FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Autumnalia
de  Ștefan Augustin Doinaș
  I

Dindărătul frunzei, din neant,
Ca printr-o cortină transparentă,
Cineva c-un deget delirant
Îmi tot face semn. Un iz de mentă
Scrie drum prin aer.
-Nu! Mai stai!
Încă nu sunt gata de plecare…
Ulmul ține-n umbra lui, pe plai,
Umbra păsării ce vrea să zboare.


II

A căzut o frunză. La spărtura
Ca o inimă, pe boltă, sus,
Îngerul tristeții pune gura
Și șoptește…
-Ce mai ai de spus?

Stând în locul pomilor, fierbinți,
Brațele ni le rotim prin spații.
Iernile, cu care ne-ameninți,
Nu încap, aici, de respirații.


III

Cu surâsul meu opresc surparea
Frunzelor din crengi. Și, amplu, curg
Ca un fluviu paralel cu marea,
Ce-și refuză delta în amurg
Și fertilizează văi și câmpuri
Despletindu-și sunetul în vid.

O, ce slavă fără anotimpuri
Răsturnată-n ochiul meu candid!


IV

Au rămas în seama noastră-acum
Umbra, rodul, foșnetul. Și toate
Păsările-orbecăind prin fum
Vin și se așază, înghețate,
Pe cuvintele aprinse…
-Taci:
Fă-le cuib în palmă, dă-le sfărmuri…

Pe pământ sunt numai doi copaci,
Și-ntre ei - lumina fără țărmuri.

1964
Text postat de Mariana Ghicioi
Date despre autor
Data nasterii: 26 aprilie 1922
Locul nasterii: Cherechiu, județul Arad
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etefan_Augustin_Doina%C5%9F
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23932
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE