Inspirația nu se oprește cu mâinile. Rădăcina ei coboară prin inima omului până la rădăcina pietrelor.
De acolo se scurge in pământ istoria pietrelor și în oameni echilibrul pe care iubirea, traversând furia, îl dobândește.
Karol Wojtyla
Arabeschi
1. Șuvoaie
am culorile lui Chagall
în dimineața asta, in ochi
desenez șuvoaie de beție
la ultima stație a somnului
(somnul mi- e încă întreg)
paradisuri de mesteacăn
contrastează cu nimicul
puține bărci la marginea plajei
valul toarce către far
peștele spadă
aprobă extaziat.
2. Iluminare
într- o clipă fugară
am văzut poezia
învăluită în pânză subțire
răvășită
umplea încăperile cu baloane
nu vorbea
mă fixa
cu o privire dulce și nebună
degetele prelungi
pielea deschisă
vrăjindu- mă
a cerut răscumpărare
din răzbunare
am să- i fac portretul
3. Miraj
dispărea pe jumătate
deșertul de magie și sare
procesiuni de scrupule
se îndeseau între dune
drapele anunțau
moartea
4. Agilă
te- am văzut coborând
îndoindu- te
unduindu- te
agilă sub tunică
erai lumina
5. Semne
galbenul mimozelor
se înverșuna sub ideea neliniștitoare
tufa mai ținea cu greu
bestia torturată
pete rozalii
lăsau urme pe covorul de iarbă
omida șI păianjenul
îșI disputau nebunia
6. Bluff
am râs din nou
de irealul din timpul amăgirii
când muștele
înegreau cerul
pe care ignorantul
număra stelele.
7. Un suflu
noroi
la ochi și candelă
aștept zeița Turchină
am în retortă magul
un suflu
și
redevin copilă
8. Iluzie
o țigară
și trandafiri în păr
gura vioară
pentru o oră de iluzie
9. Cojire
sunt ciuruite aceste ziduri
în fiecare gaură
își face cuib fantezia
colțurile persistă cu un zâmbet
- umbra mea
rămâne în ziduri ?
pantalonii
goliți de conținut
proiectează aventuri
un gard pe parchet
eliberează instinctele
(devastate dureros)
oribila poveste a spânzurătorii
(sintagme întreruperi
aluzii etichete)
puloverul
uitat pe fotoliu
răbufnește mai ceva ca vulcanul
la furie
gândurile se cojesc
de prea mult râs.
10. A fi
am putea să nu ajungem mâine
nu va veni
a sosit ieri
ce contează
ești tu a fi și a deveni.
11. Arabescuri
arabescuri de emoții
pătrund sufletul
aș vrea să mă înalț
precum covorul fermecat
mă întârzie viața
am aruncat semințele
vor înflori în martie
albinele vor sorbi nectrarul
semințele vor deveni miere
vor hrăni copilul
bătrânul mutilatul
apoi se vor usca
și vor acoperi pământul
voi pleca
în ciocul unei păsări
12. A se frânge
Inima fericita
Dă o înfățișare veselă
Solomon
mi- am pedepsit inima
și am pierdut bucăți de carne
13. Plutire
în penumbră
sunetul clopotelor
purifică dorințele
eliberează picioarele de lanțuri
14. Flash
se opri în prag
culese freamătul
neliniștile
luă pulsul fiecăruia
ghici viitorul
deveni marmură
15. Coldness
fântâna gâlgâia
la unison cu motorul
marmora creștea
acoperi gropile
domină văile
umplu invizibilul
plutește încă
îmi sunt reci palmele
16. Turbine
ideile mă catapultează
afară din coajă
mă regăsesc între gropi
lipsită de echilibru
mă agăț de gropi
istovită ca și speranța
17. Tentacule
m- am văzut pierdută
am încercat să fug
m- au încercuit
tentaculele
și mi- am ispășit
pedeapsa
18. Graunțe
Merită osteneala ca soarele să se înalțe din mare
Și lunga zi să înceapă ?
Cesare Pavese
se rostogolesc pe corp
grăunțe de alabastru
înot în amintiri
pierd dinți
degetele
stau
să
se înece
19. Vocea
din colțuri întunecoase de taină
și din ramuri vinete de plop
se auzea vocea
nu erau acolo fantome
nici nu străluceau astrele
era necunoscutul
răsunau neliniștile
bătăi ușoare
în pământul nisipos
coțofana urmărea dimineața
o îndemna să meargă
Traducere: Nicolae Isaia, 30.07.2003
