PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Andrei Petre cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului... Liviu, ma bucur sa stii ca ma citesti... Mariana, multumesc pentru amplul tau comentariu, care m-a ajutat sa inteleg mai bine... va mai astept... intotdeauna cu drag petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-09-25 22:46:36               Până la urmă, contează că ai avut ocazia să simţi pe proria-ţi piele briza de seară sub un cer înstelat sau răsăritul reflectat în boabele de rouă, mâna copilului în mâna ta mare, fericirea în ochii iubitei, bucuria revederii în ochii celor dragi. Ce mai înţelegem din rest ţine de o fărâmă de determinism şi de o doză imensă de întâmplare. „Liber gândit, un proces random este unul care poate fi descris doar teroretic, folosind un model statistic. Este exact cazul la scări ultramicroscopice, unde ciudăţenia regulilor mecanicii cuantice predomină asupra noţiunilor comune despre energie, viteză şi cam orice altceva. De exemplu, dacă momentul unei particule este parţial cunoscut, un anumit element de incertitudine se strecoară în poziţia ei. Nu este acesta un defect al instrumentelor noastre de măsurare, ci o proprietatea a particulei. O anume parte de hazard apare în comportamentul oricărei particule. Este cel mai evident în cazul dezintegrării radioactive – nici o analiză nu-ţi va spune când se va dezintegra un nucleu, poţi avea doar o probabilitate. Extindrea la modul în care aceasta afectează procesul nostru de gândire nu este în întregime cunoscut, dar pare să fie minim. Axonii şi dendritele din creier nu sunt destul de mici ca să fie susceptibile de aceste efecte ciudate, chiar dacă sunt particulele (şi orice altceva) lor constituente.” (Nick Davison, Watford, Hertfordshire) Ne-am imaginat Universul pornind de la modele particulare, am stabilit legi care funcţionează parţial, mai departe e de alergat, în cerc de multe ori, dacă am avea destule cunoştinţe, am înţelege, poate, mai mult. Vom avea, probabil, pas cu pas, ca şi până acum, dar va trebui să extindem observaţiile asupra fenomenului atât de complex al dezintergării atomului, a comportamentului electronului..., e lung drumul, dar merită urcuşul. Ai scris bine. O noapte fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-09-20 22:11:07               După ce am reuşit să mă deblochez din sintagma „înclinaţie fiinţativă” (?!), totul a decurs firesc. Finalul nu poate fi decît banala de acum concluzie că, oricit am teoretiza, practica ne cam omoară.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-09-20 21:53:23	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE