PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
versuri de  ion alexandru   PSALM Oriunde plec Tu eşti mereu cu mine Unde-aş fugi să nu pot fi ajuns Sunt singur e noapte însă mă ruine Nelegiuiri cu câte te-am străpuns De faţa Ta nimic nu mă ascunde Oriunde cer azil sunt prigonit Oceanul nu are îndestule unde Să-mi dea odihnă nemărturisit Nici lacrimile nu mă mai încearcă De teama Ta şi ele-au amuţit Porunc-ai pus în toate să mă-ntoarcă Să mă predea unde te-am pângărit Ştiu că o faci din mila Ta cea mare Ce nu îţi dă odihnă să mă uiţi Să-mi treacă zilele fără lucrare Cu faţa Ta de-acuma mă confrunţi PRUNCII MEI Sa pot scrie imne pentru tara Îngenunchi in fiecare seara La lumina lămpii de oloi Am nevoie pruncii mei de voi Sa luam de dincolo putere Suferinţele intru-nviere Cu răbdare-n lacrima sa ţes Peste bruma noastră de cules CINA Vine un musafir la noi în casa Aducător de har orice străin Îl vom pune în frunte la masa Lângă pâine şi vin Cat ne este vatra de săracă Pe cat suntem de mulţi lângă foc Ii place lui Dumnezeu sa petreacă Cu noi la un loc Fărâmiturile-astea puţine Trebuie să le-mpărţim chibzuit Să rămână coşurile pline Din cât a prisosit Fiece casă- mpărăţie Fiece masă prestol Prin fiecine poate să vie De când mormântul e gol CERUL SI PAMANTUL Trece-vor graiurile universului Se va stinge-n ţărână seara Pământului. Lămpile vor orbi Si-n văzduh va amuţi larma Cucuvăilor. Vulturii se vor retrage In nevăzut si tăria vederii Se va preface-n amurg. Toate Se vor aduna in acea matca Uşoară de nimic din care Smulse-au fost de Duh la începuturi. Atunci te voi vedea pe Tine Cum mă vezi si ne-om cunoaşte Îndeaproape cuvânt din cuvânt Putere din putere. Dimineaţa fi-va, Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blânde -N veşted vânt aprinsele tulburătoarele zări Ce ne hrăneau nădejdea altădată. Pământ si cer vor trece ca o facla Din umbra sfântului mormânt Rămâne-va lumina din văpaie Rămâne-va uitarea din cuvânt Rămâne-va iubirea iubitoare Din sărăciile ce sunt. AR FI MAI BINE Copac uscat în plină toamnă Nimeni nu ştie că nu te-ai mai trezi, Te desfrunzeşti cu cei vii deodată Dar mort în fiecare zi. Fluieră vântul prin rămurişul sterp Ca şi ceilalţi te desfăşori sub stele, Copac uscat eu nimănui nu spun Că tu eşti mort în codrul existenţei mele. Azi-noapte te-am văzut sleit cum te ştergeai de lacrimi cu degetele goale, Nechezul unui cal smintit lovea în scoarţa ta în rotocoale. Lampa mea stinsă prin geamuri auzea Ultima rugă îngenuncheată-n zare Pământul străveziu din tine cobora, Ardea un plop a primă lumânare. Până la primăvară nimeni nu va şti Că tu eşti mort de un amar de vreme, Pădurarii te vor îngriji Topoarele te vor ocoli Norii vor binecuvânta Moartă neliniştea ta. Şi tu uscat, încremenit acolo-n zare, N-ar fi mai bine să-i spunem de-acuma primăverii viitoare? Văzduh să nu mai împartă Pentru coroana ta moartă, Vânturile albastre să şi le retragă Din căpăţâna asta bolnavă, Să şi le-năbuşe, cuvânt de cuvânt, Stelele depuse la temelia ta în pământ. GENEALOGIE suntem visaţi de cineva visat la rândul sau de altul care e visul unui vis anume, cuprinşi de somn visam si noi o lume sălbatec zvârcolită-n somn visând, veriga frageda suntem in şirul fără început ce nu se va sfârşi nicicând, deşi ar fi destul un singur ţipăt puternic doar cat sa poată trezi pe jumătate primul domn de somn pe cel care doarme la temelia luminilor visate. VEDENIAÎngerul crin în luminareLin arzând se mistuiNu-l cunoaşte decât rugaFecioarei ce-nfloriIn albastra înserareZborul lui de mir curatPresimţindu-l-a doar maicaPruncul când l-a alăptatSi-n mâinile furtuniiTrăsnetele luminândÎl privii mirat profetulDin adâncul de pământDincolo de matca firiiDe deasupra de izvorÎngerele se străvedeHar nemuritor LOGOS Logosul de n-ar fi suferit Dacă nu ar fi trecut prin moarte Aş fi singur. Dar sunt fericit Că nici moartea nu ne mai desparte Si extazele din când în când De aceia sunt devastatoare Cosmosul va devenii Cuvânt Cum şi eu voi fi înfăţişare Până-atunci în horă sunt cuprins In această zbatere prea strâmtă Dar pământul printre stele nins I-absorbit de zorile de nuntă IUBIREA Părtaşi suntem multor iubiri Una singură e împlinire Celelalte numai presimţiri Până dăm în inima de Mire Împodobit cu-nfăţişarea Lui Dinspre înviere răsărindă Pe cât în lacrimile orişicui Voi râvni iubirea să-si aprindă Ce exista să iubesc nespus Oceanul stingerii de sine Să rodească-n cele care nu-s Răsăritul ce le aparţine IZVORUL Izvorului asemeni sunt şi eu Cutremurat sub stelele de vară Cu cât e cerul mai fără de vânt Cu-atât lăuntrurile mele se-nfioară Nu dinafară-i zvon ce mă frământă Nici din adâncuri nici de sus O umbră s-a desprins din slava Icoana ei în mine a apus Din ce în ce sunt cercuri mai adânci Si mai departe horele pe ape S-a deşteptat în mine un izvor Ce nu-l mai pot cuprinde şi încape. LUMINA LINA Lumină lină lini lumini Răsar din codrii mari de crini Lumină lină cuib de cară Scorburi cu miere milenară De dincolo de luni venind Si niciodată poposind Un răsărit ce nu se mai termină Lină lumină din lumină lină Cine te-aşteaptă te iubeşte Iubindu-te nădăjduieşte Căci într-o zi lumină lină Vei răsării la noi deplină Cine primeşte să te creadă Trei oameni vor venii sa-l vadă Lumină lină lini lumini Răsari din codrii mari de crini I-atâta noapte şi uitare Si lumile au pierit în zare Au mai rămas din vechea lor Luminile luminilor Lumină lină lini lumini Înstrăinându-i pe străini Lumină lină, nuntă leac Tămăduind veac după veac Cel întristat şi sărăcit Cel plâns şi cel nedreptăţit Si pelerinul însetat In vatra ta au înnoptat Lumină lină leac divin Încununându-l pe străin Deasupra stinsului pământ Lumină lină Logos sfânt. Text postat de nicolae tudor Date despre autor Data nasterii: Locul nasterii:                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE