FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Vladimir Negru
în acest adãpost de iarnã
aud cum oasele-mi cioplesc în stanci de ceaþã cãutarea
înºirând serafimi îndãrãtul cerdacului cu muºcate
într-o atingere misticã a umbrei
þi-am uns buzele cu sângele celui ce aleargã
pe miriºtile pârjolite ale farmecului
îmbrãcând una câte una mãºtile consacrate
iubirii
timpului
depãrtãrii

ca intr-o poezie bolnavã de idee
lucrurile atinse se adulmecã în sensuri
ascunzând mirosuri între cuvinte
mai rãmân icoanele din care ne facem pernã
iscodind în nopþi fãrã lunã pustiul
degetelor strânse la pieptul pãrãsit de inimã

în acest adãpost de iarnã
lumea se sfârºeste în sine
himerã purtând dorul de primãvarã al muntelui
spre patima albastrã a mãrii
cu sufletul prosternat spre rãsãrit
te pierd în noaptea cheilor duble
regãsindu-te spre dimineaþã femeie
locuind jumãtatea unui pat neumblat
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE