FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Oscar și Tanti Roz ( II )
de  Eric-Emmanuel Schmitt
  Dragă Dumnezeu,

Am șaizeci de ani și plătesc nota pentru abuzurile de ieri-seară. Azi nu prea mai sunt în formă.
Mi-a făcut plăcere să mă întorc acasă, la spital. La bătrânețe nu-ți mai prea arde să călătorești, oricum eu, unul, n-am chef să umblu creanga.
Ceea ce nu ți-am spus este că ieri, la Tanti Roz, am văzut statuia lui Peggy Blue. Îți jur. Întocmai aceeași, numai că din ghips: același chip blând, toată în albastru, la haine și trup. Tanti Roz pretinde că-i Fecioara Maria, mama ta, dacă am înțeles bine, o madonă adică, moștenită la ei în casă din generație în generație. A acceptat să mi-o dăruiască mie. Mi-am pus-o la căpătâi, pe noptieră. Oricum, tot la ea se va întoarce într-o bună zi, de vreme ce am înfiat-o pe Tanti Roz.
Peggy Blue e mai bine. A venit să mă viziteze în scaunul cu rotile. N-a găsit deloc că seamănă cu statuia mea, dar am petrecut un moment minunat împreună. Am ascultat Spărgătorul de nuci ținându-ne de mână, ca în vremurile bune.
Nu-ți povestesc mai multe, că începe să-mi fie tot mai greu să țin stiloul. Toată lumea din spital e bolnavă, până și doctorul Düsseldorf, din pricina ciocolatei, a pateului de gâscă, a castanelor glasate și a șampaniei pe care familiile le-au oferit în cantități masive personalului medical. M-aș bucura să-mi faci o vizită.

Te pup. Pe mâine,
Oscar


Dragă Dumnezeu,

Azi am avut șaptezeci, apoi optzeci de ani și m-am gândit la o mulțime de lucruri.
Mai întâi să știi c-am folosit cadoul de la Tanti Roz, nu-mi amintesc dacă ți-am vorbit de el, o plantă din Sahara care-și trăiește toată viața într-o singură zi. De cum pui sămânța-n pământ și-o stropești, încolțește, dă tulpini, îi apar frunzele și-apoi face o floare care produce semințe, se scutură, lasă capu-n jos și, hop, până seara s-a terminat! Găsesc că-i un cadou nemaipomenit și-ți mulțumesc că l-ai născocit. Am udat-o azi-dimineață eu, Tanti Roz și părinții mei – a, nu știu dacă ți-am spus, ei stau acum la Tanti Roz că-i mai aproape –, așa că am putut să-i urmăresc toată existența. M-a emoționat. Bine, sigur, nu-i cine știe ce floare, e mai curând plăpândă, iar la aspect nu prea bate ea recordul, sărăcuța, dar, deși nu aduce cu vreun baobab, își face treaba ei de plantă ca una mare, fără-ntrerupere, într-o singură zi, sub ochii tăi.
Peggy Blue și cu mine citim adesea din Dicționarul medical. E cartea ei preferată. O pasionează bolile și se întreabă întruna pe care dintre ele o s-o aibă, mai târziu, când se face mare. Eu nu m-am uitat decât după cuvintele care mă interesează: „Viață“, „Moarte“, „Credință“, „Dumnezeu“. Și închipuie-ți, n-ai să mă crezi poate, dar nu erau acolo! Firește, dac-ar fi s-o luăm așa, e o dovadă că nici viața, nici moartea, nici credința și nici tu nu sunteți niște boli. Ceea ce e deja o veste bună. Deși, după mine, într-o carte atât de serioasă ar trebui să existe răspunsurile la întrebările cele mai serioase ale existenței, nu?
– Am impresia, Tanti Roz, că în Dicționarul medical n-au băgat decât chestii speciale, probleme pe care le pot întâmpina unii și alții. Dar lucrurile care ne privesc pe toți, Viața, Moartea, Credința, Dumnezeu au fost lăsate de-o parte.
– Ar fi poate mai bine să te uiți în Dicționarul filozofic, Oscar. Deși, după părerea mea, chiar dacă vei găsi cuvintele care te interesează, s-ar putea să fii decepționat. Sunt propuse acolo răspunsuri foarte diferite pentru fiecare noțiune.
– Cum așa?
– Întrebările cele mai interesante rămân și vor rămâne întrebări. Ele întrețin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv.
– Vrei să spui că la „Viaț㓠nu există soluție?
– Vreau să spun că la „Viaț㓠există mai multe soluții, prin urmare ea n-are soluție.
– După mine, Tanti Roz, singura soluție la viață este să trăiești.
Doctorul Düsseldorf a intrat să ne vadă. Avea iar aerul lui de câine bătut, încă și mai expresiv din pricina sprâncenelor ălora groase și negre.
– Vă pieptănați sprâncenele, domnule doctor? l-am întrebat.
S-a uitat la toți cei din jur, surprins, cu aerul că îi întreabă pe Tanti Roz și pe părinții mei dacă au auzit și ei ce-a auzit el. În cele din urmă a răspuns printr-un da sugrumat.
– Întrebam și eu, nu-i nevoie să faceți mutra asta, domnule doctor. De altfel, dacă e să fim sinceri, țin să vă spun că, din partea mea, am fost cât se poate de corect în ce privește medicamentele, iar dumneavoastră de asemenea în privința bolii. Așa că terminați odată cu aerul ăsta de vinovăție. Nu e vina dumneavoastră dacă trebuie să dați vești neplăcute oamenilor anunțându-i că suferă de tot felul de boli incurabile cu nume latinești. Destindeți-vă nițel, relaxați-vă, ce naiba, că doar nu dumneavoastră sunteți Dumnezeu Tatăl. Nu sunteți dumneavoastră cel care comandă naturii. Dumneavoastră nu sunteți decât un reparator.
Nu mai fiți așa încordat, domnule doctor, ce naiba, nu vă mai dați atâta importanță, altminteri nu veți putea continua multă vreme meseria asta. Uitați-vă numai un pic ce mutră faceți!
Pe când mă asculta, doctorul Düsseldorf făcuse o față de-ai fi zis că înghițise un ou. Apoi mi-a zâmbit cu un zâmbet adevărat și m-a pupat.
– Ai dreptate, Oscar. Îți mulțumesc că mi-ai spus toate astea.
– N-aveți pentru ce, domnule doctor. Plăcerea e de partea mea. Reveniți când doriți.
Asta-i tot, dragă Dumnezeu. Aștept să-mi faci o vizită, nu uita. Vino. Nu ezita, chiar dacă e multă lume în momentul respectiv. Mi-ar face într-adevăr plăcere, să știi.

Pe mâine. Te pup,
Oscar


Dragă Dumnezeu,

Peggy Blue a plecat. S-a întors acasă, la părinții ei. Nu-s tâmpit să nu-mi dau seama că n-am s-o mai văd niciodată.
Nu-ți mai scriu, că sunt prea trist. Peggy și cu mine am trăit o viață împreună, și-acum mă pomenesc singur, chel, ramolit și obosit în patul ăsta de spital. Urâtă-i bătrânețea!
Azi nu te iubesc.

Oscar


Dragă Dumnezeu,

Îți mulțumesc că ai venit. Ai ales la fix momentul, că nu mă simțeam bine deloc. Poate că scrisoarea mea de ieri te-a jignit un pic...
Când m-am trezit din somn, mi-am adus aminte că am nouăzeci de ani și-am întors capul spre fereastră să mă uit la zăpadă.
Și deodată am înțeles c-ai să vii. Era dimineață. Eram singur pe Pământ. Era atât de devreme, încât până și păsările dormeau, darămite infirmiera de noapte, doamna Ducru, care trăgea la aghioase, pe când tu te munceai să aduci zorile. Nu părea să-ți iasă din prima, dar te străduiai. Cerul pălise. Tu umpleai văzduhul de alb, de gri, de azuriu, înviorând lumea. Nu te opreai o secundă. Și-n clipa aceea am înțeles care era diferența dintre noi și tine: tu ești un tip infatigabil! Pus pe muncă fără întrerupere. Căruia nu-i este niciodată lehamite. Ziuă vreți, uite ziuă! Noapte? Uite noapte! Și primăvară! Și iarnă! Și uite-o pe Peggy Blue! Și uite-l și pe Oscar! Și pe Tanti Roz! Asta zic și eu sănătate de fier!
Mi-am dat imediat seama că veniseși. Și că-mi dezvăluiai secretul, marele tău secret: privește lumea în fiecare zi ca și cum ai vedea-o pentru întâia oară.
Urmându-ți așadar sfatul, m-am străduit să-l pun în aplicare. Contemplând lumina, culorile, copacii, păsările, animalele. Simțeam cum aerul îmi pătrunde în nări făcându-mă să respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Fremătam de o bucurie necuprinsă și pură. Aceea de a exista. O bucurie care mă fermeca.
Îți mulțumesc, dragă Dumnezeu, că ai făcut asta pentru mine. Era ca și cum m-ai fi luat de mână și m-ai fi dus în miezul tainei ca să o cuprind cu mintea. Îți mulțumesc.

Pe mâine. Te pup,
Oscar

P.S. Dorința: Ai putea să mai faci o dată chestia asta și pentru părinții mei? Tanti Roz cred c-o știe deja. Și pentru Peggy, de asemenea, dacă ai nițel timp...


Dragă Dumnezeu,

Am azi o sută de ani. Ca Tanti Roz. Dorm cam mult, dar mă simt bine.
Încerc să le explic părinților mei că viața e un dar buclucaș. La început ai tendința să-l supraestimezi crezând că viața pe care ai primit-o este veșnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nțelegi nimic din ea și pe care uneori ți-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârșit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriți. La cei o sută de ani ai mei pot spune că știu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrânești mai mult, cu atâta se cade să ai bunul gust de a aprecia viața. Trebuie să devii rafinat, artist. La douăzeci de ani, orice cretin știe să se bucure de viață, dar la o sută, când nici măcar să te miști nu mai ești în stare, trebuie să știi să-ți pui inteligența la lucru.
Nu-mi dau seama dacă am reușit să-i conving pe deplin. Fă-le tu o vizită. Du tu până la capăt ce-am început. Eu mă simt nițel cam obosit.

Te pup. Pe mâine,
Oscar


Dragă Dumnezeu,

O sută zece ani. E mult. Cred c-am început să mor.

Oscar


Dragă Dumnezeu,

Băiețelul a murit.
Voi rămâne în continuare o doamnă roz, dar Tanti Roz n-am să mai fiu niciodată. Am fost numai pentru Oscar.
S-a sfârșit azi-dimineață, pe când părinții lui și cu mine coborâserăm pentru o jumătate de ceas să bem o cafea. A plecat când nu eram noi de față. Cred c-a așteptat cu bună știință momentul, ca să ne menajeze. Ca să ne ferească de șocul de a-l vedea stingându-se. Până în ultima clipă el a fost cel care a vegheat asupra noastră, și nu invers.
Mi-e inima grea. Oscar s-a cuibărit în ea și n-am cum să-l alung. Va trebui până diseară să-mi înghit lacrimile, nu vreau să-mi compar durerea cu aceea, de neîndurat, a părinților lui.
Îți mulțumesc că mi-ai îngăduit să-l cunosc pe Oscar. Grație lui am reușit să devin hazlie, năstrușnică, să născocesc o mulțime de povești, ba chiar și să mă pricep la wrestling. Grație lui am râs și am cunoscut bucuria. Tot el m-a ajutat și să cred în tine. Sunt plină de iubire, Doamne, parcă mă arde pe dinăuntru, mi-a dăruit atâta, încât să-mi ajungă pentru toții anii de-acum încolo.

Pe curând,
Tanti Roz

P.S. În decursul ultimelor trei zile pe care le-a mai trăit, Oscar pusese la căpătâiul patului o pancartă.
Cred că te-ar interesa să știi ce scria pe ea: „Numai
Dumnezeu are voie să mă trezească“.
Text postat de Mariana Ghicioi
Date despre autor
Data nasterii:
Locul nasterii:
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE