PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Andrei Petre cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   in primul rand vreau sa imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului... Liviu, ai dreptate intr-o oarecare masura... trebuie insa cred eu sa avem capacitatea de a privi din cand in cand si obiectiv, chiar daca asta inseamna de multe ori putin cam dur... Valeriu, multumesc mult... Mariana, intradevar, mare adevar ai spus, soarele rasare pentru toti, insa nu toti au capacitatea de a il vedea... Aceasta este frumusetea vietii... E pacat ca oamenii nu inteleg ca exista ceva special chiar si in suferinta... inca o data, va multumesc pentru vizita... va mai astept... cu mult drag petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-11-15 07:57:30               Soarele răsare pentru toţi, Andrei, dar nu toţi îl vedem. Unii din cauză că nu văd, alţii pentru că sunt paralizaţi sau în comă, alţii în adâncul pământului căutând bogăţia pentru alţii, alţii trăiesc în pămînt pentru ca alţii să trăiască sub soare, alţii pentru că răsare prea târziu. Plin de învăţăminte textul tău, dar cam dur. E bine să privim şi lacrima din ochiul seamănului aşa cum o privim pe cea din ochiul câinelui bolnav. Nu suferim pentru că vrem, în destul de multe cazuri, ci pentru că suntem sensibili în faţa neputinţei noastre şi a celorlalţi de a trece prin momente grele. Poate pentru că ni se pare nedrept mereu să vedem suferinţă. Corneliu ce mai face, dacă tu scrii eseuri? Ai scris frumos. Votez O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-11-13 21:05:03               mă gândesc la Cioran la ceea ce ai scris aici şi cred că fiecare vede în felul lui suferinţa face parte din semnele că eşti viu?! scrie, scrie înainte...   Postat de catre Barbu DG Valeriu la data de 2006-11-13 19:13:41               Andrei dragă, eu cu textul ăsta al tău aş avea doar trei probleme. Una ar fi aceea că membrii e de fapt membri, oricît e ei de mulţi. :) A doua ar fi aceea că de atîta fiinţativ cît am găsit în aste rînduri trece textul în nefiinţă prin sufocare... Iar a treia, că mai era una, cum spuneam mai sus, e aceeea că nu toţi cei care suferă fac din asta o plăcere. Adică, nu suferă pentru că asta şi-ar dori. Masochismul nu e la îndemîna tuturor. Ci mai degrabă la îndemîna celor cărora viaţa le-a cam pus în traistă. „Suferi pentru că vrei! Nu te poate ajuta nimeni.” O jumătate de adevăr în citatul ăsta. În a doua parte a lui. Nu pentru toţi soarele răsare în fiecare zi.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-11-13 17:29:55	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE