PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Andrei Petre cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Va multumesc pentru comentariile voastre lungi, eseuri la randul lor, va multumesc pentru ca scoateti in evidenta alte aspecte ale acestei probleme, va multumesc ca ma ajutati sa ma lamuresc, va multumesc ca sunteti aici si cititi si completati... va multumesc... si va mai astept... intotdeauna cu placere... petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-10-21 00:17:36               Sunt de acord cu "manifestul" tău pentru cultură. Una dintre marile nenorociri ale lumii post-moderne, în care încercăm şi noi să intrăm, nu mai este profitul - asta a fost în sec. XIX şi XX - ci consumul, noua religie a societăţii occidentale. Profitul a ajuns pe planul doi, a devenit un mijloc pentru împlinirea primului. Consumul este ultima ideologie a unei societăţi care nu mai are ideal. Consumul a devenit o conduită activă şi colectivă, o constrângere socială, o morală, o instituţie. Societatea de consum este una de învăţare a consumului, de dresaj social în privinţa consumului. Zeul omnipotent al consumului este publicitatea; mass-media îi este aservită în totalitate. Consumatorul occidental vrea cantitate la un nivel calitativ acceptabil, stabilit prin norme ( ISO 2000, de exemplu) şi mai ales produse la modă. În fond şi actul cultural are o dimensiune mercantilă, altfel artistul ar muri de foame. Afirmaţia "artiştii nu pot fi capitalişti" este frumoasă, înnobilantă, dar discutabilă. Autorul unui best-seller este un capitalist sadea. Vinde, este adevărat, un alt fel de marfă. Dar vinde şi câştigă. Şi după aceea se înscrie în alaiul post-modern al consumului. Există, barbarizând, şi profit cultural. Acceptând banalitatea unei definiţii a profitului - diferenţă dintre încasări şi cheltuieli, putem extrapola; ce investeşte un autor? Talent, muncă, astea s-ar putea trece la cheltuieli. Şi la venituri: satisfacţie, succes, dar şi bani. Produsele culturale autentice au devenit şi ele marfă. Acuzăm degeaba televiziunile. Ele vând marfa cea mai ieftină, vând surogate sau aproximări culturale. Nu sunt de acord cu ideea ta despre raţiune ca fiind conotaţia culturală a sacrului. După mine o asemenea conotaţie este talentul. Raţiunea este cu totul altceva:facultate a omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor. Dar, una peste alta, mi-a plăcut această lecţie a ta de non-marxism cultural, de fapt un manifest care îndeamnă la meditaţie.   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-10-20 08:55:26               De acum inainte soarta mea nu depinde decat de mine: e imposibil sa invinuiesc o instanta exterioara pentru esecurile si greselile mele. Pascal Bruckner - Tentatia Inocentei ,, Astăzi, într-o societate profund desacralizată, se naşte o nouă religie, un nou cult. Profitul şi cursa nebunească după puterea iluzorie pe care acesta ţi-o oferă, iată câteva dintre coordonatele principale şi principiale ale acestui nou mileniu. Majoritatea acţiunilor este subjugată acestor ţeluri, care se transformă încet în stări, în arhetipuri inefabile, devin parte a fiinţării... Oamenii au în vedere scopul, se concentrează numai asupra deznodământului şi uită să trăiască, să acţioneze cu adevărat. Produsul este un rezultat al acţiunilor creatoare, nu poate fi definit aprioric. În momentul în care impui etaloane, deteriorezi procesul constitutiv. Actul de creaţie trebuie să fie liber, spontan, imprevizibil, actul de creaţie trebuie să se materializeze prin surpriză. Banda rulantă nu va fi niciodată creatoare de artă, cei care creează având scopuri precise nu vor reuşi niciodată să lase în urmă excepţionalul. ‘’ Imagineaza-ti ca au existat societati mult mai desacralizate decat a noastra. Societatea gentilica spre exemplu. Din comuna primitiva pana astazi profitul sau oricum s-ar fi numit el a transat progresul mileniilor. Fireste ca oamenii urmaresc scopul. Finit cum este declamat de atei infinit cum il propovaduiesc bigotii. Produsul este axiomatic a posteriori, tinere domn. El disjunge experienta. Creatia topeste in creuzetul ei fapte, trairi dar si amintiri. Plus efortul mnemonic al autorului. Este drept ca actul creatiei trebuie sa fie liber ( deja sugerezi un truism) dar el are la baza gestatia in care spermatozoidul, adica creatorul, impune codul genetic al creatiei fie ea capodopera sau postare limitrofa literaturii. ( Scuza-mi creator – creatie) Un autor de care sigur ti-e drag, M Cartarescu a scris ,, De ce iubim femeile ‘’ animat de un scop : pecuniarul. Si a reusit. ,,Masa înseamnă în primul rând un nivel cultural minim. Eterogenitatea asociaţiilor de indivizi, caracterul esenţialmente individual al fiecăruia dintre noi, solicită creatorilor interesaţi de câştig, mobilitate. Pentru a obţine profit, creatorul sacrifică idealurile, ideile, ajustându-şi mesajul, pentru a reuşi să satisfacă cererile generale, contradictorii chiar în esenţă. Mai multe vârfuri muntoase de înălţimi diferite, pot fi egalizate, dar doar în jos, prin distrugere. La fel, mai multe cerinţe culturale, de factură diferită, pot fi satisfăcute, însă doar printr-un nivel minimal, esenţialmente inferior nivelului optim. Şi iată cum, pentru a fi pe placul publicului, creatorii renunţă la un întreg fond ideatic, ajung să îşi nege însăşi esenţa fiinţativă. Asistăm la o masivă vulgarizare, mascată de idealurile prefabricate ale noului mileniu. Astăzi tot ceea ce înseamnă valoare poate fi evaluat prin bani’’. Dragule, masa inseamna oamenii care pot infaptui revolutii, razboaie pentru neatarnare, masele sunt cele care schimba sisteme. Masa inseamna folclor tinere domn. Iar daca elita are locul cumparat in istorie, ea este scuipata de verbul sugubat al lui Mos Ion Roata. Pentru ca masa asta de care vorbesti atat de peiorativ traieste si simte. Nu e o structura amorfa. Abstracta. Parisul scolilor inalte a fost eludat de alfabetizarea facuta de un Cuza si de ce nu de un Ceausescu. Creatorul scrie pentru bani. Este clar. O face ca Sandra Brown. Dar acel creator care scrie pntru bani nu ajusteaza nimic. El se vinde si gata. Asa simte. Daca ar gandi altfel decat mercantil ar scrie altceva. Vulgarizarea ca doctrina consumista cred ca a experimentat-o Coelho. Cu toate ca in scrierile lui se vede semiotica lui Eco. Dar asta e o poveste lunga. Picasso a fost cel mai bogat pictor. Nu a avut valoare. ? Hârtiile, elemente efemere, au devenit fundamentul social, acceptat în mare măsură de toţi. Şi non-acţiunea înseamnă tot renunţare. A nu acţiona poate de multe ori să fie acelaşi lucru cu a acţiona greşit. Să înţelegem asta şi să învăţăm să ne apărăm punctele de vedere, să învăţăm să fim noi înşine, să învăţăm să nu rămânem captivi într-o paradigmă eronată doar pentru că vrem cu orice preţ să urmăm modelul celorlalţi, doar pentru că vrem cu orice preţ să fim acceptaţi de ceilalţi, nu trebuie să coborâm ştacheta doar pentru a îi lăsa pe cei mai puţini înzestraţi să pătrundă pe sub ea. Cultura nu trebuie să fie vulgarizată pentru a fi accesibilă, pentru că rolul culturii este să îi facă pe oameni să se autodepăşească. Nu trebuie să le oferi totul pe tavă, trebuie să îi inviţi la căutare pe cei ce vor să afle mai mult. Aici o iei CTA sic pe campii. Nu distrug muntele pe care crezi ca te-ai cocotat. Dar aluneci in sofism. Lansezi o tribulatie devastatoare vorbind de ,,ceilalti ‘’ ca despre niste proscrisi, fara a sugera tara de care tu te prevalezi. Rolul culturii este sa civilizeze iar civilizatia pentru a progresa nu are nevoie de criptari . E drept, are nevoie de lideri-vectori, de genii, dar are nevoie si de mase pentru a fi propagata. Cultura e formata si de Kant dar si de Toma Alimos. O rasa superioara, elitista, seamana cu o ideologie care a creat Holocaustul. Vulgul este magma din care vulcanii erup. ( Asta asa sa dvin patetic) ,,Ştiinţa popularizată nu mai este ştiinţă adevărată. Nu muntele trebuie să vină la Mahomed, ci Mahomed trebuie să se ducă la munte dacă vrea cu adevărat să ajungă la el. Aceasta este calea firească a acestei lumi, aceasta este lecţia pe care omul trebuie să o înveţe atunci când priveşte în jur. Nu trebuie să încurajăm mediocritatea, nu trebuie să încurajăm limbajul facil, nu trebuie să încurajăm banalitatea. Niciodată nu vor fi create opere de artă prin intermediul banalităţii, niciodată un limbaj vulgar nu va reuşi să enunţe mari adevăruri. Rafinamentul conţinutului este cel mai bine exemplificat de rafimentul exterior. În absenţa acestuia din urmă, judecăţile cele mai elevate sunt în van. Gânditorul care nu ştie să devină la nevoie un bun orator nu este un gânditor înţelept. Asaltul mundanului a destabilizat componenta sacră a vieţii omului. Miturile şi-au pierdut de mult componenta simbolică, sensurile ascunse nu mai sunt căutate, societatea se bazează în exclusivitate pe învelişul exterior, superficial. Intruziunea bruscă a sacrului (şi atunci când spun sacru mă refer la conotaţia culturală a termenului, la acea calitate pur omenească care ne ridică deasupra oricărei alte fiinţe vii – raţiunea) în profan se rezumă la existenţa televizorului. Oamenii refuză să mai sintetizeze informaţia, ei vor să primească totul de-a gata, ei vor să nu mai facă niciun efort de înţelegere. Formatorii de opinie deţin controlul, însă, din păcate, şi ei la rândul lor refuză să îşi asume misiunea de culturalizare, refuză să “formeze” un public nou, mulţumindu-se să se complacă în această redundanţă distrugătoare. Nimeni nu încearcă să evadeze din această stare de somnolenţă culturală, pentru că toţi au, pentru moment, “lucruri” mai importante de făcut...’’ Uneori scriitori ca H Read, Joyce, Hemingway, Keroauk, Lowry dar si Ion Creanga si M Eminescu au facut-o. Au scris atat de banal si atat de facil fara a antama neologisme in umilele sale opere incat au devenit genii. Asta cu ganditorul orator m-a dat gata. E cea mai mare tampenie. Vezi Demostene. Miturile draga domnule apartin vulgului. Asta pe care il blamezi asa de inversunat. Iar televizorul este un mit. Peste milioane de ani va fi un mit sacru. E simplu. Ca sa devi formator de opinie intr-o epoca a informatiei diverse cred ca este atat de greu incat postarea unui sofism pe Europeea e chiar un lucru important de facut. ,,Capitalismul înseamnă în primul rând cinism prost înţeles. Pentru a fi mai productiv, pentru a reuşi pe piaţa muncii, pentru a învinge, pentru a fi cel ce reuşeşte, omul îşi sacrifică eul, îşi alterează idealurile, îşi bate joc de fiinţa sa şi de capacităţile intrinseci acesteia. Artiştii nu vor fi niciodată capitalişti, pentru că doar cel care creează pentru el, pur, va reuşi să creeze cu adevărat. În primul rând trebuie să îţi placă ţie, celui care făureşte. Impactul pe care realizarea ta îl va avea asupra celorlalţi nu are nicio legătură cu tine. Imaginea pe care tu o ai în ochii celorlalţi este numai problema lor, şi, atâta timp cât tu eşti mulţumit, atâta timp cât tu consideri că îţi respecţi fiinţa, fii tu însuţi! Cultura nu trebuie coborâtă la nivelul oamenilor, ci oamenii trebuie să se ridice la nivelul culturii. Doar astfel, putem progresa. Cei puternici înţeleg întotdeauna mai mult. Iar când vine vorba de cultură, nimeni nu te poate împiedica să fii puternic. Învaţă să fii puternic, învaţă să fii tu însuţi! Cultura adevărată trebuie să rămână’’ Stangism ne elaborat. Dar te iert. Picasso, Dali, Grass, Twain....artisti au fost saraci ? Rebreanu, Petrescu, Eminescu, au fost saraci ? Chiar Nichita ? E USOR A SPUNE VERSURI CAND NIMIC NU AI A SPUNE.... Cultura, la care cred ca te referi daca nu e inteleasa de mase o sa devina asemeni unui grafitti care si ea e o cultura dar periferica. Restul e sofism pur. Recomand Sociologia Culturii ..... La buna vedere   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2006-10-20 08:50:55               Un mare adevăr în finele eseului: "Cultura nu trebuie coborâtă la nivelul oamenilor, ci oamenii trebuie să se ridice la nivelul culturii." Ce credeţi? Există un atribut, să-i spunem de natură comercială, a fenomenului artistic, care, din nefericire, ar putea avea rol de catalizator în mecanismul de subliminare a nivelului? sau punem totul pe seama conjuncturii şi moştenirii mediatice? Oricum ar fi, inhibitori pentru expansiunea prostiei şi pârghii pentru îngrădirea fenomenului, în opinia mea, exasperant, există. Problema e că nimeni, acolo sus, nu se gândeşte să le folosească. Motivul? Simplu: scad vânzările. Sunt mult prea mulţi consumatori de prostie autentică, iar media deocamdată ştie doar să vândă, nu să-şi formeze o anumită clasă de cumpărători, sau clientelă. A apărut concurenţa până şi la sărăcie, iar intoxicarea, în opinia mea, va exploda, pentru că restrictivii, nefiind subvenţionaţi de statul de pork, vor falimenta. Cauză şi efect. Cu drag, un eseu foarte interesant.   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-10-20 01:43:06 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE