FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cântecul cățelei
de  Serghei Esenin
  Spre ziuă, sub căpița de secară,
Pe auriul snopilor plecați,
Cățeaua, în vifornița de-afară,
Fătase șapte cățeluși roșcați.

Pînă-n amurg, veghind încovoiată,
I-a răsfățat, lingîndu-i ne-ntrerupt.
Și se topea ninsoarea spulberată,
Pe fierbințeala pîntecului supt.

Iar seara, cînd găinile s-așează,
Stăpînul casei a ieșit posac
Și unde mama pîlpîia de groază,
El pe toți șapte i-a băgat în sac.

În urma lui, fugind după desagă,
Cățeaua da-n nămeții de pe drum…
Răpindu-i puii, apa din viroagă
Scîncea curgînd sub botul ei, acum.

Apoi, cînd se-nturna șovăitoare
Și singură înspre culcușul ei,
Deasupra casei i-apăru pe zare,
În locul lunii, unul din căței.

Străină, zgribulită și-n neștire,
Privea la chipu-i nalt și depărtat,
Iar luna plină, lunecînd subțire,
După colini a dispărut treptat.

Și cum atunci, cînd cineva-n ogradă,
Drept pîine-i zvîrle-o piatră dinadins,
Ca stele mari de aur în zăpadă,
Cățeaua ochii triști și i-a prelins.
Text postat de Mariana Ghicioi
Date despre autor
Data nasterii: 3 octombrie 1895
Locul nasterii: Constantinovo, regiunea Riazan
http://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Esenin
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE