PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
versuri de  Grigore Vieru   13 STROFE DESPRE MANKURTI Ei ne hăcuiră graiul Şi doina, şi harta! Ei, care astăzi vânează „Literatura şi Arta!“ Ei datina o spurcară Barbar şi sinistru! Ei, care astăzi adulmecă Revista „Nistru“! Ei gâtuiră prădalnici Biserici frumoase! Ei ne răstigniră pe crucea Lui ’46! Ei ne-au mânat spre Siberii Cu pistolul din urmă! Ei ne-au scos din ogradă Văcuţa şi turmă! Ei au dus omul la ocnă Pentru trei ciocălăie! Ei ne remodelează fiinţa Pe diferite ilăie! Ei pe dealuri lăsară Să năvălească tutunul Ca friţul cel fără de milă Cu tancul şi tunul! Ei marchează locul Unde-n ţărâna mănoasă Se va crăci uzina Ca la dânsa acasă! Ei otrăvesc pământul Şi izvorul, ah, bietul. Ei sunt gata să tragă În cei care-şi cer alfabetul! Ei linguşesc străinul Cu struguri şi glume! Ei spun: „zdrasti“ Propriei mume! Ei spun că Ştefan cel Mare Armonia urbană o strică. Ei ne-au minţit la şcoală Că nu avurăm nimică! Ei se urcară pe ghebul Numelor noastre strâmbate Să ne anunţe că-n poartă Viitorul cel mare bate! Ei printre mormintele noastre Cu medalia-n dinţi, cu folosul, Aleargă în cuşti fericiţi Ca javra cu osul! Ei prin lacrimă graniţi Trag şi-n două o taie! Ei, înnodaţii neruşinării! Huideo, potaie! CANTEC DE DRAGOSTE Ai pescuit soarele meu în zori şi i-ai scos icrele roşii. Ai pescuit dealul meu şi i-ai scos icrele negre. În jarul cântecului ei se coace pâinea privighetorii: rumena roză. Iar tu cu-nnegurare asculţi glasul ei rourat şi cântecul meu. Ferice de cel care se mulţumeşte c-o pâine muiată-n uleiul liniştii! CATA FRICA DE SINGURATATE AI Câtă frică de singurătate ai, Atâta iubeşti. Doamne, Nici Carpaţii Nu pot singuri trăi! Pururi vin către ei Când cucul, Când ţara cea Basarabă, Când ninsorile cerului. DESPRE FERICIRE Sunt fericit Că n-am cântat păunii. Cântat-am mărul înflorit: Cel ruşinându-se De trupul gol al Lunii, Izvorul care reînvaţă De unde vine, Când s-a fost născut Şi malul sfredelit De ţipătul durut Pe care-l dau lăstunii. Sunt fericit C-am plâns ori M-am bătut în vatră Cu hoarda Ploilor de piatră, C-am încălzit Cu sângele-mi rănit Pământul (Ori poate-mi încălzii Mormântul? !), C-am fost o trestie Cu-ndurerată pleoapă În aer jumătate Şi jumătate-n apă. Sunt fericit C-aud cum sună-n faţă, Prea tainic şi integru, Un cântec drag, Atât de cunoscut, Şi că mă latră-n urmă Cu cerul gurii negru Prăpastia Pe care zburător O am trecut; Că nu aurul eu număr, Ci stelele din cer Şi-n lacrima de lut - Străbunii. Erou nu sunt, Măriri nu cer, Sunt fericit Că n-am cântat păunii. DESCRIEREA LACRIMII Preafericitului Părinte Teoctist Eu ştiu de la cei sfinţi Că Dumnezeu Ne urăşte cum suntem Şi ne iubeşte Cum ar dori să fim. Doamne, cum Trebuie să vieţuiesc eu În lacrima ochiului meu, Ca să birui fiara?! Şi cât de multă Ar trebui să fie Jertfa sângelui nostru Ca să nu ne zbatem Atât de singuri, Atât de la marginea lumii?! Auzi?! Rogu-Te încă o dată, Ascultă încă o dată ce spun Slujitorii Tăi pre pământ: „Doamne, nu pedepsi România Pentru păcatele fiilor ei“. IN LIMBA TA În aceeaşi limbă Toată lumea plânge, În aceeaşi limbă Râde un pământ. Ci doar în limba ta Durerea poţi s-o mângâi, Iar bucuria S-o preschimbi în cânt. În limba ta Ţi-e dor de mama, Şi vinul e mai vin, Şi prânzul e mai prânz. Şi doar în limba ta Poţi râde singur, Şi doar in limba ta Te poţi opri din plâns. Iar când nu poţi Nici plânge şi nici râde, Când nu poţi mângâia Şi nici cânta, Cu-al tău pământ, Cu cerul tău în faţă, Tu taci atuncea Tot în limba ta. ACESTIA SUNTEM NOI… Aceştia suntem noi: Buni cât se cuvine În mijlocul răului. Răi - niciodată. Se miră noaptea Că a clocit sub ea Întuneric, Dar au ieşit Pui de lumină. ACEASTA LUNA LINA Această Lună lină De nu va răsări - În locu-i răsări-va Lin chipul maică-mi. Acest, o, glas al mierlei Pe ram de va muţi, În locul lui suna-va Sfânt glasul maică-mi. Această punte, Doamne, De se va prăbuşi, Întinde-s-or în locu-i Mâini două-a maică-mi. A CAZUT CERUL DIN OCHII TAI A căzut cerul din ochii tăi Şi s-a fărâmiţat. A căzut de pe faţa ta soarele Şi-a îngheţat. Încremenit e vântul cel răcoros Fără harnicele tale mâini. Căutându-te pe tine, S-au tăinuit izvoarele-n ţărâni. Ca un pom doborât Însuşi graiul Parcă se aude căzând. Doamne, atât de singur, Atât de singur N-am fost nicicând! A, IUBITE, A - A, iubite, a, Mai spune-mi ceva, Că mi-i drag să-mi spui Ce nu ştiu, drag pui, Că mi-i drag să-ascult De dragoste mult, Haide, spune-mi cum se Iubesc păsările. - O, iubito, o, Cred că tot ca noi: Copacii bătrâni Acasă rămân Ca nişte bunici Cu puii cei mici Care-n braţe-i leagănă Până-i frunza galbenă. Pe-urmă bat vântoasele, Şi nu-i nici o pasăre, Pe-urmă le cad foile, Se-nvelesc cu ploile. Pe-urmă îi dor crengile Şi n-au ce să legene. ACASA Toamnă târzie la noi la Lipcani, rece ca sfecla de zahăr. Mă trezesc dimineaţa cu toate lăicerele casei pe mine, ostenit de greul lor colorat. „Mă temeam să nu-ţi fie frig“, zice mama. Vin rudele să mă vadă, vorbesc în şoaptă afară ca la priveghi, să nu-mi tulbure somnul şi ţistuiesc pe cei mici să fie cuminţi. Mă aplec să le sărut mâna, ele şi-o smulg îndărăt: „Nu trebuie...“ ruşinându-se de pământul de sub unghii şi din crăpăturile palmelor. O, neamule, tu, adunat grămăjoară, ai putea să încapi într-o singură icoană. NU, NU MI-E TOTUNA Nu, nu mi-e totuna, Dacă vii, dacă nu – Eu strig soarele, luna, Dar voiesc să vii tu. Nu, nu mi-e totuna, De-i mult dor, de nu-i mult – Eu vorbesc cu furtuna Dar pe soare-l ascult. Nu, nu mi-e totuna, Dacă eşti sau nu eşti. În tăcerea mea una Ară şapte nădejdi. REAPRINDETI CANDELA Reaprindeţi candela-n răscruce Lângă busuiocul cel mereu— Degerat la mâni si la picioare Se întoarce-acasă Dumnezeu. Doamne,Cel din slăvi creştine Ce păcate oare-ai săvârşit Că te-au dus acolo si pe Tine In Siberii fără de sfârşit ?! Refren: Toate le ierti, Doamne de sus, Cu blândeţe măreaţă Chiar şi pe cei care te-au dus In Siberii de gheaţă Ninge frigul şi pustiul plouă Degerată-mi este inima Doamne,bine nu ne-a fost nici nouă Fără sfatul şi lumina Ta Doamne, intră şi-n a mea chilie Si-amândoi, răniţi şi îngheţaţi Să ne încălzim cu bucurie Unul lângă altul ca doi fraţi. Refren. Toate le ierti, Doamne de sus, Cu blândeţe măreaţă Chiar şi pe cei care te-au dus In Siberii de gheaţă. Text postat de nicolae tudor Date despre autor Data nasterii: Locul nasterii: Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererita de pe malul stâng al Prutului, fostul judeţ Hotin, se naşte Grigore Vieru în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. 1950 Absolveşte şcoala de 7 clase din satul natal. 1953 Termină şcoala medie nr. 2 din orăşelul Lipcani. Ani desculţi şi flămânzi. 1957 Debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, care este apreciată de critica literară drept un început de bun augur. 1958 Absolveşte Institutul Pedagogic „Ion Creangă“ din Chişinău, Facultatea Filologie şi Istorie. Din cauza lipsurilor materiale este nevoit să abandoneze periodic cursurile. Apare a doua culegere de versuri pentru copii, Muzicuţe. Se angajează ca redactor la revista pentru copii “Scânteia Leninistă”, actualmente “Noi”. 1959 1960 8 iunie. Se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, născută Nacu. Redactor la revista “Nistru”, actualmente “Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. 16 iunie. Se naşte primul copil al familiei Vieru - Teodor. 1960-1963 Redactor la editura “Cartea Moldovenească”. 1961 La editura “Cartea Moldovenească” îi apar două plachete de versuri pentru copii: “Făt-Frumos curcubeul” şi “Bună ziua, fulgilor!”. 1963 Apar două cărţi pentru copii: Mulţumim pentru pace (versuri) şi Făguraşi (versuri, povestiri şi cântece). 1964 Revista Nistru publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu. 1965 Prefaţat de Ion Druţă, apare volumul Versuri pentru cititorii de toate vârstele, volum pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). La 29 iunie. Se naşte al doilea fiu, Călin. 1967 La editura Lumina i se tipăreşte culegerea pentru copii “Poezii de seama voastră”. Revista Nistru publică poemul “Bărbaţii Moldovei” cu o dedicaţie pentru „naţionalistul“ Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă. 1968 Se produce o cotitură logică оn destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice “Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană post-belică. 1969 Tipăreşte “Duminica cuvintelor” la editura Lumina cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit „obligatorie“ în orice grădiniţă de copii. 1970 Editura Lumina scoate de sub tipar Abecedarul, ai cărui autori sunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-a angajat şi învăţătorimea basarabeană, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Apare volumul selectiv de versuri pentru copii “Trei iezi”. La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, este retras din librării pentru poemul “Curcubeul” în care s-a găsit „ascuns“ - Tricolorul Românesc. 1971 La editura Cartea Moldovenească, în colecţia Mioriţa, apare placheta Versuri, cu o prefaţă de George Meniuc. 1973 Grigore Vieru trece Prutul оn cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei “Secolul XX”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă оn Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul“. 1974 Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul оi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. Apare volumul de versuri lirice “Aproape” cu ilustraţii color de Isai Cârmu. 1975 La editura “Lumina” apare cartea pentru cei mici “Mama” ilustrată de Igor Vieru. 1976 Editura “Lumina” lansează volumul “Un verde ne vede!”, pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978). 1977 La invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi. 1978 Prin apariţia la editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului “Steaua de vineri”, cu o binecuvântare de Nichita Stănescu, este ruptă gheaţa tăcerii între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. Apar “Clopoţeii” - o culegere de cântece pentru copii de Iulia |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru. 1980 Copiii de la grădiniţe se bucură de o nouă apariţie — “Abecedarul pentru preşcolari” Albinuţa -, ingenios ilustrat de tânărul pictor Lică Sainciuc. “Fiindcă iubesc”! - o nouă culegere de versuri lirice, bine primită de cititori şi de critica literară. “Să creşti mari!” - culegere de cântece pentru copii. 1981 La editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântimbreanu), în colecţia “Cele mai frumoase poezii”, apare o selecţie din lirica poetului sub numele “Izvorul şi clipa”, cu o prefaţă de Marin Sorescu. 1982 Este lansat filmul muzical pentru copii “Maria Mirabela” al eminentului regizor Ion Popescu Gopo. Autorul muzicii - Eugen Doga, autorul textelor pentru cântece - Grigore Vieru. Moare mama poetului, Eudochia. Înmormântarea se face cu preot — lucru aproape condamnabil оn acele timpuri. 1983 La editura “Literatura Artistică” din Chişinău apare cartea “Taina care mă apără”. Primele accente profund sociale în creaţia poetului se fac simţite în poemele “Un secol grăbit”, “Imn globului pământesc”, “Poetul”. 1984 Poetul îşi adună cele mai frumoase poezii şi cântece, medalioane, secvenţe publicistice în volumul “Scrieri alese”, prefaţat de cel mai de seamă critic şi istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi. Versurile noi pe care poetul le-a inclus оn “Scrieri alese” (Ascultaţi, măi copii, Floarea soarelui, Despre fericire) au în majoritatea lor un caracter social. De aici încolo, artistul, obligat de condiţiile social-politice, devine un poet tribun. Într-un interviu el mărturiseşte: „Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia aştept ca lucrurile să se reaşeze оn matca lor, pentru a reveni, la chemarea mea firească, la poezia lirică“. Apare un studiu semnat de Mihail Dolgan, “Creaţia lui Grigore Vieru în şcoală”. 1985 Poetul împlineşte 50 de ani. Doreşte cu această ocazie să facă un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi “Palatul Naţional”). Spectacolul este interzis la cel mai înalt nivel. 1987 “Poftim de intraţi” - o altă culegere de cântece pentru copii, realizată de aproape toţi compozitorii basarabeni care scriu pentru copii. Pentru prima oară Grigore Vieru se lansează şi ca autor de melodii pentru copii. La editura Literatura Artistică apare cartea de versuri, creionări, interviuri, note, intitulată “Cel care sunt”. 1988 În săptămânalul “Literatura şi Arta” apare primul text poetic post-belic tipărit оn Basarabia cu litere latine semnat de Grigore Vieru. I se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În acelaşi an apare cartea de versuri “Rădăcina de foc” la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu). Culegerea Ramule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru apare la editura Literatura Artistică. 1989 Este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu оn Moldova de peste Prut. Artiştii sunt primiţi cu lacrimi оn ochi. Iese de sub tipar “Culegerea de versuri, cântece, aforisme şi publicistică” - Cine crede. 1990 Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române. La editura Hyperion apare cartea pentru cei mici “Frumoasă-i limba noastră”. 1991 Membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii. La editura Orient-Occident din Bucureşti apare volumul “Hristos nu are nici o vină!”, cu o prefaţă de Carolina Ilica şi o postfaţă de Dumitru M. Ion. 1992 Academia Română оl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace. La Electrecord, Bucureşti, apare discul de cântece “Răsai”, realizat împreună cu marii dispăruţi: Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Casa de discuri din Moscova scoate “Cântece” de Anatol Chiriac pe versuri de Grigore Vieru. La Electrecord apare discul “Versuri” in lectura autorului. I se conferă titlul onorific “Scriitor al poporului din Republica Moldova”. 1993 Este ales membru corespondent al Academiei Române. La editura Porto-Franco, Galaţi, apare cartea de versuri “Curăţirea fântânii”. (Selecţie şi aprecieri critice de V. Pâslaru, postfaţă de V. Crăciun). 1994 La editura “Scrisul Românesc” din Craiova apare volumul “Rugăciune pentru mama”, prefaţată de Tudor Nedelcea. Apare “Doinatoriu” de Tudor Chiriac - o tulburătoare creaţie muzicală, una dintre compoziţiile fundamentale ale muzicii basarabene, in care compozitorul reuşeşte să ridice doina la nivel de oratoriu. Majoritatea versurilor aparţin lui Grigore Vieru. Aprilie - Venirea la putere a Partidului Agrarian care renunţă la Imnul de Stat “Deşteaptă-te, române”. Este anunţat un concurs pentru un nou imn. Poetul publică оn revista “Literatura şi Arta”, in câteva numere la rând, următoarele: „Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor indrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional “Deşteaptă-te, române!”, cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii lui istorice“. 1995 Cu ocazia implinirii vârstei de 60 de ani este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la “Uniunea Scriitorilor din Chişinău”. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radio-difuziune. Apar două studii dedicate poetului: “Poet pe Golgota Basarabiei”, semnat de Stelian Gruia, tipărit la editura Eminescu, şi “Grigore Vieru omul şi poetul” de Fănuş Băileşteanu, la editura Iriana, Bucureşti. Culegeri din lirica şi poezia sa pentru copii au apărut de-a lungul anilor оn Franţa, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan şi оn alte ţări. 1996 Este decorat cu Ordinul Republicii. Laureat al multor publicaţii din România. 1996 În Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatră funerară comună (pentru mama şi pentru el) pe mormântul mamei cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga оntr-o piatră simplă de Cosăuţi: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului său poetul l-a explicat оn felul următor rudelor, elevilor şi consătenilor adunaţi оn cimitir: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi оn iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“ Se turnează un film documentar (scenariu Dumitru Olărescu, regizor Mircea Chistrugă, operator Andrei Calaşnicov) despre “Viaţa şi activitatea lui Grigore Vieru”. Editura Minerva din Bucureşti scoate de sub tipar in una din cele mai prestigioase colecţii “Biblioteca pentru toţi!” volumul selectiv de versuri, aforisme şi confesiuni cu titlul “Văd şi mărturisesc”. 1997 Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic “Acum şi in veac” (Colecţia: Biblioteca şcolarului). 1999 La aceeaşi editură apare “Strigat-am către tine” (Colecţia Biblioteca de aur). La editura Edit Press din Galaţi apare volumul de versuri “Izbăvirea”. Tot in acest an apare un CD, Chişinău—Bucureşti, cu “Zece cântece pentru copii” de Gr. Vieru. Muzica: Nicolae Caragia, interpretă: Emy Cibotăraş. La Grupul Editorial “Litera” apare ediţia a II-a a cărţii “Acum şi in veac” (Colecţia Biblioteca şcolarului). 2000 Este decorat cu Medalia guvernamentală a României “Eminescu” - 150 de ani de la naştere. La Grupul Editorial “Litera” apare ediţia a III-a revăzută şi adăugită a cărţii “Acum şi in veac” (Colecţia Biblioteca şcolarului). 2001 La editura Litera Internaţional şi Grupul Editorial Litera apare ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită a cărţii “Acum şi in veac” (Colecţia Biblioteca şcolarului, serie nouă) şi ediţia a II-a revăzută şi adăugită a cărţii “Strigat-am către tine” (Colecţia Biblioteca de aur, serie nouă). 2002 Pagini Speciale (I) La editura Litera Internaţional – Volum Ontologic de autor 550 pagini – “Cartea Vietii Mele” (Colecţia Biblioteca de aur, serie nouă). Cartea va apare în viitor şi pe Internet.                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE