Mafia cerşetorilor
Că ţiganii mai trântesc câte un plod pe pământ, aşa, ca să ţi se rupă inima de ei, nu e o noutate. În glorioşii ani '80 ai comunismului românesc, au fost ascunse de ochii opiniei publice şi a organizaţiilor internaţionale cazuri în care ţiganii îşi mutilau puradeii pentru a fi mai credibili la cerşit. Dar timpurile se schimbă, şi la vremuri noi, se folosesc metode noi.
Mica mare dramă a breslei cerşetorilor detaşaţi în interes de serviciu prin Europa este că ţările în care autorităţile sunt relativ blânde cu cerşetorii sunt aceleaşi care nu se lasă impresionate de cererile de azil ale rromilor, pe motiv de persecuţie etnică. Adică Italia şi Spania. Dar imaginaţia etniei conlocuitoare nu trece prin momente de criză. Cu o precizie care ar trebui să pună în mişcare mecanismele de alarmă anti-mafia, ţigăncile noastre vin în Italia, nasc, iau permisul de şedere pentru sarcină, apoi plimbă plodul prin metrou sau alte locuri publice până când permisul expiră. Pentru nivelul de alfabetizare foarte scăzut al împricinaţior, este uimitor cum au acces la informaţiile care le permit aceste trucuri.
Specatolul jalnic nu îl oferă doar ţiganii care te trag de mâneca pentru câţiva cenţi, ci şi autorităţile. La începutul lunii, la Veneţia a fost arestată în "exerciţiul funcţiunii" o ţigancă româncă de 21 ani, care cerşea în timp ce-şi alăpta copilul. Acest episod a generat o serie de declaraţii cu coloratură politică, dar departe de miezul problemei. Pe consilierii veneţieni îi doare mai tare de bietul copil decât de fenomen în sine. "Vrem să ştim cum a fost posibil ca fenomenul (folosirea minorilor - n.n.) să cunoască o recrudescenţă în loc să se diminueze" se întreba ingenuu cineva din Consiliul Local Veneţia.
La Padova, unul dintre cele mai bogate oraşe ale Italiei, destinaţie preferată a cerşetorilor, s-au înăsprit pedepsele pentru profesioniştii de la capătul podului. Din păcate, nici acest lucru nu va schimba nimic. Cum observam mai devreme, ţiganii cerşetori au Legea, s-au mai bine spus viciile acesteia, de partea lor. Sub pretextul libertăţii de circulaţie, a faptului că sunt o minoritate persecutată sau a naşterilor "accidentale", diminuează mult riscurile penale ale breslei, ba chiar mulţi dintre ei capătă un un permis de şedere.
Societetea perfectă există doar în manualele şcolare, prin urmare nu ne aşteptăm ca cerşitul, prostituţia sau consumul drogurilor să dispară prin umflarea Codului Penal la respectivele articole. Dar cerşitul profesionist poate fi mult diminuat, nefiind ca în cazul drogurilor şi a prostituţiei, o problemă de viciu. Este doar o problemă de educaţie. Autorităţile ar putea da curs unor campanii de informare care să explice diferenţa între o persoană care într-adevăr are nevoie de mila publică, pentru că soarta i-a fost defavorabilă şi între un profesionist. Doar evitând gestul în sine, de a da 10 cenţi unei "povera ragazza da Bosnia con 5 bambini" se poate asana fenomenul. Cei 10 cenţi trebuie într-adevăr să ne ducă cu gândul la mila creştină, dar să îi punem lângă alţi mărunţi şi odată la un an să-i vărsăm ca anonimi în contul unei societăţi de binefacere. Lăsând câteva monede la ieşirea din biserică sau unuia care-şi atârnă de gât un carton cu cine ştie ce mesaj scris (în multe cazuri, cu o gramatică impecabilă!) nu ne facem datoria de creştini. Dimpotrivă, contribuim la perpetuarea unei tragedii. Copii târâţi prin metrou la cerşit, lupte pentru semafoare, bani care n-ajung la cei care au într-adevăr nevoie.
Dacă această problemă pare insignifiantă, raportată la altele pe care le aveţi pe cap, gândiţi-vă la cei peste 2.000 de rromi din "mega-campusul" de la Magliana, din Roma. Aproape toţi sunt români şi vă închipuiţi probabil câţi dintre ei muncesc. Totul se repercutează asupra imaginii suficient de şifonate a comunităţii româneşti din Italia, şi asta ne afectează pe toţi, fără excepţie.

Articol preluat din revista romaniinitalia