cerul înalt desenat cu nori ºi luminã
pãmîntul verde ºi negru brãzdat de case
uneori luna cînd soarele trece deasupra
liniºtea pãdurilor
pãdurile strãine pãdurile de acasã
aceeaºi liniºte aburind dintre trunchiuri
ridicîndu-se ºi învãluind faþa lunii
trupul meu golit cãtre cer
ºi Înãuntrul ascultînd simultan roua
ce picurã foºnind
în grãdina mamei.
þipãtul pãsãrii doboarã visarea
sufletul se sfãrîmã casant
ºi privind cioburile, ochiul meu trist
numãrã: casa de aici, casa de acasã,
Casa !
încolþeºte jos leuºteanul strãin
ºi ciorba strãinã se rãceºte pe masã
palma rãnitã
se retrage în buzunarul de la piept
unde inima se scaldã în dor de acasã.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daca ai elibera acest poem de cele cateva imperfectiuni, unele adevarate clisee, ("linistea padurilor", "fata lunii"; nici "gradina mamei" si nici "tipatul pasrii" nu se simt prea bine!)poemul ar putea capata in valoare estetica dincolo de mesajul frumos, admirabil de frumos care contrapune "leusteanul strain" leustenului pe care inima il viseaza si il cauta. Acel leustean care va fi amprentat pentru totdeauna "eul" astfel incat "palma rãnitã
se retrage în buzunarul de la piept
unde inima se scaldã în dor de acasã"
Eu ti-as sugera sa citesti si o varianta, din care, cu permisiunea ta, (ai postat intr-un atelier literar unde posibila foarfeca poetica a lectorului poate fi indreptatita) am incercat sa "scot" ceea ce era in plus si, poate, nepotrivit:
"Cerul înalt desenat cu nori ºi luminã
pãmîntul verde ºi negru brãzdat de case
uneori luna cînd soarele trece deasupra
liniºtea
pãdurile strãine pãdurile de acasã
aceeaºi liniºte aburind dintre trunchiuri
ridicîndu-se ºi învãluind luna
trupul meu golit cãtre cer
ºi Înãuntrul ascultînd simultan roua
ce picurã foºnind
în grãdina mamei.
þipãtul pãsãrii doboarã visarea
sufletul se sfãrîmã casant
privind cioburile, ochiul meu
numãrã: casa de aici, casa de acasã,
Casa !
încolþeºte jos leuºteanul strãin
ºi ciorba strãinã se rãceºte pe masã
palma rãnitã
se retrage în buzunarul de la piept
unde inima se scaldã în dor de acasã"
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-03-01 04:16:04 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ma bucur ca ai avut rabdarea sa-mi scrii.
Poezia trebuie citita in cheia emigrantului.
A celui pentru care "acasa" inseamna locul unde s-a nascut, iar casa este un nume generic, ideea de casa.
Gospodaria este intr-adevar neelucidata, sufletul se afla sfisiat intre patria de nastere si patria de imprumut.
cu simpatie, gabi |
|
|
|
Postat
de catre
gabi schuster la data de
2005-02-25 14:41:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
'casa de aici , casa de acasa'..
dupa mine un lucru este putin nepus la punct si anume: leusteanul si metaforele de aici , leusteanul si 'trupul tau golit catre cer'..
poezia e frumoasa , insa titlul da impresia de gospodarie neelucidata..
cu drag,
cynthia
|
|
|
|
Postat
de catre
ioana mischie la data de
2005-02-25 12:10:51 |
|
|