FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  bine draga Jose/fina
am gasit si plastelina
pentru gluma sau marar
sa/ti pun inima pe jar...

cu drag tavy

si miine ne mai cautam...
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 21:36:38
         
 
  nu Liviu nu ca este seara
si prefer sa stau pe-afara
si multam de tot ce-a fost
cred ca-a fost cu dublu rost
unul pentru poezie
altul lumea sa ne stie
dar la cine n-a placut
sa ramana surd si mut

asta spun si noapte buna
doar sageata ne rapuna...

cu drag tavy




 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 21:34:08
         
 
  Tavy, sper sa nu te fi suparat analiza literar-ironica pe care am facut-o textului tau.
Daca te-a suparat, pot sa reargumentez, de data asta numai literar si gramatical. :)

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-08 21:20:26
         
 
  ,,cu drag accept o provocare
cu un mărar la fel de mare``

cu un mărar la fel de mare
refuz! dacă e pe picioare
și foarte, foarte greu, accept
mărar (fie și mic) pe piept

iar într-o noapte fără sori
am să te rog ca să cobori
la Mol, alegi tu, la oricare
să iei ceară depilatoare
 
Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2006-10-08 21:20:09
         
 
  cu drag accept o provocare
cu un mărar la fel de mare
dar trist ar fi să mă dobori
într-o noapte fără ...,sori!

sau pe o luntre eșuată
care n-a visat nicicând
firavă relansare intr-o... apă!

cu sibnceritate
tavy

 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 21:15:09
         
 
  engarde, amice, haide la doel!
e spada mea-ntr-un mare, mare fel!
și la nevoie o transform în coasă
și-ți fac măraru' stivă, tot, în casă :))))

Serge, cu amiciție am postat catrenele:)
Josy
 
Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2006-10-08 21:05:56
         
 
  mulțumesc Mariana și eu mă bucur de amintirile frumoase...
cu drag
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 21:04:04
         
 
  de vrei să ne mai doelăm cinstit
să-mi spui acum: de ce-ai venit
și chiar de ai ceva de spus
eu sincer îți voi da...,răspuns!

acum in ar`ul literar
printre culturi și de ..., mărar!

cu drag
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 21:02:39
         
 
  Ești un dulce. Și doar ți-am spus. Îți place să mă tachinezi acum. Ai noroc. De această dată n-am judecat în pripă, cred!. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-08 21:01:19
         
 
  ,,sau de mai vrei să spui concret ce te aduce,
când intri pe-o moșie, să știi a-ți face cruce...``

citat din autorul distinsului text....etc.

încep, precum spuseși, a-mi face cruci
când intru pe moșia de mărar,
credeam că e atelier, bre, literar
și nicidecum, grădină de lăptuci
din amintiri îți amintești, m-am prins
dar e bataille de jeux? sau text distins?

 
Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2006-10-08 20:51:47
         
 
  erată
la commul 7
se va citii- mulțumesc Liviu de analiza atât de exactă a distinsului...

cu părere de rău
tavy


 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 20:44:13
         
 
  din amintiri acum iau seama că imi amintesc cum îți sta demult năframa...

-Din codru se-aude: bine înțelege!

Tavy, te rog frumos să scrii mai puține strofe și astfel să concentrezi expresia lirică. Am impresia că te risipești cumva. Mai citesc o dată și constat că m-am pripit. Acțiunea curge lin de sus în jos, și n-am pierdut nimic. Deci, puteam să greșesc. Deși n-am greșit, te rog să mă ierți, dacă ți-am dat emoții inițial. Mi se întâmplă de prea mutle ori să judec în pripă un text. Promit să nu mai fiu atât de pripită. O seară plăcută.
mariana fulger [04.May.06 16:44]-

am refascut textul l-am redefinit și uite draga mea steluță, uite ce-a ieșit...

cu brațele pline de trandafiri dragă Mariana o să-ți deschid ușa...

cu drag tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 20:40:02
         
 
  nu recunosc
o trecerea prin gara mea chiar pe tronson
fie jose cât de mică-n unison
se referea la textul altcuiva se pare
sau a gresit orașul sfidând pe cineva
mai mare...

cu drag reformulează-ți doleanța
cu riscul de-ați chiar pierde
importanța...

eu doar amic cu autorul
nu fac parșiv pe dirijorul...

sau de mai vrei să spui concret ce te aduce,
când intri pe-o moșie, să știi a-ți face cruce...

cu drag
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 20:32:15
         
 
  mulțumesc Liviu de analiza atât de axactă a distinsului meu poem al tragismului întruchipat și personificat de un ochi magic și dependent de ilustra și distinsa ...

pace și îți doresc și ție să nu-ți vâjîie capul ca mie când trece o săgeată pe lângă el...
și bineânțeles care cunoscând lemnul nu se teme de pădure...

cu mult respect
tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-08 20:23:39
         
 
  Ai codrul pe-aproape, văd eu. Auzi boncăitul cerbilor și scrii poeme. Frumos, adică e trist și nu-mi place tristețea, dar ai scris bine. Te votez. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-08 19:20:13
         
 
  ioi! bata`l! erata tu! 2009  
Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2006-10-08 17:06:56
         
 
  no! apai draga domule, tu nu vazusi limpede ca eroul cu pricina nu-i altu`, bata`l norocul, decat Jiji al nost` care mana turma pe la anu` 20009 ase!... arza`te soarele de jurist ca tare greu le mai deslusesti p`astea da le zice lirice

tat cu manurile amandoua pe inima si io`s!
 
Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2006-10-08 17:06:28
         
 
  Josefină dragă, mîna mi-i încă pe inimă de la mărturisirea dinainte, și cu ea (mîna) tăt acolo, îți zîc sincer că mi s-o cam aplecat de ermetism.
Zî curat, ardelenește, ce vrusăși să zîci...

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-08 17:03:01
         
 
  Nene Liviu, fugi bre-ndărăt, la Saturnalii
Acolo, printre mitice-nțelesuri
Din loc în loc ,,brodate'' cu eresuri
Vei da de Epopeea lui Becali.
 
Postat de catre hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh la data de 2006-10-08 16:48:51
         
 
  „Zeii-n lupta!” e un poem tragic. Eroul e chinuit de dureri insuportabile de șold și de aprige tăieturi la burtă, în timp ce sună din răsputeri printre cornutele peste care, dacă am înțeles eu bine, este rege. Răzbate însă din versuri nemulțumirea lui că nu are mai mulți supuși, pe care e sigur că i-ar păstori cu pricepere:

cu dor de vânare și-n luptă asmute
lovește și sună printre cornute
își plânge durerea suspină dezastru
doridu-și mai multe...

Apoi, „Zeii-n lupta!” e un poem ermetic încă din titlu. Stau și acum și mă întreb cine era personajul Zeii-n, și mai ales cu cine lupta el. Și pentru care ideal.

Tragismul poemului (și al personajului Zeii-n în același timp) este superb și cu multă durere reliefat de ultimele strofe, în care regele, sugrumat și apoi tăiat la pîntec, moare în chinuri, cu spatele prăvălit peste sînul gingaș al naturii:

doar regele-n codru cu picuri de viață
de spaimă se-ascunde în munți fără gheață

pustiind dor și jale el geme
lat cade pe spate și moare
în pieptul naturii târziu în noapte

Asta a fost vestea rea a poemului, pentru ca apoi să apară, ca în orice poem eroic, vestea bună: tîrziu în noapte, prin păduri, primăvara va ajunge devreme anul ăsta, cu dorul în suflet plîngînd:

primavara devreme de dorul pădurii
plânsă ce-l doare

De remarcat implicarea directă a poetului în această cumplită dramă. Ne-o spune din primul vers:

primăvara devreme și-n nopți cu lună
plină
imi vâjâie codru nu geme doar sună

Da, nu e puțin lucru să te identifici emoțional cu personajul, să trăiești atît de intens drama acestuia. N-am reușit niciodata o astfel de transpunere. O spun cu mîna pe inimă: mie nu mi-a vîjîit codrul niciodată. Poate, cîteodată, capul...



 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-10-08 16:41:01
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23887
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE