FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Botezul
de  Vasile Voiculescu
  Simt sufletul cum prin adâncul din mine curge, ca un râu,
Ce-și mână turburele-i ape spre-o neștiută mare moartă,
Când prin deșerturi blestemate și când prin holde mari de grâu,
Închis în albia vieții, încolăcită ca o toartă.

Cu vaduri largi și limpezișuri lin revărsate peste prund
Să-l poată trece orișicine, în toată voia, cu piciorul,
Sau cu vultori nebănuite și ochiuri repezi, fără fund,
E-atât de înghețat pe-alocuri că nu-l poți sparge cu toporul.

Departe, la o cotitură, un Înainte-mergător,
Cu mâna dreaptă ridicată în semn de mistică minune,
Veghează tainic peste ape și ochiul lui fulgerător
Străluminează mâlul negru, înseamnă aurul și spune:

„Nu știu, în piscul sterp, de unde țâșnești, nici cine te-a suit,
Nici cine-alături cu scânteia te-a pus în cremenea pustie,
Și-apoi te stoarce și te-mpinge pe praguri, nezăgăzuit,
Ca iar din șesuri să te-nalțe în munți, așa de-o veșnicie…

Nu-ntreb ce țări vei mai străbate călătorind astfel mereu,
Nu-ți număr morile pe țărmuri și dacă marea e aproape,
Dar, suflete, tu azi ești râul în care-un fiu de Dumnezeu
Va coborî să se boteze și, gol, sălășlui-va-n ape.”
Text postat de Mariana Ghicioi
Date despre autor
Data nasterii: 27 noiembrie 1884
Locul nasterii: Pârscov, jud. Buzău
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23932
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE