FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Vioara din Cremona
de  Alexandru Andrițoiu
  Vioara-i ca din lemn de trandafir
Și are umăr suplu ca madona.

Cioplindu-și-o cu mâinile-i subțiri,
Neîntrecutul meșter din Cremona,
Încă-nainte de-a o isprăvi,
I-a ascultat în vise melodia.
Cu dălți subțiri a rotunjit-o și
Cu-amurguri dulci i-a poleit cutia.

I-a smuls din suflet strune și din nerv –
Și-a-mprumutat de la ciripitoare
Prelungul tril. Rămas el însuși serv
În fața artei lui nepieritoare,
S-a minunat de strunele răzlețe
Și s-a temut de-atâta frumusețe.

Dar gloria nu și-a oprit-o lui,
Nici nu și-a scris în lemn stelarul nume,
Ci a lăsat vioara fiecărui
Va dobândi, cântând cu ea, renume.
El și-a trimis vioara-n omenire
Ca roșie și dublă moștenire.

Din veac în veac, exod de cântăreți
Își pun în dreptul inimii vioara,
Stârnindu-i necurmate frumuseți
Și-ajung, prin struna ei, nemuritori.
Se sting și lasă altora comoara.

Și toți au un pomelnic glorios,
Prin cărți celebre numele le umblă.
Doar, în Cremona, meșterul sfios
S-a-nfășurat în șaluri lungi de umbră
Și-a pogorât, ca ploile, în lut –
Pe pieptul lui cresc limpezi trandafirii.

Modest, el s-a retras necunoscut,
Dând altora putința nemuririi.
Text postat de Mariana Ghicioi
Date despre autor
Data nasterii: 8 octombrie 1929 - 1 octombrie
Locul nasterii: Vașcău, județul Biho
http://www.romlit.ro/alexandru_andrioiu
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE