FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
Cornelia, tu totdeauna spui multe pornind de la un anume realism psihologic. Eu încerc să simplific. Nu-i înțelegem și nu ne înțeleg pentru că nu avem aceeași structură pisihică (motivațională, opțională, atitudinală). Pentru că ei, cei mulți, optează pe comoditatea lui a fi ca toți oamenii și nu pentru a fi printre cei puțini care s-au ales, s-au desprins de masă, au mizat pe efort, pe un gen de ascetism (simultan asuteritate și exercițiu), pe revizuirea tablei de valori, pe schimbarea de sine. Pe gustul unei vieți bune, autentice - delicate: dificilă pînă la a fi ingrată, fragilă și vulnerabilă pînă la a fi plină de grație. Pe noblețea sufletească.

Blestemul este complacerea în rudimentaritate. Suficiența satisfăcută. Și solidară.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-30 23:02:14
         
 
  ''Cei care nu pot aprecia asemenea experiențe ar cîștiga mult dacă ar învăța să o facă. Dacă nu pot învăța sau nu încearcă să învețe, înseamnă că sînt blestemați într-un fel pe care nici nu-l pot înțelege.” (citatul autorului, cu sublinierile mele)'
Eu cred că noi nu putem înțelege pe cei ce nu pot aprecia frumusețea lucrurilor, pare de necrezut și te asigur că și invers e valabil, le părem duși sau mincinoși. Asta nu pentru că sunt blestemați, pur și simplu nu îi interesează, nu văd nici un profit, iar în unele cazuri întorc ploii spatele pentru că îi udă, iar la subsol e sudoare și feromon fierbinte, hormonul în ring de box, senzații tari epidermale pentru suflete inerte altfel, de gusturile nu se discută.
Foarte puțini, chiar și dintre cei atașați de sacru, adică de tot ce e sublim și are un rost, o armonie crescândă, scapă de calculul interesat: gândirea asta aduce profit, voi avea mai mult noroc, sănătate, etc într-un cuvânt putere. Puțini respiră prin sacru, puțini continuu, pentru că acest lucru înseamnă pulsiuni, plăcere, firesc.
În final e o alegere din tot ce se poate lua în interior, din tot ce se obține ușor sau cu efort, între trebuințe și ordinea lor...universul interior ca și cel mare nu are un început sau sfârșit, e greu de gestionat și puțini au nevoie reală să facă acest lucru. Uneori mă întreb dacă nu cumva pofta vine mâncând. Sau dacă nu cumva există cauze subconștiente pentru care cineva să spună: prefer un drum la biserică decât o plimbare printre lei, prefer un fotbal decât să văd un documentar, prefer miliarde de dolari decât o planetă sănătoasă...
 
Postat de catre cornelia claudia iakab la data de 2006-09-30 21:44:44
         
 
 
Cred că trăirea bucuriei ține de o spontană și candidă resimțire a faptului că totul este miraculos plin de rost, așa cum trebuie și de nevătămat. Accesul la bucurie este însă ecranat (sacrul este camuflat în profan) și trebuie să o aflăm, devoalînd-o. Ea este aproape fără a ne fi la îndemînă. Trebuie să exersăm ca să căpătăm iscusința, destoinicia, deprinderea ei.

Cred că bucuria asta meschină de răul altuia este doar un surogat, un fals, o imitație ieftină, Simona. În schimb, excesul de eticism, poate anula capacitatea de a te bucura.

Dane, Dumnezeu trebuie ajutat. Eu mi-l închipui neputincios și trist. Dar bucuros de complicitatea noastră voioasă.



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-30 16:45:27
         
 
  Fericirea este alcătuită din momente, la fel cum o linie dreaptă este alcătuită dintr-o infinitate de puncte. Iar aceste puncte, alăturate, alcătuiesc în final linia care desemnează fericirea. Este minunat să știm să ne bucurăm de ceea ce ne înconjoară și de cele ce ni se întâmplă. Din păcate, și bucuriile sunt destul de relative, pe de o parte; și, pe de altă parte, foarte subiective. Eu știu persoane care se bucură, de exemplu, atunci când fac lucruri lipsite de etică. Și mai știu persoane care jubilează atunci când altuia îi merge rău. Dar cred că ăsta este un alt subiect...

Eseul tău este captivant, se simte că ai pus mult suflet în redactarea lui; pe mine m-ai convins să caut cartea și s-o citesc.

Cu drag,
Simona

 
Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-09-30 10:54:07
         
 
  Am retinut "Realitatea divină, deși nu veghează la bunul mers al lumii și al treburilor omenești, face ca lucrurile obișnuite, „o ploaie de meteoriți, o simfonie, un rîs sănătos, o poezie, cîntecul unei păsări, un act de bunătate dezinteresată, zîmbetul unui copil”, să fie pline de valoare și, în felul lor tăcut, stăruitor, să dea un sens vieții."

si
"Dumnezeu are nevoie de suflete care iubesc lumea. Bucuria ta este desfătarea lui."

Numai că am așa o impresie că Dumnezeu se desfată cam rar.

 
Postat de catre Dan Norea la data de 2006-09-30 10:02:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE