PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   O teamă, Cornelia, împănată cu tot mărunţişul important pe care îl promovează zilnic societatea de consum. O teamă care vinde surogatele bucuriei şi ale fericirii, care momeşte doar spre ceea ce se poate cumpăra lesnicios si nu spre lucrurile care se obţin fără bani prin efortul dificil şi generos de a-ţi îmbogăţi sufletul.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-25 07:25:02               Ca să putem să ne bucurăm de ceea ce avem trebuie să scăpăm de teamă, ea e cea mai mare forţă ce-ţi mută gândul spre ceea ce nu ai, spre riscul pierderii a ce ai. Trăim într-o lume care cultivă teama, care comercializează teama, cu mari consecinţe asupra psihicului oamenilor, deci şi a relaţiilor dintre ei. *Calea nu este însă doar drumul şi ţinta care se îndepărtează constant asemenea orizontului. Calea este permanentă ajungere ,*   Postat de catre cornelia claudia iakab la data de 2006-09-25 00:41:33               „nu pentru mine, că-mi ajunge puţinul” Copiii tăi, Mariana, merită şi prosperitate, dar şi ceva putere sufletească cu care să se poată bucura de puţin mai multul pe care-l vor dobîndi înainte să le treacă viaţa doar agonisind. Şi eu, şi autorul nu milităm pentru retragerea din viaţa civilă, ci doar pentru mai puţină încrîncenare în angajarea pe care ea ne-o cere. Sursele acestei cărţi sînt la modul negativ mentalitatea celui ahtiat de tot mai mult şi la modul pozitiv spiritualitatea dintotdeauna şi din toate locurile care temperează această obsesie. Schimbarea accentului şi a mizei. „absenta, sau in orice caz prezenta diminuata, a unor defecte: ambitie nemasurata, orgoliu exacerbat, egoism, invidie, ranchiuna...” Într-adevăr, Dane, trebuie lucrat simultan pe două fronturi: cultivarea aptitudinilor pentru bucurie şi stîrpirea aplecării spre înrăire, spre intoxicare cu propriile frustrări. „Aceasta asa zisa... cale, nu implica la randul ei sacrificii ?” Ialin, în adevăratul său sens sacrificiul nu este renunţare, mortficare, victimizare, ci ofrandă, dăruire, dedicare. Cine simte doar prima ipostază, nu ştie să dăruiască, el numai dă, în ideea dai, n-ai, te lipseşti de, pierzi, nu mai ai. Cine dăruieşte se simte îmbogăţit sufleteşte după principiul: dar din dar se face rai sau dăruind vei dobîndi. Cine a zis că asta e mură-n gură? Este foarte dificil. De aceea sînt şi puţini oamenii care ştiu cu adevărat să se bucure de viaţă, care au gustul vieţii. Am subliniat pe ştiu pentru că nu e vorba de deţinerea unei informaţii, unui secret, unei reţete, ci de know-how, de o competenţă, o ştiinţă încorporată, un set de atitudini şi de comportamente. A avea gustul vieţii nu exclude necazurile şi nefericirea, dar le face să nu mai fie coşmaruri, le trece în alt registru mai împăcat al trăirilor. „Fericirea e atît de aproape” e un slogan cel mai adesea greşit înţeles care merită o altă interpretare – aceea a ocolului. Starea de proximitate este greu de înţeles, de dobîndit, trebuie să te îndepărtezi ca să o recunoşti şi să revii printr-un ocol la ea. Să faci drumul, să nu stai locului.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-09-24 19:32:47               Aceasta asa zisa... cale, nu implica la randul ei sacrificii ? Ma gandesc ca daca ar fi asa, sa poti atinge in sine bucuria trebuie sa treci prin alte etape... nefericite. "ă revizuiască un pic ierarhia, să pună accentul principal pe bucurie şi să abordeze mai degajat celelalte obligaţii la care oricum va rămîne înhămat toată viaţa. Să nu mai fie obsedat de ele, să le îndeplinească în continuare dar mai puţin crispat, mai degajat" acest pasaj de pilda... pentru o persoana care face toate acestea (pune accent pe irarhie, nu pune accnt pe bucurie, nu e "degajat" etc... intelegeti dumneavoastar exact opusul lor) nu e un pas foarte dificil ? Ialin   Postat de catre nicaieri nimeni la data de 2006-09-24 14:07:26               Calea bucuriei - e un drum pe care nu oricine poate merge. Iti trebuie nu atat niste calitati, cat absenta, sau in orice caz prezenta diminuata, a unor defecte: ambitie nemasurata, orgoliu exacerbat, egoism, invidie, ranchiuna... Corneliu, exact in ideea subliniata de tine, textul tau imi aduce bucurie.   Postat de catre Dan Norea la data de 2006-09-24 13:10:35               Corneliu, apreciez străduinţa ta de a populariza o carte deosebită, dar, te rog frumos, întorce-te la gândurile tale atât de adânci şi de răvăşitoare pentru o minte obişnuită să despice firele în corzi. Te citesc în fiecare zi şi mă mulţumesc să fac doar atât. Mie, strădania aceasta a celor bogaţi de a ne convige că ce avem e de ajuns pentru o viaţă fericită mi se pare cel puţin hilară. De fapt, trebuie luat din ea atât cât e de luat, adică învăţăturile care chiar ni se par potrivite. La ce bun să mă mulţumesc cu puţin când viaţa se scumpeşte mereu şi puţinul acesta devine tot mai puţin, şi copiii au nevoie de multe, mereu mai multe, sunt toţi studenţi, doi la masterat, unul la arhitectura. Lasă-mă, te rog frumos, să sper măcar că mâine va fi un piculeţ mai bine, nu pentru mine, că-mi ajunge puţinul, pentru copii. Ei merită o viaţă mai bună. Oriunde pe pământ. Să nu te superi. Felicitări pentru interpretare. O zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-09-24 12:58:59	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE