|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poema ochilor |
|
|
de
Cincinat Pavelescu |
|
|
|
Sunt ochi adânci ca un păcat
Ce-ascund sub gene de-ntuneric
Un vis, în negrul lor misteric,
De-a pururi alb și nepătat.
Sunt ochi cu ape de smarald,
Verzi, limpezi, reci ca valul mării,
Și poate-n ei un suflet cald
Și-neacă tainele-ntristării.
Sunt ochi de palidă virgină,
Parcă măriți de suferinți,
Ce-aruncă umbră peste minți,
Din mângâioasa lor lumină.
Sunt ochi în care amintirea
Iubirii ce i-a chinuit
În globul lor cel mărginit
A scăpărat nemărginirea.
Dar dintre toți, de mi-aș alege,
lubirea-ntr-înșii să-mi răsfrâng,
Liman al zilelor pribege
Aș cere ochii care plâng.
|
|
|
|
|
|
Date
despre autor |
|
|
Data nasterii:
2 noiembrie 1872 |
|
|
Locul nasterii:
București |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|