FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Piciul
de  Radu Gyr
  Lung, dinspre limanuri, toamna bate
Cu duh greu și putred de rogoz.
Sângeră tristeți peste moloz
Și deasupra liniei ferate.

Zorii vin cu soarele în gheare.
Toată noaptea tunul a oftat.
Mișunăm prin satul bombardat,
Bombănind, scuipând, dup-o țigare.

Somnul nedormit ne stă pe gene.
Ochii peste moarte dilatați.
Înnegresc salcâmii amputați,
Frunzele par niște mari gangrene.

Gara, găurită de șrapnele,
Spânzură pe zări – strigoi schilod…
Din moloz a răsărit un plod,
Ceru-ntreg i-a pus în ochi inele.

Cămășuța, plină de cărbune,
Fâlfâie pe trupul lui puțin
Și obrajii supți, de fum și crin,
Parcă-s întrebări și rugăciune.

Ochii mari cu luminiș sălbatic
Plâng, surâd, se sperie, se-aprind.
Stă în loc, ba ar fugi, zvâcnind,
Ca un pui de ciută păduratic.

Ne oprim. Și tâmplele palpită.
Tremură prin păru-i mătăsos
Mâna asta aspr㠖 ciot scorțos –
Mâna asta-n sânge tăvălită.

-Piciule ieșit dintre ruine,
Am și eu departe-acas’ un țânc…
Are-n ochi același cer adânc,
Zâmbet trist și păr bălai, ca tine.
Text postat de Mariana Ghicioi
Date despre autor
Data nasterii: 2 martie 1905
Locul nasterii: Câmpulung Muscel
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Gyr

și

http://www.radugyr.ro/index.php?menu=biografie
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE