FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Vladimir Negru
porþi încã pe deget cuiul bombei cu ceas
ca pe un inel de logodnã
acum când labirintul tristeþii mele se mãsoarã în dragoste
îmbrãcat în vânzãtor de leacuri
te voi vizita rostind adevãrul
fãrã sã-mi încurc buzele în cuvinte
ursitoarele ne-au aruncat liniºtea în foc
nãscându-ne iriºi cãlãrind dragoni de zãpadã
în lumea celor ce cânta si mor

inima mi se face vale în care urlã lupii cununând aºteptãri ºi miresme

flãmânzi de luminã ne zidim palmele în trupurile altora
iubirea ne înfloreºte pe margini de prãpastie
ecou de cântec în alte amfore purtat

zbatere lãuntricã a umbrei îndãrãtul cauzelor
douã flãcãri se vor împreuna
contemplându-se rug
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Multumesc Dana... daca tu ai simtit foc atunci probabil ca exista... cata apa trebuie ca sa fie stins focul ce se naste tocmai din acest element?
 
Postat de catre Vladimir Negru la data de 2005-01-31 14:27:52
         
 
  uite asa te infasori tu in culori, cand alb cand negru... azi-foc...


imi plac versurile acestea:

acum când labirintul tristeþii mele se mãsoarã în dragoste
îmbrãcat în vânzãtor de leacuri
te voi vizita rostind adevãrul
fãrã sã-mi încurc buzele în cuvinte

...
 
Postat de catre dana stanescu la data de 2005-01-30 12:40:13
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE